Fostul preşedinte Ion Iliescu afirmă că, în România, ”instituţia prezidenţială nu e la fel de respectată şi de sonoră” ca în alte ţări. ”Nici foştii preşedinţi între ei nu au dialog”, a declarat Iliescu, care adaugă că aceştia ”nu mai sunt uneori nici măcar în amintirea partidelor lor”. ”România vrea guverne de stânga, se simte reprezentată de ele, dar a retras stângii, de fiecare dată, în ultimii 20 de ani, la alegerile prezidenţiale, şansa de a mai da un preşedinte social-democrat, a mai declarat Iliescu.
Ion Iliescu a fost întrebat, în cadrul unui podcast, de ce în România instituţia fostului preşedinte al ţării nu se bucură de acelaşi respect ca în alte ţări europene, ca să nu mai vorbim de SUA şi a răspuns: ”Nu doar că instituţia prezidenţială nu e la fel de respectată şi de sonoră cum e cultul foştilor Preşedinţi de la Casa Albă, dar e ceva mai dramatic de atât. Nici foştii Preşedinţi de stat, între ei, nu au dialog şi nu sunt capacitaţi să rămână în slujba României prin ceea ce au mai valoros: un capital social, conexiuni, influenţă internaţională şi, foarte important, experienţa politică”.
Iliescu a adăugat că ”foştii preşedinţi nu mai sunt uneori nici măcar în amintirea partidelor lor, darămite a opiniei publice”.
”Ultima dată când ceva a reunit foştii Preşedinţi ai României a fost înmormântarea Papei Ioan Paul al II-lea (…) Eu cred că oamenii îşi fac destinul cu mâna lor şi că e vina societăţii că priveşte instituţia fostului Preşedinte ca ceva de care se poate lipsi”, a mai declarat Iliescu.
Acesta consideră că în România funcţionează ceea ce se numeşte ”mitul ţapului ispăşitor”: ”Cineva trebuie să fie de vină pentru insuccesele unei ţări, şi e mai simplu să arunci culpa asupra unui singur individ, decât să evaluezi problema ca fiind atribuibilă unor grupuri mai largi. Preşedintele României a fost ţapul ispăşitor în dialectica vinei de când s-a instituit democraţia în această ţară”.
”În România contradicţiile se nasc între mai mulţi actori politici, iar Preşedintele mai degrabă mediază. Sigur, în cultura politică autohtonă au apărut tot felul de etichete prezidenţiale: Preşedinţi jucători, învăţători, informatori. Toate denotă însă derapajele democraţiei, dar toate susţin teoria mea, aceea că Preşedintele e cel pe care dai vina. Se vede, de altfel, şi din matematica alegerilor: România vrea guverne de stânga, se simte reprezentată de ele, dar a retras stângii, de fiecare dată, în ultimii 20 de ani, la alegerile prezidenţiale, şansa de a mai da un Preşedinte social-democrat”, a mai edclarat Iliescu.
