Din exterior, Tara Yoga Centre arată ca un studio de yoga normal, primitor. O clădire plăcută într-un cod poștal scump din estul Londrei, cu o altă filială populară pe o stradă principală din Oxford. Există comentarii pozitive, chiar entuziaste, pe Google. Site-ul web este profesionist, cu fotografii ale unor persoane zâmbitoare care se întind pe saltele de yoga mov asortate. Acesta promite „transformare rapidă și integrală”, precum și „o invitație la trezire acum”.
Când Miranda, din Oxford – care a cerut să i se spună doar prenumele – avea în jur de 20 de ani, a vizitat India pentru a practica yoga. Era anul 2015 și yoga era deja o industrie în plină expansiune în Marea Britanie. Miranda lucra ca profesoară de engleză la o școală din Londra și s-a orientat către yoga din același motiv pentru care este recomandată de organismele de sănătate, de la Organizația Mondială a Sănătății la medicii de familie locali: vindecare, exerciții fizice și bunăstare mentală.
Miranda a descoperit că practicarea zilnică îi oferă un sentiment de calm: „Poate transforma o zi stresantă în ceva mai ușor de gestionat, iar perspectivele filosofice m-au ajutat să consider că lucrurile se întâmplă cu un motiv, să procesez evenimentele dificile din viață cu mai multă ușurință decât înainte”. Așa că a rezervat un alt curs, în Thailanda, axat pe yoga tantrică, care a încurajat-o să își iubească corpul și să își îmbrățișeze feminitatea. La întoarcerea în Marea Britanie, a căutat pe Google „Tantric yoga”. A apărut Centrul Tara Yoga.
Cursurile Tara Yoga sunt prezentate ca fiind „Tantra ezoterică” – mai mult despre munca interioară decât despre îmbunătățirea vieții sexuale, cu accent pe realizarea propriului potențial. Miranda a început să participe la ședințele săptămânale. Oamenii erau prietenoși, inteligenți, deschiși la minte – așa cum este Miranda; o persoană curioasă de spiritualitate, dar în același timp serioasă. Când a fost informată despre un eveniment Tara Yoga de trei zile în primăvara anului 2018, a fost imediat atrasă și și-a făcut bagajele pentru Somerset.
Miranda își amintește experiența. Medita mult, intrând în ceea ce ea descrie ca fiind „o stare alterată sau euforie – ca și cum ai lua un drog, dar pentru că este natural, pare controlat”. A participat la cursuri. I-a văzut pe alți studenți dezbrăcându-se în timp ce dădeau spectacole și simulau masajul tantric. „Asta m-a șocat: nivelul de nuditate ocazională din dansuri și spectacole, văzându-mi profesorii jucând goi pe scenă”. Ea însăși a decis să nu se implice în nuditate, simțindu-se uneori obiectivată de bărbați. Dar experiența a fost, de asemenea, exaltantă. „Există o intensitate, este ca și cum ai merge la un festival”, își amintește Miranda. „Eram un grup mic, dar toți eram acolo din același motiv și cu aceeași intenție… Asta poate crea dependență.”
După eveniment, Miranda a început să se întâlnească cu unul dintre profesori și a fost atrasă în „cercul interior” al Tara Yoga. Profesorii au vorbit despre guru-ul lor, Gregorian Bivolaru, și despre organizația sa, Mișcarea pentru Integrare Spirituală în Absolut (Misa). Intrigată, a mers la mai multe evenimente, inclusiv la unul în Costinești, România, organizată de Misa, unde s-au reunit studenți ai Tara Yoga și ai altor școli internaționale de yoga – a fost imens, cu meditație în grup și dans noaptea. Uneori se gândea: „Pare un pic ciudat”, mai ales că se difuzau regulat filme porno soft, dar mai erau 6 000 de oameni acolo, așa că și-a păstrat credința. (Într-o declarație, Misa susține că există o „diferență clară și uriașă între filmele porno și filmele erotice”, care „descriu aspecte elevate, pure, artistice”).
