Rând pe rând, industriile României se duc în cap. Producătorii români de flori solicită autorităţilor un ajutor financiar pentru a evita falimentul.
Aceștia spun că afacerile lor ajung pe butuci din cauza importurilor masive de flori la preţuri de dumping, mult sub costurile lor de producţie, din ţări în care totul se subvenţionează, de la producţie până la desfacere.
Asociaţia Producătorilor de Flori Muntenia a fost înfiinţată în anul 2019 şi este unica asociaţie de profil din România. În prezent se apropie de 1.000 de membri din toată ţară, în condiţiile în care în România sunt în jur de 3.000 de producători de flori.
Preşedintele acestei asociaţii, Ion Călin, susţine că floricultura românească nu a fost niciodată susţinută financiar aşa cum sunt multe dintre ramurile agricole, deşi există investiţii şi interes din partea tinerilor pentru acest sector, iar potenţialul este insuficient exploatat din toate punctele de vedere.
„Din păcate avem mari probleme în sector. Floricultura este un sector necunoscut, neexploatat din toate punctele de vedere. Aş puncta ceea ce ne doare pe noi cel mai mult: susţinerea floriculturii româneşti, care până la această dată este zero. Zero lei, zero eurocenţi. La nivelul anilor 2010-2019, floricultura era într-un deficit de 400 de milioane de euro, iar pentru perioada aceasta mi-e şi frică să mai solicit date de la Institutul Naţional de Statistică (INS). Florile fac parte din primele cinci produse agricole în deficit de balanţă economică. În 2023, s-au important flori de 84.641.000 euro. Pe baza acestor date de la INS, am solicitat Ministerului Agriculturii un ajutor de minimis, care este mai mult decât necesar, pentru că dacă nu vom fi susţinuţi – am o vorbă pe care o tot repet – cât o să mai apelăm la pensiile părinţilor şi alocaţiile copiilor ca să putem achiziţiona materialul săditor sau inputurile? Nu am cerut o sumă anume, doar să ne dea un ajutor, atât cât poate suporta bugetul”, a declarat pentru AGERPRES Ion Călin.
Floricultura este o ramură agricolă care a a fost „dintotdeauna discriminată”, iar dacă autorităţile nu vor lua măsuri, Consiliul Director al asociaţiei ar putea decide să îşi ceară drepturile în justiţie. „Fără a fi tendenţios pot să vă spun că suntem discriminaţi, noi ca şi ramură a agriculturii. Suntem români şi primează românismul, dar cred că nu ştiu cât mai putem rezista şi e posibil să ne îndreptăm chiar către justiţie. Vom decide în Consiliul Director şi în Adunarea Generală ce vom face. Vrem să ne cerem drepturile în justiţie, pe discriminare, ca ramură agricolă care are nevoie de susţinere”, a avertizat preşedintele Asociaţiei.
Acesta a povestit că, la începuturile înfiinţării asociaţiei, în anii 2019 – 2020, au fost voci la Ministerul Agriculturii care spuneau că „floarea nu se mănâncă”, când se vorbea despre sprijin financiar pentru sector. „Această sintagmă m-a consumat foarte tare. Dar vă spun că avem şi flori, panseluţe de exemplu, care se mănâncă. Pe de altă parte, nu o să uit niciodată faptul că la o întâlnire cu preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”, Valeriu Tabără, când mă tot văitam de răspunsul celor de la minister, acesta a replicat: „Consumul de flori al unei ţări indică nivelul de civilizaţie al acelei ţări”. Într-adevăr, cu floarea ne naştem, cu floarea ne bucurăm şi cu floarea ne ducem fiecare. Acestea sunt realităţile”, a susţinut floricultorul.
Cultivatorii români de flori asigură aproximativ 30% din consumul intern, producând la nivel naţional sute de specii şi soiuri „toate florile care există pe acest pământ”, restul de 70% provenind din importuri.
