Lituania, Estonia, Letonia și Polonia desfășoară constant simulări care implică spitale, paramedici, poliție și armată. Medicii învață să lucreze în condiții de haos, oferind îngrijire sub presiune extremă.
Pentru a face față unui potențial atac, spitalele din statele baltice dezvoltă adăposturi subterane, heliporturi, sisteme autonome de electricitate și apă. Unități mobile de tratament și echipamente precum veste antiglonț sau telefoane prin satelit devin dotare standard.
Invazia rusă a demonstrat că infrastructura medicală poate devenițintă. Țările baltice se pregătesc pentru întreruperi de curent și atacuri asupra spitalelor. În Estonia, planurile includ transformarea subsolurilor în săli de operație, iar în Lituania, instruirea pentru medici se intensifică.
Estonia a investit 25 de milioane de euro în echipamente medicale pentru traume, iar Letonia menține rezerve de medicamente pentru trei luni. NATO și UE joacă un rol crucial în menținerea lanțurilor de aprovizionare. Totuși, apropierea de linia frontului impune o distribuție coordonată la nivel european.
Un sondaj lituanian arată că o treime dintre angajații din sănătate nu știu dacă ar rămâne în caz de război, iar peste 25% ar pleca. Estonia estimează că 50-60% din personal ar fi indecis. Siguranța familiilor devine un criteriu esențial pentru decizia de a rămâne.
Personalul medical din Riga și Vilnius participă la exerciții reale de evacuare, triere și tratament al victimelor de război. Estonia formează unități medicale mobile și antrenează spitalele pentru „modul de criză”. Lituania organizează zeci de exerciții și forumuri de pregătire anual.
De asemenea, unii medici din țările baltice merg în Ucraina pentru a învăța direct de la spitale aflate sub atac. Răni provocate de drone sau muniție modernă sunt greu de tratat fără experiență. Voluntariatul în zone de conflict devine o școală neoficială pentru medicina de război.
