Probabil ați mai auzit de Gerovital, de Farmec, de Carpați și bineînțeles de Dacia. Printre brandurile cunoscute din comunism se afla și PECO, denumire prescurtată de la Produse Etilate cu Cifra Octanică.
Denumirea de PECO a fost folosită de societatea de stat care se ocupa de distribuția carburanților din 1954 până în 1990.
Pana in 1989, se estimează că erau în Romania circa 600 de benzinarii PECO. După Revoluție, PECO a devenit Petrom, iar activitatea de vânzare a carburanților în țara noastră a intrat într-o nouă eră.
În anii 60-80, PECO era un brand de care comuniștii au avut grijă – dovadă faptul că stațiile PECO erau îngrijite, luminoase, cu reclame mari și colorate.
Revistele și ziarele vremii aveau reclame colorate la PECO, cu femei și mașini frumoase. Au urmat anii ‘80 când afacerea a înregistrat un declin semnificativ pe seama raționalizării carburanților.
Pentru că Ceaușescu a vrut să plătească datoria țării, a limitat drastic consumul de carburant, astfel că a apărut sistemul de soț/fără soț – mașinile puteau circula doar alternativ, în funcție de numărul de înmatriculare. În plus, fiecare proprietar de mașină având o anumită cotă lunară, de 20 de litri, scrie gadgetreport.ro.
Programul de economisire a combustibilului a debutat cu autoturismele întreprinderilor, prin decretul nr. 277 din anul 1979, privind unele măsuri pentru raţionalizarea consumului de carburanţi şi gospodărirea economicoasă a parcului de autovehicule, decret care prevedea că autovehiculele pe benzină cu consum specific neeconomicos se scot din circulaţie şi se trec în conservare.
Așa au apărut, în ultimii ani ai comunismului, cozi uriașe ce se întindeau chiar și pe câțiva kilometri. Mulți dintre șoferi stăteau uneori o zi întreagă la coadă și nu reușeau să ajungă să își ia benzina la care aveau dreptul.
