Infecția este cauzată de sporii unor ciuperci care trăiesc în sol, aer și resturi vegetale. Odată ce ajung în organism, acești microbi invadează vasele de sânge, provocând cheaguri și necroză, adică moartea țesuturilor. Pacienții afectați pot suferi leziuni faciale grave, iar în cazurile critice, infecția se poate răspândi către creier, inimă și plămâni, cu efecte fatale.
Mucormicoza afectează în special persoanele cu sisteme imunitare slăbite. Printre cei mai vulnerabili se numără pacienții cu diabet, cei care au avut COVID-19, bolnavii de cancer, persoanele care au suferit transplanturi de organe și cei care urmează tratamente cu medicamente ce reduc capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiiilor.
În India, numărul cazurilor este de aproape 80 de ori mai mare decât media globală, din cauza factorilor climatici și a prezenței masive a ciupercii în mediul înconjurător. În Statele Unite, infecția este considerată rară, dar specialiștii avertizează că ar putea fi subraportată, deoarece nu există un sistem național de monitorizare a bolii, potrivit Live Science.
Simptome care anunță pericolul
Boala poate afecta diferite părți ale corpului, dar cele mai frecvente simptome includ:
- Umflături la nivelul feței, dureri de cap și febră
- Tuse persistentă și dureri în piept
- Leziuni negre pe piele, semn că țesutul moare
- Dificultăți respiratorii în cazul infecției la plămâni
Tratamentul, o cursă contracronometru
Singura șansă de supraviețuire este diagnosticarea rapidă și tratamentul agresiv. Medicii folosesc antifungice puternice, precum Amfotericina B, dar în cazurile grave este necesară îndepărtarea chirurgicală a țesuturilor moarte, inclusiv a ochilor sau părților afectate ale feței.
Deși mucormicoza nu este contagioasă, sporii ciupercii sunt prezenți în mediul înconjurător și pot infecta oricând o persoană vulnerabilă. Specialiștii recomandă precauție sporită și monitorizarea atentă a simptomelor pentru a preveni complicațiile fatale.
