Solicitarea primarului general a iscat multe controverse în spațiul public, fiind acoperită în mass-media ca o temă de campanie, inclusiv cu sprijinul unor lideri politici, dornici de a capacita cât mai mulți dintre votanții lui Nicușor Dan.
Rând pe rând, candidați la președinția României, precum Nicolae Ciucă, Elena Lasconi sau Ludovic Orban s-au raliat demersului, sperând să preia simpatia unor alegători. Totuși, de la momentul deciziei fostului Consiliu General și până în prezent, au apărut o mulțime de probleme și provocări, ce au pus sub semnul întrebării viabilitatea referendumului, oportunitatea și legalitatea sa, dar mai cu seamă eventualele rezultate. Pentru a înțelege aspectele juridice din spate, redacția noastră a apelat la expertiza unui reputat avocat, acesta având amabilitatea de a ne explica subtilitățile din spatele unui proces extrem de complicat și controversat. Redăm mai jos dialogul avut cu Radu Andrei Dinulescu:
SPS: Domnule avocat, am remarcat panourile din oraș, în care domnul Nicușor Dan ne invită la vot, pe 24 noiembrie, deși domnia sa nu candidează la prezidențiale. Vă rugăm explicați cititorilor noștri de ce acest efort financiar și logistic.
RAD: Pe scurt, din cauza campaniei electorale, în care acest tertip al consultării publice a mai fost utilizat, la fel de ipocrit și chiar la limita legii. Ipocrit pentru că miza nu era aflarea opiniei oamenilor, ci direcționarea votului la alte tipuri de alegeri. Au făcut-o deja Traian Băsescu și Klaus Iohannis. La limita legii pentru că, în conformitate cu principiile asumate de Comisia de la Veneția, atunci când un text dorit a deveni lege se supune la vot, la cererea unui segment din electorat sau a unei autorităţi publice, alta decât Parlamentul, acesta din urmă trebuie să îşi poată da avizul consultativ asupra textului în cauză. În plus, nici suprapunerea în aceeași zi a unei consultări plebiscitare cu un vot de altă natură nu este recomandată de experții europeni, tocmai pentru a se asigura corecta informare a cetățenilor, în virtutea principiilor democratice. Din păcate, nu e prima oară când asistăm la aceste tipuri de tactici politice, care nu au nicio legătură cu interesul public.
SPS: Și totuși, aceste aspecte sunt, cu siguranță, cunoscute la nivelul Primăriei Capitalei, nu? Acolo există un aparat juridic, presupun.
RAD: Doar teoretic, din păcate. Cel care s-a suit pe scaunul de primar general, prin erijarea în apărătorul valorilor urbanistice, în ciuda disprețului față de lege, dovedit de nenumărate ori chiar de instanță, deși este sfătuit de o armată de avocați, plătiți cu sume uriașe din bani publici, nu pare să dețină cunoștințe în materie de drept. Din păcate, conduita lui Nicușor Dan din ultimii 4 ani indică o nepăsare sfidătoare față de lege, aceasta fiind, se pare, doar o barieră peste care sar dulăii, pe sub care trec cățeii și de care se împiedică boii, cum spune vorba românească.
SPS: Și atunci, cum se explică blocajul?
RAD: A explicat foarte bine Preşedintele AEP, Toni Greblă. Legea privind referendumul, aprobată rapid pentru a satisface dorința primarului, nu cuprinde prevederi care să se armonizeze cu legea pentru organizarea scrutinului pentru alegerea preşedintelui României. Efortul acestei armonizări ar fi necesitat săptămâni sau chiar luni. Pe de altă parte, Nicuşor Dan consideră că nu este normal ca unei primării, care vrea să organizeze un referendum, să i se solicite să citească „toate legile cu privire la organizarea alegerilor”. Declarația este ridicolă tocmai pentru că invocă și reclamă încălcarea principiului conform căruia nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, cu atât mai puțin o autoritate publică.
SPS: Deci problema este una de reglementare?
RAD: Absolut! Un obiectiv „măreț” nu justifică să calci în picioare toată legislația. Problema izvorăște din conflictul dintre Legea în vigoare la momentul adoptării Hotărârii Consiliului General, prin care a fost aprobat referendumul, și Legea 3/2000, care nu dă posibilitatea organizării unui referendum local concomitent cu alegerea președintelui României sau după o lege care este ulterioară aprobarii referendumului. Vorbim despre principiul neretroactivității: conform art. 15 alin. 2 din Constituția României, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. Pe cale de consecință, fostul preşedinte al CCR, Augustin Zegrean a explicat că, potrivit legislaţiei în vigoare la momentul aprobării referendumului, acesta local poate fi organizat în aceeaşi zi cu primul tur al alegerilor prezidenţiale, însă nu în aceleaşi secţii de votare. Modificarea legii a fost efectuată, dar se naște întrebarea legitimă dacă noua reglementare poate guverna raportul juridic născut anterior apariției acesteia. Mai mult, există și chestiunea finanțării. Activitatea electorală este una costisitoare, care trebuie suportată de inițiator. Chestiuni de logistică, softul pentru centralizare, tipărirea buletinele de vot, centralizarea rezultatelor și multe altele. L-am auzit pe primarul general că așteaptă să se ocupe altcineva de toate astea, urmând ca PMB să deconteze. Însă nici asta nu se poate, câtă vreme nu există în bugetul Municipalității un capitol de cheltuieli dedicat, aprobat ca atare. Angajarea oricărei cheltuieli, în afara celor aprobate, constituie infracțiune. Și chiar dacă s-ar face o rectificare, aceasta ar fi ulterioară momentului referendumului, deci tot ilegală.