„M-am gândit: „Poate că acești oameni știu ceva ce eu nu știu sau ceva ce eu nu pot explica””, spune Miranda. La urma urmei, această dorință de a se conecta la ceva mai mare decât ea a fost ceea ce a atras-o de la bun început. Și astfel, s-a aruncat în joc.
Ceea ce nu știa atunci era că Bivolaru era căutat de Interpol. Profesorii Tara Yoga o sfătuiseră pe Miranda să nu-l caute pe internet; reputația sa îndoielnică îi fusese explicată pe scurt ca fiind o persecuție din partea guvernului român, unde s-a născut și a început să predea yoga în anii 1970, înainte de a fonda Misa în 1990. Câțiva ani mai târziu, avea să afle că, după acuzații de evaziune fiscală, exploatare sexuală și trafic de persoane în țara sa natală în 2016, a fugit mai întâi în Suedia, apoi s-a ascuns în Franța. Și că mai târziu, după extrădare și încarcerare pentru sex cu un minor, s-a întors în Franța, fiind în continuare căutat de guvernul finlandez ca lider al unei organizații internaționale de trafic de persoane.
Bivolaru – sau „Grieg”, cum îi spun mulți dintre adepții săi – nu este singurul autointitulat guru yoga care s-a confruntat cu acuzații de abuz. Sri K Pattabhi Jois, un guru indian care a popularizat Ashtanga vinyasa yoga, a murit în 2009. După moartea sa, el a fost acuzat de zeci de studenți de comportament sexual nepotrivit. Carismaticul guru indian-american Bikram Choudhury a creat o marcă înregistrată de hot yoga, cu 650 de studiouri în întreaga lume la apogeul anilor 2010. Acuzațiile de viol și agresiune sexuală în taberele de pregătire yoga ale lui Choudhury au dus la prăbușirea imperiului său, așa cum este detaliat în documentarul din 2019 Yogi, Guru, Predator. Între timp, un reportaj din 2021 al BBC a scos la iveală mai multe rapoarte de abuzuri la locațiile canadiene ale Școlii de Yoga Sivananda condusă de Swami Vishnudevananda. Adesea, în aceste cazuri, abuzul sexual a fost mascat ca o corectare a posturii, o aliniere a chakrelor sau explicat în numele Tantrei.
„Învățăturile yoga sunt transmise în mod tradițional de la guru la student. Așadar, dacă te erijezi într-o figură de guru, ai multă autoritate”, explică Peter Tyldesley, directorul general al organizației caritabile British Wheel of Yoga. „Există nevoia de a urma instrucțiunile unui profesor, iar siguranța depinde de faptul că persoana respectivă are un caracter bun”. Acesta nu este întotdeauna cazul, subliniază el, și nu ajută faptul că yoga este, de asemenea, o industrie nereglementată, ceea ce înseamnă că nu sunt necesare calificări legale pentru profesori. „Este foarte ușor să te înființezi ca profesor de yoga și asta duce la tot felul de riscuri, cum ar fi abuzul sau exploatarea sexuală, dar și rănirea oamenilor dacă un profesor nu este bine pregătit în anatomie și fiziologie.” Atunci când starea de bine leagă sexul de creșterea spirituală, această vulnerabilitate potențială la controlul coercitiv poate fi amplificată, adaugă el. Consimțământul poate fi neclar, abuzul mai răspândit.
Tantra nu este neapărat sexuală prin natura sa, explică Tyldesley: „Yoga tantrică clasică își are rădăcinile încă de acum 1.500 de ani în subcontinentul indian și a fost destul de revoluționară”. Dacă, ca practică spirituală, yoga era în esență o căutare monastică, yoga tantrică era o ramură a practicii care se putea potrivi în viața de zi cu zi a unei persoane. „Ideea era că tot ceea ce faci poate face parte din călătoria ta spirituală fizică, pregătirea mâncării sau îngrijirea copiilor, sau chiar sexualitatea.” Cu toate acestea, asocierea comună dintre Tantra și sex a fost consolidată prin exportul său mai recent în Occident. Aici, „neotantra” pune accentul pe prezența în întâlnirile sexuale, pe stăpânirea și direcționarea propriei energii sexuale.