„Niciodată nu vom putea să acoperim în întregime consumul intern, nu avem cum pe propriile puteri, dar acoperim undeva la 30%, restul vine din import. Producem lalele, zambile, diverse specii la ghivece – primule, cyclamen, kalanchoe, muşcate – o gamă largă de soiuri. Acum se pregătesc culturile de muşcată, de garofiţă chinezească. Vor veni alte serii de lalele şi narcise. Pot spune că toate florile care există pe acest pământ sunt cultivate şi de producătorii români. Cred că avem sute de specii şi soiuri”, a mai spus el.
Preşedintele asociaţiei afirmă că ar trebui să fie o concordanţă între preţul desfacere de la producători şi preţul practicat de comercianţi. „Consumatorul român de flori trebuie să ajungă să ofere un preţ decent pentru el şi pentru noi, dar dacă se exagerează pe sectorul comerţ, pentru că apare un adaos şi de 500%, aici se rupe lanţul trofic”, avertizează Ion Călin.
Pe de altă parte, acesta a transmis că producătorii români de flori îşi doresc să fie competitivi şi pe piaţa internaţională, dar într-o „luptă echitabilă”, având în vedere că în alte ţări sectorul este puternic subvenţionat pe tot lanţul.
„Vrem să fim competitivi şi pe piaţa internaţională. De ce noi românii să importăm? Problema noastră este cu preţurile mici la care vin florile din import. Este clar că acolo sunt susţinuţi. De exemplu, în pandemie, Olanda a sprijinit producătorii, comercianţii şi transportatorii şi atunci îşi permit să vândă la preţuri mici, sub costurile noastre de producţie. Am văzut cum s-au zbătut colegii noştri de la cultura mare, cereale, grâu, lapte şi alte sectoare, şi îi înţeleg, dar mă îngrozesc unele postări din Ucraina despre flori. Dacă mai vin şi ei, aşa cum s-a întâmplat cu cerealele, putem să ne spunem deja foşti producători. Este păcat că nu se face ceva, pentru că avem potenţial uman, avem tineri care vin şi intră în floricultură, preiau afacerea de la părinţi, inclusiv fata mea, şi mă doare sufletul”, a spus preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Flori Muntenia.
„Noi nu avem desfacere; sunt mai mulţi comercianţi în pieţele agroalimentare”
Singurele locuri în care au reuşit să intre producătorii români de flori să îşi vândă produsele sunt Târgul Pucheni din Bucureşti, unde asociaţia a încheiat un contract cu administraţia precum, şi comuna Adunaţii Copăceni, sediul asociaţiei, sprijiniţi de primarul local. Din păcate, în pieţele agroalimentare au acces mai mult comercianţii, decât ţăranul român, susţine reprezentantul floricultorilor.
„Nu înţeleg de ce statul nu face ceva pentru ţăranul român. Vă dau exemplul colegilor noştri din programul Tomata. Susţinem financiar programul, dar în nicio piaţă agroalimentară n-o să vedeţi decât 2 – 3%, maximum 5% producători. Pai, de ce se mai numeşte piaţă agroalimentară? Noi nu avem desfacere. Sunt mai mulţi comercianţi în pieţele agroalimentare. Ni se spune: „desfacerea să v-o asiguraţi că e problema dumneavoastră”. Cred că ar fi mult mai bine dacă am avea în fiecare piaţă din România un sector de flori bine delimitat pentru producătorii de flori. Toţi trebuie să trăim”, a explicat acesta.
Pentru a putea intra cu florile autohtone în marile lanţuri de magazine, cultivatorii români au început demersurile pentru înfiinţarea unui grup de producători, pentru a putea încheia contracte ferme, conform legii. „Dacă vrem să vindem la retaileri trebuie să mergem ca grup de producător, să avem un contract ferm. Noi am început demersurile de a înfiinţa un grup de producători, dar trebuie să respectăm anumite obligaţii contractuale: să avem un centru de colectare, un depozit, să avem marfa etichetată, prezentată şi dusă apoi la retaileri. Când spunem că vrem susţinere, nu ne gândim numai la susţinere financiară, pentru că noi avem un colaps de susţinere instituţională şi o spun cu toată convingerea: avem nevoie de îndrumare. Reprezentanţii Autorităţii Fitosanitare, chiar şi cei ai Ministerului Agriculturii, când au fost ultima dată într-un solar?”, a întrebat retoric Călin.
