Gheorghe Popescu povesteşte cum se trăieşte un El Clasico: Este vorba despre mândrie, onoare, curaj şi chiar nebunie. Nu există un meci mai mare pe Pâmânt

Fostul căpitan al echipei naţionale şi a FC Barcelona, Gheorghe Popescu, povesteşte, într-o postare pe blogul personal, despre cum se trăieşte din teren un El Clasico cu Real Madrid. „El Clasico nu e doar un meci, este un spectacol total, un duel care trece dincolo de sport, o confruntare între două lumi, două filosofii”, spune Popescu.

Eşti pe tunel, gata să intri pe teren, iar meciul care tocmai stă să înceapă este Barcelona – Real Madrid. E greu de descris în cuvinte ce simţeam când jucam în El Clasico. Timp de 90 de minute, pare că pulsul întregii lumi bate acolo. 100.000 de oameni în tribune şi milioane de oameni acasă care aşteaptă timp de un an acest meci; dar El Clasico nu e doar un meci, este un spectacol total, un duel care trece dincolo de sport, o confruntare între două lumi, două filosofii. Ca străin şi căpitan al Barcelonei, ştiam că am responsabilitatea de a reprezenta un club şi un oraş pentru care fotbalul este mai mult decât o simplă pasiune”, spune Popescu.

El subliniază că nu va uita niciodată momentul când Johan Cruyff l-a numit căpitan. „Să port banderola, să fiu al doilea căpitan străin din istoria Barcelonei, după însuşi Cruyff, a fost un simbol al respectului şi încrederii pe care antrenorul şi echipa mi le-au acordat. Nu există o banderolă mai GREA decât cea a Barcei, în contextul presiunii aduse de istoria clubului şi de spiritul catalan. Era mai mult decât un simbol pe braţul meu – era o promisiune, un angajament faţă de echipă şi faţă de suporterii ei şi o mândrie enorma pentru ţara mea de a fi reprezentată la cel mai înalt nivel. Nu am dezamăgit purtând-o, iar fiecare meci Barca – Real îmi aduce aminte de momentele intense din episoadele în care am întâlnit marea rivală.

Între 1995 şi 1997, am avut onoarea de a juca şase El Clásico şi am pierdut doar o singură dată. Fiecare meci înseamnă o poveste aparte. Să fii parte din acest spectacol unic în fotbalul mondial şi să împarţi terenul cu legende precum Ronaldo, Stoichkov, Figo, Guardiola, Luis Enrique, Raul, Roberto Carlos sau Hierro este un privilegiu uriaş. Îmi amintesc emoţia de a fi înconjurat de aceşti jucători incredibili. E o presiune imensă, dar şi o onoare”, mai scrie Gică Popescu.

Popescu îşi reaminteşte că înainte de un El Clasico din 1996, Johann Cruyff i-a spus că misiunea sa este să se ţină după Michael Laudrup, iar după acel meci Pep Guardiola l-a numit „Globetrotter”.

„Primul moment care-mi vine în minte se leagă de marele Cruyff care, înainte de un Barca – Real în 96 mi-a spus: “Azi te ţii doar după Laudrup, nu vreau să mişte, e cel mai periculos jucător.” Până în minutul 20 am încercat să ţin ritmul cu el, dar nu am fost destul de agresiv şi îi dădeam destule spaţii. M-am gândit că trebuie să fac ceva ca să mă ştie de frică şi că nu pot să-l las să fie jucătorul decisiv într-un Clasico jucat chiar la noi acasă, pe Camp Nou. Aşa că, la o fază aproape de tuşă, am intrat prin alunecare şi l-am aruncat pe Laudrup în braţele colegilor aflaţi pe banca de rezerve. Am primit cartonaş galben atunci, dar azi cred că s-ar fi dat lejer roşu pentru o asemenea intrare. Ce am făcut eu nu recomand tinerilor jucători să facă acum, poate doar în nebunia unui Barca – Real atât de dur şi tensionat poţi să rişti să faci aşa ceva. Important e că a funcţionat, iar Laudrup nu a mai avut nicio sclipire până la final, iar încrederea mea a crescut minut cu minut şi am reuşit să-l anihilez şi să câştigăm derby-ul cu 3-0. Am încercat să caut acea fază pe Youtube, însă am găsit doar golurile. Deşi mi-a rămas pentru totdeauna în minte, aş fi vrut să o revăd prin ochii unui telespectator şi să v-o arăt. La finalul meciului, în vestiar, pentru că am fost pe tot terenul şi Laudrup n-a mişcat, Guardiola m-a numit „Globetrotter”.”, a afirmat fostul căpitan al României.

„Despre asta este El Clasico. Despre mândrie, onoare, curaj şi chiar nebunie. Nu există un meci mai mare pe Pâmânt şi, odată ce ai jucat pentru unul dintre cluburi, rămâi veşnic suporterul ei şi după ce te retragi. Am purtat banderola în două din şase meciuri contra lui Real Madrid, ambele în Copa del Rey, în al doilea sezon al meu pe Camp Nou, chiar după oferta venită de la Real Madrid şi refuzată. Nu mi-a părut rău niciun moment – la finalul acelui sezon, în 1997, aveam să ridic, din postura de căpitan, atât Cupa Spaniei, cât şi Cupa Cupelor. Sunt unele dintre cele mai vii amintiri din cariera mea, către care mă teleportez cu fiecare imagine de arhivă care îmi apare sau cu fiecare rând pe care vi-l scriu. VISCA BARCA!”, a adăugat Popescu.

Echipa spaniolă FC Barcelona s-a impus sâmbătă seara, în deplasare, în El Clasico, învingând gruparea Real Madrid, scor 4-0, în etapa a 11-a din La Liga.

 

Grupurile energetice Eni şi BP reiau activităţile de foraj pe teritoriul Libiei, după o pauză de 10 ani

Întâmplarea care întrece ficțiunea: după ce și-a pierdut ultimii 39 de ani de amintiri, a trebuit să înceapă o relație cu soția și fiul său de la zero