La Tara, acest stil de yoga a fost prezentat Mirandei ca o cale de a simți mai multă iubire, conectare și pozitivitate, precum și ca o modalitate de a ajunge la ceea ce a fost etichetat drept „eros pur” – exprimarea puterii tale senzuale fără rușine. Nu era bine văzut să vorbești despre lucruri negative sau să te critici pe tine și pe ceilalți. „Era un fel de mentalitate bazată doar pe bună dispoziție”, explică Miranda. „O parte din asta provine din filosofia yoghină, dar a fost exagerată. O vezi peste tot pe rețelele de socializare – filmulețe, meme-uri și fragmente sonore despre pozitivitate la limita toxicității. Tara Yoga a dus-o la extrem”. În retrospectivă, spune ea, „aceste tipare de gândire te fac să îți treci cu vederea propriile limite, mai ales când vine vorba de încrederea în noi înșine”. Totuși, ideea de a renunța la convingerile existente pentru a deveni mai fericiți și mai luminați era atrăgătoare: ideea că vă puteți manifesta calea către o viață mai bună.
La sfârșitul anului 2019, în timp ce încă participa la cursurile de yoga din Tara, Miranda a fost informată despre centrul-soră al acesteia, un „templu” de masaj tantric situat în apropierea studioului de yoga din Londra. Alți profesori și membri seniori ai comunității Tara Yoga lucrau acolo, sau o făcuseră anterior, și au vorbit despre cât de bun a fost pentru călătoria lor spirituală, încurajând-o pe Miranda să urmeze exemplul. „Templul făcea parte din îndoctrinare”, crede acum Miranda, „prin care munca sexuală este văzută ca fiind spirituală; un serviciu pentru ridicarea clienților și pentru propria creștere spirituală”. Uneori se simțea „un pic cam mizerabil”, dar Mirandei i s-a spus, în mod repetat, că masajele sacre topless pe care era instruită să le facă erau vindecătoare și făceau parte din serviciul altruist, fără recompensă, care este accentuat în Karma yoga, o justificare care a determinat-o să rămână timp de trei luni, lucrând ad hoc, pentru un salariu sub cel minim.
După perioada petrecută la „templu”, Miranda a renunțat la slujba de profesoară cu jumătate de normă și a pornit într-o altă tabără în Ungaria, despre care i se vorbise la un seminar Tara Yoga, unde accentul era pus pe creativitate. ArtExtasia, așa cum explică site-ul său (încă în viață): „este un proiect îndrăzneț cu scopul de a reda artei drepturile sale divine”. Miranda a rămas aici mai multe luni, pierzând legătura cu familia și prietenii. Ea a practicat yoga și meditația zilnic, consumată de învățăturile lui Bivolaru. Asta până când doi studenți Tara Yoga au informat-o pe Miranda că are ocazia să se întâlnească cu Bivolaru și să treacă prin ceea ce colegii ei numeau „inițierea”. Ea a simțit că aceasta ar fi sexuală, dar explică: „Profesorii mei mi-au spus că acesta va fi un punct de cotitură spiritual pentru mine, o experiență transformatoare”.
Pentru Miranda este dificil să vorbească despre această perioadă. Vocea ei, clară și stabilă până acum, se clatină. A fost condusă la Paris pentru a se întâlni cu Bivolaru în 2019, apoi i s-a cerut să își predea telefonul, cărțile de credit și pașaportul la o casă de așteptare, unde a împărțit o cameră cu zeci de alte femei, din diferite țări, care veneau și plecau. Ea s-a întrebat: „Ce aș face dacă aș vrea să plec?”, dar nu s-a simțit capabilă să facă acest pas. Era convinsă că dacă renunță la întâlnirea cu Bivolaru va fi ostracizată din comunitatea care era acum lumea ei.