SPS: Am discutat până acum elementele de formă și fond, din punct de vedere procedural. Considerați că există și probleme de oportunitate?
Oportunitatea o putem analiza din efectele potențiale ale eventualei adoptări a referendumului. Atunci trebuie modificate acte normative, cel puțin asta reiese în urma parcurgerii primelor 2 intrebări, propuse de Nicușor Dan. Dacă, vreodată, legiuitorul ar pune în practică cererea primarului general, efectele vor fi devastatoare în functionarea autorităților administrației publice locale din Capitală.
SPS: De ce credeți asta? Ce s-ar întâmpla dacă Nicușor Dan ar ar emite toate autorizațiile de construire și ar dispune de toți banii sectoarelor?
RAD: să le luăm pe rând. În materia urbanismului va exista un blocaj total al activității, cauzat în primul rând activității de predare-primire a documentațiilor aflate în lucru, a arhivelor și, mai mult ca sigur, a personalului. Mai mult, va exista un haos în privința controlului care se va exercita asupra autorizațiilor aflate în execuție, organele de Politie Locală neavând prevăzute proceduri pentru aceste situații. Gândiți-vă că durata de viață, parcursul juridic al unei edificări, începe, procedural, cu momentul depunerii cererii pentru obținerea certificatului de urbanism (care explicitează ce poți face pe un imobil-teren sau clădire) și se încheie prin emiterea certificatului de atestare a edificării construcției. Pe tot lanțul din acest interval vor apărea mii de situații absurde, care vor necesita alte reglementări legislative. Nu vorbim doar de anularea oricărei predictibilități, dar și de atacarea dreptului constituțional la proprietate.
In ceea ce priveste cea de-a doua intrebare, legată de centralizarea resurselor în mâna unui singur om, se va paraliza întreg procesul de întocmire și aprobare a bugetelor locale, de la nivelul tuturor celor 7 autorități implicate. Doar câteva exemple: o mare problemă vor fi proiectele derulate pe termen mai mare de 1 an, cât durează exercitiul bugetar; acestea, deși trebuie finanțate ab initio, este foarte probabil să se confrunte cu lipsa de fonduri publice, apărând sincope în execuție și, deci, litigii. Probleme vor exista și cu privire la estimarea cheltuielilor bugetare salariale, câtă vreme mulți funcționari de la primăriile de sector vor avea posturile desfiintate.
SPS: Scenariul descris pare sumbru. Credeți că își dorește cineva materializarea lui?
Mă tem că da. Deși nimeni nu poate indica vreo realizare a actualului edil, acesta a obținut un scor important. Contradicția apare în principiile descentralizării și chiar ale reprezentativității democratice. Dacă privim din punct de vedere politic, Nicușor Dan a avut susținerea necondiționată a cel putin 2 sectoare în primul mandat, prin reprezentanții USR de la sectoarele 1 și 2. Astăzi, aceștia nu mai există, iar cei 6 edili nou aleși au întrunit aproape 390 de mii de voturi, comparativ cu cele 350 de mii ale primarului general. Or, dacă ne gândim la interesele directe ale bucureștenilor, regulile europene spun că decizia, însoțită de bani, trebuie să se afle la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean, în cazul nostru la nivel de sector.
În plus, inițiatorul referendumului a asigurat doar blocaje, nicidecum dezvoltare și investiții. Pe lângă faptul că cel care se revendică drept salvator al spațiilor verzi a lăsat, din postura de administrator, parcurile Cișmigiu și Herăstrău în totală paragină, începând din 2020 a refuzat să introducă pe ordinea de zi a Consiliului General, orice tip de documentatii de urbanism de tip PUZ, aducând prejudicii patrimoniale grave investitorilor și punând Consiliul General în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile prevăzute de Codul Administrativ. Vorbim despre documentații ce dețineau toate avizele și acordurile necesare supunerii lor dezbaterii. Pe lângă asta, până în prezent primarul general a blocat toate demersurile inițiate de către asocierea condusă de Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, în scopul aprobării noului Plan Urbanistic General al Municipiului București. Toate astea indică rea-credință și nepăsare atât față de lege, cât și față de interesul public. În acest context, e cu atât mai greu de înțeles propunerea privind referendumul.
