Bogdan Naumovici spune, într-un interviu acordat News.ro, că ideea filmului „Ţăndări” a pornit „de la frustrarea mea că nu prea mai e loc de umor în publicitate şi mi-am dorit să aflu dacă într-adevăr publicul nu mai are chef de râs”. Regizorul vorbeşte şi despre alegerea distribuţiei, subliniind că a căutat actori pe care să îi creadă, „cărora să li se potrivească personajele, care să ştie să joace ‘oameni’, nu personaje hiperbolizate sau caricaturi”. Publicitarul a vorbit despre cea mai dificilă parte a realizării unui lungmetraj şi care sunt reperele după care judecă o comedie bună. „Ţăndări”, produs de Laura Georgescu Baron (Hi-Fi Production), va fi distribuit în cinematografe de Forum Film din 28 ianuarie.
Comedia „Ţăndări” are în prim plan o întâmplare fictivă: Când două comune primesc de la Guvern doar jumătate din bugetul anual de care au nevoie, iar primarii rivali mizează totul pe un meci de fotbal, creşte presiunea: cine învinge ia toţi banii şi îşi face treaba. Aşa că, fireşte, fiecare va face tot ce e româneşte posibil să câştige, într-o comedie „laser, frate!” despre bani, fotbal şi fete de măritat.
Din distribuţia acestei comedii fac parte: Alin Florea, Constantin Florescu, Cristian Bota, Nicodim Ungureanu, Cătălin Neamţu, Carmen Tănase, Dan Badea, Alex Conovaru, Sergiu Costache, Robert Tudor, Andreea Samson, Adriana Mârnea, Gabriel Spahiu, Maria Radu, Puiu Lăscuş.
Director de imagine este Lulu de Hillerin, iar montajul a fost realizat de Nikolay Georgiev. Muzica este semnată de Damian Drăghici.
Bogdan Naumovici a regizat în cariera sa peste 300 de spoturi publicitare, inclusiv Cele Mai Bune Spoturi ale Deceniului, este deţinătorul a peste 100 de premii de creaţie şi a mai mult de 30 de premii de eficienţă, precum şi al titlului de Cel Mai Bun Profesionist în Advertising al Deceniului. Şi-a făcut debutul în cinematografie cu scurtmetrajul de ficţiune „Zimnicea”, lansat în 2019, care a fost selecţionat sau nominalizat în numeroase festivaluri internaţionale de film, inclusiv la TIFF, Santa Monica Film Festival şi SEEFest în Los Angeles sau Singapore Film Festival şi a avut premiera pe HBO în toate ţările din Europa Centrala şi de Est în 2021.
News.ro: Ce înseamnă, în opinia dumneavoastră, o comedie românească bună?
Bogdan Naumovici: Cred că o comedie bună e una în care să te regăseşti sau în care să regăseşti lumea din jurul tău, dar care să te surprindă prin modul strâmb, dar totuşi real, în care te, sau o, înfăţisează. Mai tehnic vorbind, cred că e o combinaţie între un subiect bun, dialoguri şi poante amuzante, joc actoricesc de excepţie şi muzică care să accentueze umorul din film. Un melanj bine dozat şi plauzibil de comedie de situaţie, de limbaj, de moravuri.
Sunteţi mulţumit de ce a ieşit?
B.N.: Foarte! Am avut noroc de nişte actori extraordinari, care au avut încredere să vină la un film de debut, întârziat, e adevărat, dar totuşi debut, de un producător care mi-e şi bună prietenă, Laura Georgescu Baron, care a crezut de la început în acest proiect, de o echipă excelentă care s-a mobilizat cum nu ştiu dacă au mai făcut-o vreodată, ca să filmăm totul în doar 9 zile, de un Damian Drăghici în zi de graţie şi mare inspiraţie, care, alături de o mulţime de instrumentişti talentaţi, mi-a oferit o muzică senzaţională, de o echipă de post producţie atentă, creativă şi minuţioasă şi deloc în ultimul rând, de o familie care m-a susţinut şi mi-a înţeles obsesia anului 2024 pentru acest proiect.
Mai importantă, însă, va fi părerea publicului, pe care sper să-l distreze povestea noastră, să aprecieze munca atâtor oameni talentaţi pe care eu, cumva, doar i-am pus cap la cap.
Povestea filmului a pornit de la…
B.N.: Tehnic, de la o ştire despre un sat în care meciurile de fotbal de sâmbăta erau întrerupte de cortegiile funerare care treceau peste terenul de fotbal, către cimitirul de care acesta era lipit. Mai larg, a pornit de la frustrarea mea că nu prea mai e loc de umor în publicitate şi mi-am dorit să aflu dacă într-adevăr publicul nu mai are chef de râs sau au devenit clienţii mai temători decât se cuvine. Aşa că am pornit un demers în care publicul e singurul client pe care sper să-l mulţumesc. Mi-aş dori ca oamenii să vină în număr cât mai mare ca să demonstrăm, prin cel mai real şi amplu studiu de piaţă, că e nevoie de umor, şi ca să fiu în trend cu vremurile, să convingem marketerii din multinaţionale că românii îşi doresc să râdă.