După două săptămâni, Miranda a fost legată la ochi și condusă într-o altă locație, apartamentul parizian mic și mizerabil al lui Bivolaru. Aici, el a deschis ușa în halat, mai bătrân și mai dezordonat decât își imaginase ea. Timp de trei zile, într-o cameră întunecată, ea a fost pusă să aștepte. „Am fost între patru și șase. Făceam yoga cât puteam de bine, ne uitam la DVD-uri și citeam cărți. Dormeam pe o saltea pe podea pe care o mutam în timpul zilei și pe paturi suprapuse.” Bivolaru țipa la oameni, își amintește Miranda, de exemplu, pentru că foloseau prosopul greșit. Exista, descrie ea, „un sentiment de amenințare la nivel scăzut”.
Timp de aproximativ 72 de ore, alte femei au fost chemate de Bivolaru într-un al doilea dormitor. Apoi a fost rândul Mirandei. „Inițierea” a presupus o lungă întâlnire sexuală cu Bivolaru, în șapte poziții care ar fi trebuit să reflecte cele șapte chakre (Tantra învață că chakra reprezintă șapte puncte energetice din corp). Miranda își amintește că simțea că nu era atrasă de Bivolaru și nu dorea să meargă până la capăt, dar și-a spus să nu fie superficială. În interior, recita mantre pentru a încerca să îndure experiența. „Aș spune că am fost, de asemenea, destul de detașată de fizic, în acest moment: „Sunt aici acum, trebuie să trec prin asta”. A existat o cantitate destul de mare de disociere”.
Ulterior, Miranda a fost dusă la o casă din Praga. Aceasta a fost descrisă ca o altă perioadă de „practică spirituală”. De fapt, aceasta însemna să fie presată să lucreze în webcamming. Ca și până acum, canalizarea „Shakti”, zeița feminină, prin intermediul sexualității, a fost poziționată ca o împuternicire. „În cele din urmă, acest lucru a fost folosit pentru a ne încuraja să le facem profit prin munca sexuală.”
Femeilor de acolo, inclusiv Mirandei, li s-a spus că au datorii pentru mâncare și cazare, precum și pentru călătoriile lor de până acum la diferite tabere și că trebuie să muncească pentru a le plăti, o tactică comună folosită de traficanți pentru a-și exploata victimele. Abia după șase luni i s-a permis să plece. Mai întâi, s-a întors în Ungaria și apoi la Londra în februarie 2020. În cele din urmă, Miranda era acasă, drumul ei spre „iluminare” fiind pus pe pauză.
Termenul de „cult al bunăstării” a fost folosit pentru a descrie promisiunile false ale industriei wellness: Ia această pastilă și te vei simți mai bine, cumpără acest curs pentru a fi cel mai bun eu al tău, meditează pe drumul tău spre fericire. De asemenea, se referă la modul în care practicile de wellness pot evolua rapid de la un scop fizic sau de sănătate la influențarea sau chiar deformarea viziunii cuiva asupra lumii.
Gândiți-vă la binecunoscuta conductă de la wellness la anti-vaxxer, în care influencerii fitness au fost unele dintre cele mai importante voci care au împărtășit online conspirațiile Covid. În cartea sa Doppelganger, Naomi Klein investighează această legătură dintre „guru” ai fitness-ului, yoga și wellness, și dezinformare. „Atât de mulți dintre acești influenceri frumoși și în formă au încetat să mai ofere doar cuvinte de încurajare pentru a ne motiva antrenamentele și sucurile verzi”, scrie ea, „și au început să ne șoptească alarmant despre forțele întunecate care vin să ne otrăvească și, în cele din urmă, să ne îmbâcsească, să ne lovească și să ne domine”.