În ceea ce priveşte concurenţa venită din partea celor care vând la Piaţa de Flori George Coşbuc din Bucureşti, preşedintele asociaţiei floricultorilor a precizat că este loc pentru toată lumea, însă consideră că trebuie să existe o limită în privinţa „adaosului acesta neomenesc”.
„Eu am mers pe premisa că toţi trebuie să trăim într-un fel. Este loc pentru toată lumea, dar să existe totuşi o limită şi să înţeleagă că nu putem să producem, să ofertăm către dânşii la preţuri de nimic, iar ei să practice adaosul acesta neomenesc, care de fapt a contribuit la îngenuncherea noastră, adică de la 2 lei – 2,50 lei un fir de lalea, cât pleacă de la noi, să îl vândă către consumatorul final cu 8 – 10 lei. Sper, cu susţinerea clasei politice şi toţi împreună din sector să iniţiem un proiect legislativ, o cale de mijloc pentru a supravieţui toţi, de la producători, la comercianţi, angrosişti, importatori. Nu vrem un mercurial, dar să se stabilească un anumit adaos maxim. De exemplu, pentru noi este decent, dacă rămânem cu un leu profit la zambilă. Adică, luăm bulbul cu 3 lei, investim până la 6 lei ca să o producem şi dacă reuşim să o vindem cu 7 – 7,5 lei, pentru noi ar fi decent. Dar vedeţi, aici e durerea, un fir de zambilă s-a achiziţionat de la noi cu 7,50 lei şi s-a vândut la 15 sau chiar la 20 de lei. La lalea, noi cumpărăm bulbul cu 1,50 lei şi acum, la ora aceasta, vindem către comercianţi 25 de fire de lalele cu 8 lei – 10 lei. Despre ce vorbim?”, a atras atenţia floricultorul.
„În perioada aceasta am fost puşi jos de importuri; au fost oferte de preţuri de neimaginat”
Reprezentantul Asociaţiei Muntenia afirmă că este nevoie de un control mai riguros pe importurile de flori finite, şi nu doar în teren la producătorii români. „Pe noi nu ne deranjează prezenţa ANAF-ului în teren, au venit, ne-au verificat, lucrăm legal, dar aş vrea ca Autoritatea Fitosanitară să mai vadă şi de importurile acestea care vin în România pe flori finite, să facă controale, analize. În perioada aceasta nu spun că am fost invadaţi, ci practic am fost puşi jos de aceste importuri. Au fost oferte de preţuri de neimaginat, iar românul, având probleme financiare, normal că s-a dus la retaileri şi a luat cu 17 lei – 11 fire de lalele. În condiţiile acestea cum să mai ia de la producătorii noştri?”, întreabă Ion Călin.
Un alt producător de flori din Adunaţii Copăceni, Cătălin Brânzaru, membru fondator al acestei asociaţii, a atras atenţia asupra calităţii gazului pe care îl achiziţionează, la preţuri bine cunoscute, pentru încălzirea solariilor dar şi în ceea ce priveşte desfacerea producţiei.
„Cea mai mare problemă a noastră este calitatea gazului. Nu ne plângem neapărat de preţ, care este aşa cum ştim toţi, ci de calitatea gazului. Când e cald afară gazul e bun, când e frig afară, gazul nu mai are putere calorică, dar preţurile sunt aceleaşi. Ne-ar fi de mare ajutor un sprijin pe zona aceasta de energie. De exemplu, eu am utilaje pentru solarii la care folosesc motorină auto şi o cumpăr de la PECO, cu toate taxele, inclusiv taxa de drum. Nu am altă variantă. Cred că aici ar trebui făcut ceva pentru cei care fac producţie, să beneficiem şi noi măcar de un discount din taxele care se duc către drumuri”, a atras atenţia floricultorul.