Cum i-aţi convins pe actori să joace în filmul dumneavoastră?
B.N.: Am vrut de la bun început să lucrez numai cu actori, nu am vrut să fac niciun compromis de la calitatea jocului pentru a beneficia, de pildă, de notorietatea vreunui influencer. Aşa că am sfârşit prin a avea o distribuţie de care sunt mândru, cu 16 actori unul şi unul, chiar şi în cele mai mici roluri, plus magicianul Robert Tudor, bunul meu prieten, care a studiat şi el actorie şi cu care am colaborat în proiectul Improvshow, un proiect de teatru-sport, sau mai pe scurt, de improvizaţie. Cu unii dintre actori mai colaborasem în publicitate, ca de exemplu Tache Florescu, Gabriel Spahiu, Cătălin Neamţu, Puiu Lăscuş, Maria Radu, Adriana Mârnea sau Andreea Samson, pe alţii i-am admirat pe scenă, în filme sau seriale, cum au fost Carmen Tănase, Cristi Bota, Sergiu Costache, Alin Florea sau Alex Conovaru şi au mai fost câţiva pe care i-am întâlnit la iUmor, ca Dan Badea şi Nicodim Ungureanu. Cu parte din ei am vorbit eu, cu alţii Laura Georgescu Baron, buna mea prietenă şi producătorul filmului, iar distribuţia a fost completată de Domnica Cîrciumaru, căreia îi mulţumesc din suflet. Am căutat actori pe care să îi cred, cărora să li se potrivească personajele, care să ştie să joace „oameni”, nu personaje hiperbolizate sau caricaturi.
Unde au avut loc filmările? Ce a fost cel mai dificil?
B.N.: Am filmat în trei localităţi învecinate din judeţul Giurgiu şi în Orăşelul Copiilor din Bucureşti. Nu ai nevoie să ieşi mai mult de 30 de kilometri din Bucureşti ca să dai de o cu totul altă Românie decât cea văzută de la geamul office building-urilor din Pipera. Una cu capre care pasc în locurile de joacă perfect amenajate, dar încuiate, pentru că aveau doar scop electoral sau culmea, în care ca să ajungi pe terenul de fotbal al satului chiar trebuie să treci prin cimitir!
Am avut buget doar pentru 9 zile de filmare, aşa că totul a trebuit pregătit la milimetru şi la secundă, cred că cel mai dificil a fost ritmul pe care l-am impus echipei, dar toată lumea s-a comportat exemplar şi nebunia asta în care nu credea nimeni, să faci un lungmetraj în 9 zile, uite că s-a întâmplat.
Care sunt cele mai mari dificultăţi cu care se confruntă un regizor în România?
B.N.: Sunt abia la primul lungmetraj, ar fi semn de mare îngâmfare din partea mea să vorbesc în numele regizorilor din România. Pot să vă spun, doar din mica mea experienţă de până acum, că cea mai dificilă parte mi se pare finanţarea. Care, la rândul ei, determină toate resursele de care dispui: timp de pregătire, producţie şi post producţie, locaţii, actori, echipă, distrbuţie, promovare. Toate sunt importante, dar toate revin în cele din urmă la acelaşi numitor comun: bugetul.
Pentru că făceaţi referire la faptul că vă e dor de comediile clasice româneşti, care sunt preferatele dumneavoastră şi de ce?
B.N.: Am crescut cu generaţia de aur a actorilor mult înainte de cea a fotbaliştilor, deci am rămas fan al seriei „B.D.”, al comediilor cu Toma Caragiu, „Operaţiunea Monstrul” sau „Actorul şi sălbaticii”, al minunatelor filme semnate de Geo Saizescu, „Astă seară dansăm în familie” sau „Secretul lui Bachus”. Între prietenii mei de vârste apropiate nu există întâlnire în care să nu se invoce măcar o replică, iar de cele mai multe ori începe un adevărat dialog-duel între momentele memorabile din aceste filme. Vă provoc să-mi arătaţi măcar una-două comedii de după Revoluţie, deci din vreo 35 de ani, care să stârnească aceeaşi reacţie. Scenariile bune, replicile memorabile interpretate de actori excepţionali vor rămâne mereu reperele mele după care să judec o comedie bună.
De ce să vadă publicul „Ţăndări”?
B.N.: În primul rând pentru că vine la sfârşit de ianuarie şi nu există nimic mai bun de făcut în perioada dinainte să înceapă „triunghiul morţii”, 14 februarie – 1 martie – 8 martie. Glumesc, fireşte. Vreau să vină să râdă, să uite puţin de perioada furioasă sau anxioasă pe care o trăim, să demonstrăm împreună că există public care vrea poante, nu înjurături gratuite, actori, nu doar influenceri, comedii de o oră şi jumătate, nu doar tiktok-uri de 10 secunde.