Acum, Miranda a ajuns să vadă comunitățile Tara Yoga și Misa nu doar ca parte a cultului bunăstării, ci ca un cult la propriu. Această realizare a apărut doar cu timp și spațiu departe de adepții lui Bivolaru, înapoi în Londra: oportunitatea de a fi în preajma oamenilor care i-au pus la îndoială experiențele și orele petrecute vizionând videoclipuri pe YouTube despre cum funcționează cultele. La început, ea a fost refractară la idee, apoi a început să descopere treptat cum s-a întâmplat – mecanismele familiare de îndoctrinare, inclusiv reformarea gândirii și izolarea. Cei care puneau la îndoială lucrurile în clasă, spune Miranda, erau rușinați. Misa neagă cu tărie că așa a fost. „Oamenii care participau activ și depășeau limitele erau aplaudați”, își amintește ea. Mai presus de toate, fiecare pas era poziționat ca următorul pas către eliberare. „Cel mai eficient mod de a convinge pe cineva să facă ceea ce vrei tu este să îl faci să creadă că se află acolo din propria sa alegere sau pentru un scop mai înalt, fie că este vorba de bani pentru familia sa sau de propriul său bine spiritual.”
În calitate de fondator și copreședinte al Sindicatului britanic al profesorilor de yoga, Laura Hancock a auzit mai multe povești precum cea a Mirandei de la foști studenți Tara Yoga. (Mai mulți își împărtășesc poveștile și în noul podcast Radio 4 și BBC Sounds World of Secrets: The Bad Guru prezentat de jurnalista Cat McShane). În calitate de profesoară de yoga, Hancock obișnuia să închirieze un spațiu de predare la Tara Yoga și își amintește că a văzut o fotografie a lui Bivolaru pe peretele studioului. Ea s-a implicat inițial în înființarea sindicatului din cauza lipsei drepturilor lucrătorilor și a unei remunerații echitabile în industrie. Curând, ea a descoperit că mulți studenți și profesori din întreaga industrie o abordau pentru a raporta abuzuri fizice și emoționale, exploatare, hărțuire sexuală și grooming. „Aceasta a devenit problema cu care majoritatea oamenilor veneau la noi”, spune ea.
În calitate de profesori de yoga și de voluntari, Yoga Teacher’s Union a trebuit să se perfecționeze pentru a face față acestei avalanșe, sesizând organele de aplicare a legii atunci când era posibil. Cu toate acestea, în lipsa unui organism oficial de reglementare a yoga, nu era clar cui să se adreseze. De asemenea, ei au constatat că poliția a arătat adesea puțin interes în investigare, plângerile privind Tara Yoga, de exemplu, fiind transmise de la o forță la alta, înainte de a nu ajunge nicăieri. „Responsabilitatea sau datoria de îngrijire ar trebui să se alinieze psihoterapiei; există o dinamică a puterii în joc între profesorii de yoga și studenți și acest lucru nu este recunoscut”, spune Hancock. „Oamenii s-au simțit foarte neputincioși, neavând căi de a raporta aceste lucruri. Mass-media a făcut o treabă bună prezentând bine poveștile supraviețuitorilor. Dar întrebarea este: „Ce urmează?””
Sindicatul a început să îndemne studiourile să elaboreze politici privind hărțuirea sexuală. British Wheel of Yoga se află în faza pilot a unei baze de date a practicanților înregistrați (în prezent, pe site-ul său puteți găsi profesori de yoga formați până la stadiul patru prin școala lor). Dar ceea ce este necesar, susține Hancock, este o reformă mai amplă. „Oamenii merg la yoga cu un nivel ridicat de încredere, presupunând că o clasă de yoga va fi bună și pozitivă și că există integritate. Nu este întotdeauna așa. Există o mulțime de diminuare și disonanță cognitivă, deoarece oamenii nu știu ce constituie hărțuirea în aceste spații sau nu doresc să admită ce este în joc.” Hancock locuiește la doar câteva minute distanță de Centrul Tara Yoga și este supărat să vadă că acesta încă funcționează. „În cele din urmă, acea școală nu ar trebui să fie deschisă”.