În opinia sa, o altă problemă o reprezintă desfacerea. „Ne omoară ţările care produc răsadurile. Olanda este una dintre ţările care produce, ne dă şi plante mici, dar trimite la rândul ei şi plante mari. De exemplu, la mine ajunge un răsad de muşcată de doi centimetri la 3 lei. Cum poate să trimită pe ghiveci semifinit sau finit de plantă cu 5 lei în magazin? Acolo e şi TVA, şi adaosul, şi transport şi tot. Colegii au probleme cu laleaua, cu zambila. Vând bulbul cu aproape 3 lei, dar ei trimit în supermarketurile din România cu 2,50 lei paharul, acelaşi bulb crescut 4 -5 centimetri, mai ieftin decât bulbul pe care ni-l dau nouă. Deci, repet, cum se poate? Acolo au subvenţii, au alte ajutoare sau probabil că majorând cantităţile măresc artificial şi preţurile”, a arătat el.
În acest context, Ion Călin şi-a exprimat regretul că tot materialul săditor este din import, pentru că în România nu mai există cercetare pe floricultură. Cu toate acestea, florile din România sunt de o calitate mult mai bună decât ceea ce vine din import deoarece sunt implicaţi mai mult oamenii decât tehnologia.
„Tot materialul săditor este din import. Noi, producătorii, am cerut de vreo trei ani forurilor decizionale: refinanţaţi cercetarea pe floricultură. Dialogul surzilor. Am făcut un material împreună cu dl. Tabără (preşedintele ASAS n.r.), l-am înaintat şi a rămas la stadiul de înaintare, fără finalitate. Dar florile româneşti sunt de o calitate mai bună, pentru că sunt implicaţi oamenii. Cu cât există mai multă tehnologie, cu atât calitatea lasă de dorit. Fără răutate, oricând vă pot proba acest lucru, faptul că la noi vin din import flori de o calitate mai slabă decât cea a producătorilor noştri. Produsele româneşti sunt mult mai bune din punct de vedere calitativ şi ca aspect şi ca vigurozitate şi ca dimensiuni”, a punctat preşedintele asociaţiei floricultorilor din România .
„Am reuşit să includem florile în Planul Strategic 2023-2027; fondurile alocate sunt insuficiente, iar condiţionările de neatins”
Pe de altă parte, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Flori Muntenia a transmis că a reuşit să includă floricultura în PS 2023-2027, în condiţiile în care „florile nu au fost cuprinse niciodată într-un plan naţional strategic”.
„Am reuşit să includem florile în Planul Strategic 2023-2027 şi cu mândrie spun acest lucru, pentru că florile niciodată nu au fost cuprinse într-un Plan Naţional Strategic. Din păcate, fondurile alocate sunt insuficiente, iar condiţionările de neatins. Suntem la DR-18 care priveşte direct floricultura. Avem alocate 5 milioane de euro pentru proiecte de 100.000 de euro, iar din calculul nostru doar 50 de colegi ar putea beneficia de această măsură. De asemenea, în situaţia în care suntem noi acum, fără susţinere şi la limita supravieţuirii ca şi breaslă în agricultura românească, trebuie să avem şi o cofinanţare de 35% din 100.000 euro. Cu toate acestea am avut o surpriză plăcută că am fost introduşi şi la DR-14 – Investiţii în ferme de mici dimensiunii şi ne încadrăm cu tinerii până în 40 de ani şi la măsura DR-30 – Instalarea tinerilor fermieri. S-au făcut paşi în această direcţie, dar încă suntem doar la stadiul de documentaţie”, a explicat acesta.
Preşedintele Asociaţiei Muntenia susţine că ar începe un demers pentru protecţia florilor româneşti în Uniunea Europeană, chiar dacă este foarte multă muncă până la obţinerea unei astfel de certificări, însă nu ştie dacă mai sunt soiuri româneşti, aceasta fiind condiţia de bază pentru înregistrare.
