Construcția urmează să înceapă în 2026 și ar urma să dureze trei ani. Fabrica va angaja 700 de persoane atunci când va fi operațională.
Compania a anunțat luni o investiție similară în Bulgaria. Rheinmetall a deschis miercuri o fabrică de muniții în Unterluss, nordul Germaniei. Aceasta va fi cea mai mare din Europa.
Miracolul este că au avut nevoie de doar paisprezece luni. În vremurile astea, nimeni din Germania nu ar fi pariat un euro, nici măcar angajații și inginerii. Când li s-a spus că guvernul german va investi și că trebuie construită cât mai repede posibil o fabrică de muniții, au cerut cel puțin trei ani. Dar iată că nu a fost asa. Și astfel, la această inaugurare mult așteptată — unde lista invitaților speciali a rămas „închisă” până dimineața — în sală a intrat o procesiune de oameni puternici. Patronul Rheinmetall, Armin Papperger – cel mai mare producător de arme din Europa, dușmanul jurat al lui Putin; vicecancelarul german Lars Klingbeil; ministrul Apărării Boris Pistorius; secretarul general al NATO Mark Rutte. Și în spatele lor alți demnitari, de la președintele bulgar Rumen Radev la prim-ministrul român Ilie Bolojan, apoi ambasadori, generali și autorități. Aproape toți bărbați, care au venit să vadă această mică bijuterie, acest semn al vremurilor și al revenirii Germaniei, Zeitenwende-ul său, punctul său epocal de cotitură . Inaugurarea celei mai mari fabrici de muniții din Europa. Care atunci când va deveni complet operațională, în 2027, va produce 350.000 de obuze de artilerie pe an.
Trebuie să călătorești spre nord, în Lüneburger Heide, pentru a ajunge la unul dintre teritoriile Rheinmetal. Unterlüss, un mic sat cu 3.800 de locuitori cuibărit de-a lungul drumului provincial, este înconjurat de păduri, dintre care unele îi aparțin lui Rheinmetal, care a creat aici cel mai mare poligon privat de tragere și de testare din Europa. Această landă, nisip și pământ arid acoperit de iarbă neagră, a fost timp de 120 de ani unul dintre centrele industriei militare germane Și tot aici, Berlinul investește și construiește din nou. Trei sute de metri despart SHELL de LAP: prima produce proiectilele de 155 de milimetri, standardul NATO, în timp ce cea de-a doua asamblează și pregătește transporturile. Împreună, au dimensiunea a cinci terenuri de fotbal.
„În spatele aceastei poveşti există un tată ”, spune Papperger, care vorbeşte la per tu cu aproape toata lumea „și vreau să-i mulțumesc lui Boris Pistorius”. Ministrul social-democrat, încă cel mai popular din țară, care a explicat foarte clar ideea că germanii trebuiau să-și regândească apărarea și securitatea, pentru că timpul pentru pace se încheiase odată cu invazia Rusiei în Ucraina și apoi cu schimbarea de direcție a lui Trump față de SUA. Pistorius îşi rezumă proiectul astfel: „Pentru a putea rămâne transatlantică, NATO trebuie să devină mai europeană”.
O povestioară care nu a fost dezminţită niciodată şi care face lumină asupra situației actuale a Germaniei spune că, la începutul războiului din Ucraina, ministrul Apărării a vrut să știe câtă muniție era în stoc. I s-a răspuns: „Pentru o săptămână”. Astăzi – și datorită fabricilor Rheinmetal din întreaga lume – Europa produce două milioane de cartușe pe an.
În holul de la intrare, se servesc mini-hamburgeri, salate și somon pe pat de fenicul, ca la recepția unei ambasade. În timp ce în spate, expuse ca într-o galerie de artă, stau un Lynx cu steag italian, un Horowitz, un Puma și un Leopard 2 – tancuri ale căror detalii pot fi citite prin scanarea codului QR şi care sunt bijuteriile coroanei, având atâta putere de ucidere câtă ar trebui să prevină. Pentru că noul crez civic german este a te înarma pentru a evita sucombarea. „N-am avut niciodată atâția jurnaliști”, se felicită Papperger.
Şi în acest turn Babel de limbi străine, în care ucraineana se amestecă peste bulgară, într-un final, un observator irlandez înțelege motivul ușoarei dezorientări care se epercepe în rândul celor care sunt din branşă. Germanii, spune el, au fabricat dintotdeauna aceste arme, însă erau ținute în interior, ca și cum ar fi fost ascunse în camera din spate a magazinului de bijuterii pentru cei mai buni clienți ai lor: acum însă, le expun în vitrine, aici este diferența față de Germania pe care o cunoșteam.
Analiza politică este făcută de vicecancelarul Lars Klingbeil. Acesta observă că punctul de cotitură a venit în trei etape: mai întâi în 2022, cu fondul special al lui Scholz; apoi prin eliminarea limitelor constituționale privind datoria pentru reînarmare (era Merz); iar în final, cu angajamentul de a ajunge în 2029, la 3,5% din PIB pentru cheltuieli militare: ceea ce înseamnă 154 de miliarde de euro, dublul sumei cheltuite cu opt ani mai devreme. Și, deși traiectoria țării – de a deveni un pilon al apărării UE – este clară, fiind împărtășită de conducere, la fel de evident este faptul că segmente mari ale populației trebuie încă convinse de asta. Într-o democrație, trebuie să câștigi inimile oamenilor. Iar în mijlocul partidelor de stânga, în special în SPD-ul lui Klingbeil și Pistorius, există mulți sceptici, critici și persoane temătoare. „Trebuie să reușim”, spune vicecancelarul Klingbeil, gândindu-se la poporul său, „pentru ca niciun copil german să nu fie nevoit să meargă vreodată la război”.
