Aducerea la Chişinău a oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc nu va influenţa decât în foarte mică măsură alegerile parlamentare care au loc duminică în Republica Moldova, afirmă Radu Carp, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, într-un interviu acordat News.ro. Situaţia este acum extrem de complicată şi atenţia tuturor – inclusiv a Uniunii Europene – trebuie să se concentreze mai ales pe ce se întâmplă după alegeri, pentru că Rusia atunci va declanşa atacul destabilizator principal, explică profesorul Carp.
Plahotniuc este un personaj creat şi sprijinit de statul român, care a încercat să-l profileze drept un „oligarh bun“ care li se opune „oligarhilor răi“ după modelul încercat şi cu Dinu Patriciu la Bucureşti în anii ’90. Ambele experimente au eşuat, atât Patriciu, cât şi Plahotniuc scăpând ulterior din lesă şi dorindu-şi să fie mai mult decât nişte maşini de făcut bani pentru cei care-i creaseră. În acest moment, în birourile de la Bucureşti persistă uluiala că un stat atât de mic precum Republica Moldova a reuşit să dea un lider atât de puternic precum Maia Sandu fără aprobarea „structurilor“ de aici, mai dezvăluie expertul.
Alegerile din Moldova au o miză simbolică pentru Rusia, care în continuare are pretenţia că ar fi civilizat această regiune după 1812, tot aşa cum Moscova pretinde că ar fi civilizat ţările baltice, Finlanda şi chiar Polonia. Propaganda rusă susţine că această ţară furnizează un model civilizaţional superior celui Occidental, de aici şi refuzul de a accepta pierderea teritoriilor de la periferia Imperiului Ţarist şi, apoi, sovietic.
În mod indirect, opunându-se începerii negocierilor de aderare a Ucrainei la UE, Ungaria şi Slovacia au acordat un mare ajutor Rusiei, explică profesorul Radu Carp. Comisia Europeană nu putea deschide negocierile doar cu Moldova, aşa că şi această ţară a fost amânată. Este însă extrem de important ca aceste negocieri să fie deschise în perioada următoare, pentru a ajuta la formarea unui guvern pro-european şi la menţinerea ţării pe direcţia corectă, mai spune interlocutorul.
Întregul interviu acordat de profesorul Radu Carp pentru News.ro poate fi citit mai jos:
„Republica Moldova a fost o ţară extrem de coruptă în timpul lui Plahotniuc şi în timpul lui Vlad Filat, alt exemplu de personaj politic creat în eprubetă. În acest moment există un fel de nedumerire, cum se explică faptul că o ţară atât de mică, precum Republica Moldova, poate să dea un lider atât de puternic precum Maia Sandu fără să fi cerut aprobarea Bucureştiului“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule profesor Radu Carp, vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitatea de a vă face timp şi a-mi acorda acest interviu. Prima mea întrebare, probabil firească, ar fi ce impact credeţi că va avea aducerea lui Plahotniuc la Chişinău asupra alegerilor care vor avea loc duminică, în Moldova?
Radu Carp: Cred că această aducere a lui Plahotniuc la Chişinău a fost unul dintre obiectivele strategice ale acestei campanii electorale din partea PAS. Cred că s-au depus eforturi foarte mari pentru ca aceasta să se întâmple înainte de alegerile parlamentare şi iată că s-a întâmplat! În acelaşi timp, şi Rusia a realizat potenţialul aducerii lui Plahotniuc la Chişinău şi de aceea a făcut o cerere de extrădare. Probabil că în Grecia s-au făcut presiuni foarte mari din partea Federaţiei Ruse, din moment ce decizia iniţială a fost anulată şi apoi s-a revenit la ea, ceea ce arată că, până la urmă, s-a ajuns la un acord între autorităţile elene şi cele de la Chişinău. Îmi permit să speculez, cred că acest acord este în sensul de a accelera extrădarea, cu condiţia ca domnul Plahotniuc să nu facă declaraţii, cel puţin înainte de alegeri. Şi lucrul ăsta s-a şi întâmplat. Adică am văzut că domnia sa a ajuns joi la Chişinău, iar declaraţiile au fost mai degrabă din partea liderilor politici moldoveni. Deci, nu cred că Vladimir Plahotniuc va face mari dezvăluiri în următoarea perioadă, dar cred că este un atu pentru rezultatul PAS. Nu mult, dar 1-2 procente cred că vor conta.
Matei Udrea: De ce insistă aşa mulţi analişti din România să ceară Republicii Moldova să spună cu cine a avut legături Plahotniuc la Bucureşti? L-am văzut chiar pe fostul preşedinte Traian Băsescu făcând astfel de solicitări.