„Ştim că se încearcă acest lucru cu tuberozele, cu bujorul. Ar fi şi Muşcata de Sântion, pentru că e românească şi de ce să nu fie recunoscută? Este mult de muncă pentru obţinerea protecţiei europene şi înregistrarea florilor în Uniunea Europeană. Real vorbind, eu mai fac o glumă, avem aproape un metru cub de documentaţie numai ca să ajungem în Planul Strategic. Ne înregistrăm şi la UE, dar sunt nişte condiţionalităţi. În primul rând, trebuie să facem pe soi românesc. De exemplu, nu pot să fac pe zambilă, dacă noi nu avem genetică. La muşcata de Bistriţa cred că este genetică românească. Avem semnale în acest sens. Lalelele nu le mai avem ca bază genetică, numai dacă se găseşte pe la Buzău sau la Vidra. Eu sunt producător de flori de 25 de ani, dar nu cunosc să mai avem o bază genetică pe bulboase, pentru că se depreciază în timp”, a concluzionat preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Flori Muntenia, Ion Călin.
****
Cât s-a împortat
România a importat anul trecut peste 15.914 tone de flori şi boboci de flori, tăiate pentru buchete şi ornamente, proaspete sau uscate, în valoare de 106,83 milioane de euro, în creştere faţă de 2023, când importurile au totalizat 13.478 tone, iar valoarea a depăşit 84,641 milioane de euro, arată datele provizorii furnizate de INS, la solicitarea AGERPRES.
Deşi exporturile de flori s-au dublat anul trecut, de la 153,5 tone în 2023, în valoare de 679.160 euro, la 301,7 tone în 2024, valorând 1,462 milioane de euro, deficitul înregistrat în comerţul internaţional cu flori tăiate a depăşit anul trecut 105,37 milioane de euro.
Trandafirii, garoafele şi orhideele rămân în continuare printre preferinţele românilor în materie de flori, iar Olanda, Turcia, Thailanda, Ecuador sunt ţările de unde sunt aduse pe piaţa autohtonă cele mai mari cantităţi de astfel de sortimente. De asemenea, România mai importă cantităţi semnificative de crizanteme, crini, gladiole şi multe alte flori proaspete sau uscate, vopsite, impregnate sau altfel pregătite pentru buchete.
Numai anul trecut s-au importat peste 84,6 milioane de fire de trandafiri tăiaţi şi boboci de trandafiri, adică 5.065 de tone, în valoare de 34,2 milioane de euro, aproape 98% din cantitate provenind din Olanda. De asemenea, importurile de garoafe şi boboci de garoafe au totalizat 32,1 milioane de fire (peste 1.005 tone), valoarea acestora fiind de 2,84 milioane de euro, iar furnizorii au fost Olanda, Turcia şi Bulgaria.
În ceea ce priveşte orhideele, cantitatea importată a depăşit anul trecut 1,08 milioane de fire (188,8 tone), pentru care s-au cheltuit aproape 1,7 milioane de euro, ţările de import fiind Olanda, Thailanda şi Ecuador, iar importurile de crizanteme au totalizat anul trecut 15,3 milioane de fire (1.177 de tone), în valoare de 7,98 milioane de euro. Olanda a fost principalul furnizor de crizanteme cu 98,7% din cantitate.
Februarie cu ale sale sărbători, Sf.Valentin şi Dragobete, dar şi prima lună de primăvară sunt cele mai profitabile perioade din an pentru producătorii de flori dar şi pentru comercianţi, urmând sărbătorile religioase din an şi zilele privind deschiderea sau închiderea anului şcolar.
La nivelul anului 2023, suprafaţa cultivată în România cu flori şi plante ornamentale a fost de 313 hectare, conform datelor INS, iar producţia totală de 72,6 milioane de fire. Din datele transmise pentru perioada 2018 – 2023 se constată că vârful a fost atins în 2018, când, de pe o suprafaţă aproape similară – 312 hectare – s-au obţinut 112,17 milioane de fire. Şi în anul 2021 s-au obţinut de pe 345 hectare – peste 100 de milioane de fire.