Deocamdată, sarcina de a alege cu discernământ o școală sau un profesor de yoga revine în principal consumatorilor, o provocare în vestul sălbatic al wellness-ului. Există semne la care trebuie să fim atenți. La un curs, ajustările practice fără consimțământul prealabil nu ar mai trebui să fie o regulă, spune Hancock. Fiți precauți cu retragerile sau taberele care vă privează de bunurile personale, spune Tyldesley. „Dacă ei spun: „Le cerem oamenilor să nu folosească telefoanele mobile în ashram pentru a cultiva un mediu de liniște, dar le puteți folosi în afara terenului sau le puteți ține pe silențios în caz de urgență familială”, este rezonabil. Să vi le luați de lângă voi, mai puțin”. De asemenea, retragerile rezidențiale ar trebui să își detalieze activitățile și politicile din timp, „pentru că tu ești consumatorul – nu am cumpăra nimic dacă nu am ști ce cumpărăm. O retragere de yoga nu ar trebui să fie deloc misterioasă”.
În noiembrie 2023, poliția franceză a percheziționat apartamentul în care Miranda se întâlnise cu Bivolaru, în suburbia pariziană Ivry-sur-Seine, arestându-l pe acesta sub suspiciunea de răpire, trafic de persoane, viol și „abuz de slăbiciune”. Bivolaru se află în prezent în arest preventiv în Franța, în așteptarea procesului. El și avocații săi au refuzat să comenteze atunci când au fost contactați cu privire la aceste acuzații. În timpul acestor raiduri, alte 41 de persoane au fost arestate pentru diverse acuzații în locații afiliate și s-a constatat că 58 de femei trăiau în condiții de înghesuială, fără intimitate, potrivit autorităților franceze.
Mai multe femei i s-au alăturat Mirandei pentru a-și da mărturiile care vor fi folosite ca probe în cazul împotriva lui Bivolaru și Misa în Franța, investigațiile preliminare fiind încă în curs. În Regatul Unit, Miranda depune în prezent o plângere civilă împotriva Tara Yoga pentru presupusă implicare în agresiune, trafic și vătămare corporală. Tara Yoga a refuzat să comenteze aceste acuzații, dar un purtător de cuvânt a declarat că organizația se va „apăra energic” în orice procedură judiciară și că „condamnă fără echivoc toate formele de abuz”.
„Deși obositor și re-traumatizant, să vorbesc despre asta cu oameni care sunt experți și înțeleg mi-a oferit o altă perspectivă”, spune Miranda. „Oamenii din domeniul wellness au fost inițial, în general, destul de disprețuitori, așa că a fost reconfortant să văd oameni șocați”. Având în vedere că femeile au fost în mare parte victime în experiența ei, se simte, de asemenea, relevant: „Pentru a continua, ei [Tara Yoga și Misa] se bazează pe femei ca mine pentru a ierta, pentru a ne păstra reputația, pentru a nu contesta lucrurile. Simt că depășesc acest lucru prin faptul că vorbesc împotriva acestui abuz de putere.”
Misa susține că multe dintre „zecile de mii” de persoane care au participat la cursurile și retragerile lor în ultimii 35 de ani încă îl „apreciază și îl respectă” pe Bivolaru și continuă să participe la evenimentele lor. Toate acuzațiile, susțin ei, fac parte dintr-o „vânătoare de vrăjitoare” și sunt „bazate pe declarațiile unei mâini de oameni care sunt probabil motivați de răzbunări personale sau de o nevoie de a atrage atenția”.
Miranda nu a mai revenit la un curs de yoga din 2020. „Pentru o vreme, chiar și a face yoga acasă a fost declanșator. Acesta este unul dintre lucrurile care mă înfurie cel mai tare. Este o relație pe care au cooptat-o”. În cercurile spirituale sau de wellness, se pune accentul pe iertare, spune ea, dar acest lucru poate fi exagerat. La fel cum partea spirituală a yoga a fost cooptată, promisiunea de vindecare a devenit un mijloc de constrângere. „Ceea ce mi se pare mai vindecător acum este ideea că se poate face dreptate”.