Radu Carp: Sunt mai multe posibilităţi de analiză. Cred că, într-adevăr, domnul Plahotniuc a primit sprijin din partea României la un moment dat. Şi cred că el a fost considerat ca fiind un tip de oligarh care poate fi controlat. Cred că în România această iluzie persistă de mai multe decenii. Dacă ne gândim bine, exact aşa a fost profilat şi Dinu Patriciu la începutul anilor ’90, ca fiind oligarhul bun care luptă împotriva oligarhilor răi. Oligarhii răi erau atunci cei din aparatul fost comunist. Acum, în timpul lui Plahotniuc, oligarhii răi erau cei din Federaţia Rusă. Şi cred că la Bucureşti s-a menţinut acest mit, cum că se poate construi un oligarh bun care să nu aibă pretenţii şi doar să fie o maşinărie de făcut bani. Ori, la fel ca şi în cazul Dinu Patriciu, Plahotniuc s-a oprit la un moment dat din maşinăria aceasta de făcut bani şi a început să aibă şi atitudini politice. A vrut să intre în politică, a şi condus un partid, a fost în prim-planul politicii de la Chişinău şi, din acel moment, planul acesta strategic de a crea, să spunem, o nouă elită economică, dar care să răspundă la comandamente politice venite dintr-un singur centru de putere, din acel moment acest construct nu a mai fost viabil. Deci, Plahotniuc a scăpat din lesă, ca să spun aşa, între ghilimele, la un moment dat, şi a vrut să aibă ambiţii politice proprii. Nu i-a reuşit. De ce? Pentru că, într-adevăr, Republica Moldova a fost o ţară extrem de coruptă în timpul lui Plahotniuc şi în timpul lui Vlad Filat, un alt exemplu de personaj politic creat în eprubetă şi pe care s-a scontat foarte mult. Şi cred că, în acest moment, există un fel de nedumerire… N-aş spune derută, dar un fel de nedumerire: cum se explică faptul că o ţară atât de mică poate să dea un lider atât de puternic precum Maia Sandu fără să fi cerut aprobarea Bucureştiului? Există această mentalitate remanentă. Însă, pe de altă parte, nu cred că trebuie exagerat rolul lui Vladimir Plahotniuc şi rolul României în toată această afacere. Plahotniuc ţine deja de trecut. El nu mai este la putere de 6 ani, 6 ani în care s-au întâmplat foarte multe în Republica Moldova. Şi cred că a interpreta situaţia politică de acum, din Republica Moldova, prin raportare la domnul Plahotniuc este o eroare. Sigur, aducerea lui înseamnă simbolic despărţirea de un trecut care a fost marcat de corupţie profundă. E foarte adevărat! Dar această despărţire a avut loc joi şi, practic, s-a încheiat. Din acest moment, Republica Moldova trece într-o altă etapă în care să sperăm că asemenea experimente nu vor mai fi făcute.
„Rusia consideră că a adus civilizaţia în Basarabia şi că este o civilizaţie superioară Uniunii Europene. Aici este un punct pe care poate nici măcar cei din Republica Moldova nu-l conştientizează şi nu înţeleg de unde vine această mentalitate imperială. Ea vine dintr-un proiect colonial de Secol XIX care s-a dovedit a fi neviabil, dar Rusia consideră că poate fi oricând reluat!“
Matei Udrea: E corectă afirmaţia pe care am văzut-o în ultimele săptămâni, îndeosebi la oamenii de dincolo de Prut, că acestea ar fi cele mai importante alegeri din istoria Republicii Moldova? Sau e doar o emoţie a momentului şi oamenii tind să exagereze un eveniment recent în defavoarea altora care s-au petrecut mai demult?
Radu Carp: Da şi nu! Pentru că aceste alegeri se suprapun peste începerea negocierilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Şi atunci, din această suprapunere şi din faptul că există o altă suprapunere, cu intensificarea războiului hibrid al Federaţiei Ruse în Europa, această alegeri capătă o altă dimensiune, mult mai importantă. Dar în Republica Moldova, de fiecare dată când au loc alegeri, are loc, de fapt, o opţiune între Est şi Vest, între Federaţia Rusă şi, să spunem, integrarea europeană. E mai tensionat acest moment pentru că, repet, războiul hibrid a căpătat cu totul alte dimensiuni în ultimele săptămâni în Europa, cu aceste testări ale Federaţiei Ruse asupra mai multor ţări europene. E mai tensionat momentul pentru că, repet, negocierile de aderare pot începe foarte curând cu Republica Moldova. Într-adevăr, sunt alegeri foarte importante, dar asta nu înseamnă că, în trecut, Republica Moldova n-a avut alegeri la fel de importante şi cu o miză la fel de mare. Dar poate că suprapunerea unor momente tensionate cu aceste alegeri face să pară acest sentiment ca fiind de sfârşit de lume şi de început de lume nouă.
