Republica Moldova participă pentru prima dată oficial la Expoziţia Internaţională de Artă – La Biennale di Venezia cu proiectul “În a mia şi a doua noapte”, realizat de artistul Pavel Brăila (Republica Moldova) şi curatoriat de Adelina Luft (România).
Prezentat în spaţiul Santa Veneranda, parte a Chiesa dei Santi Geremia e Lucia din Veneţia, în cadrul celei de-a 61-a ediţii a Bienalei, proiectul marchează un moment inaugural pentru Republica Moldova şi afirmă angajamentul său faţă de dialogul cultural internaţional contemporan.
În acord cu tema Expoziţiei Internaţionale de Artă – La Biennale di Venezia din acest an, “In Minor Keys”, instalaţia este construită în registrul frecvenţelor joase: al murmurului, al atenţiei şi al apropierii. “În a mia şi a doua noapte” evită retorica spectaculoasă şi propune o reflecţie asupra modului în care imaginaţia şi cultura materială pot funcţiona ca spaţii de continuitate într-un context marcat de instabilitate şi transformări globale.
În interiorul bisericii, un ansamblu de covoare pluteşte între podea şi boltă, susţinut de drone. Obiect familiar – legat de casă, grijă şi continuitate – covorul este purtat de o tehnologie asociată de obicei supravegherii, controlului, şi acum şi conflictelor armate. Instalaţia inversează simbolic rolurile: drona nu mai delimitează şi nu mai urmăreşte, ci sprijină. Pentru un moment, o tehnologie a dominării devine un gest de protecţie, iar memoria domestică capătă forţa de a ţine în aer un spaţiu comun.
Lucrarea “În a mia şi a doua noapte” continuă direcţia deschisă de Pavel Brăila cu “Magic Carpet” (2018), unde un covor ţesut era ridicat de drone. Imaginea, iniţial poetică, capătă astăzi o rezonanţă nouă într-o lume în care tehnologia şi spaţiul aerian au devenit teritorii ale redefinirii.
Inspirându-se atât din tradiţia covoarelor ţesute în casele şi satele din Moldova – transmise ca zestre şi păstrate ca memorie de familie -, cât şi din motivul oriental al bisat al-rih (covorul zburător) din poveştile din „O mie şi una de nopţi”, proiectul revendică povestirea ca gest de a ţine deschisă posibilitatea viitorului, de a imagina alte ieşiri dintr-o lume în care graniţele se pot schimba, iar siguranţa este fragilă. În loc să ofere evadare, Brăila propune zborul ca metaforă a solidarităţii şi a imaginaţiei colective. Fiecare covor suspendat evocă protecţia, bunăstarea şi continuitatea vieţii, reconstruind, fir cu fir, o cosmologie a grijii.
„Sunt bucuros că prima participare oficială a Republicii Moldova la La Biennale di Venezia are loc prin acest proiect, care s-a conturat din realitatea prezentului şi poartă un mesaj subtil, dar puternic. Covorul este un simbol universal al casei şi al grijii, însă cerul nu mai înseamnă doar libertate, ci şi teamă. Imaginând un alt capitol – a o mie şi a doua noapte – dronele din instalaţie nu ameninţă, ci susţin: transformă un instrument al controlului într-un gest de protecţie. Este o lucrare despre fragilitate, dar şi despre capacitatea noastră de a rămâne împreună şi de a imagina o lume mai sigură”, spune Pavel Brăila.
„În acord cu tema Biennale, In Minor Keys, ne-a interesat să lucrăm în registrul frecvenţelor joase. Nu să ilustrăm conflictul, ci să construim un spaţiu în care atenţia şi imaginaţia coexistă”, adaugă curatoarea Adelina Luft.
Într-o epocă marcată de fragmentare şi de instrumentalizarea tehnologiei, În a mia şi a doua noapte sugerează o inversare a funcţiei: de la dominaţie la susţinere, de la delimitare la interdependenţă, către posibilitatea unei coexistenţe încă de imaginat.