Matei Udrea: V-aş ruga să explicaţi pentru cititorii noştri de ce este atât de interesată Rusia de Moldova. Până la urmă vorbim de un stat foarte mic! Am văzut investigaţii care au avansat chiar cifre de sute de milioane de euro pe care le-ar fi investit Rusia pentru ca partidele pro-ruse să câştige alegerile acestea.
Radu Carp: Am să încep relatând un episod personal. Eu am făcut prima vizită în Republica Moldova în 1990, când încă era URSS. Eram atunci elev şi am făcut una dintre primele vizite, repet, chiar înainte de declararea independenţei, profitând de deschiderea de după Podul de Flori. De atunci, constant am fost în Republica Moldova şi am putut să urmăresc evoluţia acestei ţări. În 2012 am mers în Moldova cu un domn foarte simplu, român cu 12 clase. Şi, în momentul când am trecut graniţa, mi-a spus: „Pentru asta s-au luptat ruşii? Dar ce voiau, de fapt?“. Era nedumerirea omului simplu în faţa faptului că în Republica Moldova, când treci graniţa, nu găseşti o Elveţia! În Elveţia ai un şoc în momentul în care veţi bogăţie. În Republica Moldova, când treci graniţa, înainte aveai un şoc, pentru că vedeai sărăcie, astăzi nici măcar acel şoc nu mai există. Şi oamenii se întreabă: „Dar, de fapt, ce vor ruşii din Republica Moldova?“. Şi întrebarea e legitimă, pentru că dacă te uiţi la geografia Republicii Moldova, dacă te uiţi la resursele Republicii Moldova, la populaţie, nu reprezintă, într-adevăr, o miză pentru nimeni. Miza este însă simbolică! Federaţia Rusă consideră că acest teritoriu a fost civilizat iniţial prin stăpânirea rusă. Şi aici este un aspect care se discută mai puţin. Însă eu, lecturând volumele care s-au scris de istorici basarabeni şi de istoricii europeni – francezi, germani şi aşa mai departe – cu privire la primele momente ale colonizării Basarabiei, pentru că a fost efectiv o colonizare, Imperiul Rus a văzut Basarabia ca un fel de teritoriu de experiment în care totul trebuia să iasă foarte bine. Agricultura să meargă bine, oraşele să fie amenajate curat, civilizat, frumos şi aşa mai departe. Au încercat acest experiment şi la Odessa, de exemplu, sau în ţările baltice sau chiar şi în Finlanda, când a făcut parte din Imperiul Ţarist. Deci, Rusia a vrut să arate că este acelaşi calapod cu Occidentul şi că poate să genereze experimente sociale. Moscova, din momentul în care Basarabia revine la România (1918-1940 – n. red.) şi se suprapune această propagandă bolşevică peste evenimentele istorice, nu a încetat să considere faptul că lumina, între ghilimele, a fost adusă în Basarabia de către Rusia, sub o formă sau alta. Pentru că există o continuitate perfectă între Imperiul Ţarist, Uniunea Sovietică şi Federaţia Rusă prin împărtăşirea aceluiaşi sentiment de colonizare în scopurile iluminării băştinaşilor, ca să spun aşa. Aici cred că e un aspect simbolic care se uită de foarte multe ori: Rusia nu vrea să cedeze în Republica Moldova – şi, în general, a renunţat greu la ţările baltice, iată că Finlanda încă mai are această reminiscenţă, Polonia, iarăşi, care a fost sub dominaţia rusă o lungă perioadă de timp – pentru că ei consideră că au adus un experiment civilizaţional cel puţin egal cu cel al Occidentului. Deşi lucrurile nu au fost aşa, pentru că, dacă ne uităm cu atenţie, acest experiment a fost doar pe jumătate. Chişinăul s-a creat după 1812, într-adevăr, dar nu a fost un exemplu de convieţuire sau de civilizaţie. Adică, totuşi, să păstrăm proporţiile! Cel mai mare pogrom împotriva evreilor din Europa (6-7 aprilie 1903 – n. red.) a avut loc în Chişinău tocmai pentru că relaţiile erau destul de tensionate între diferitele etnii. Deci Rusia, în principiu, consideră că a adus civilizaţia în Basarabia şi că este o civilizaţie superioară Uniunii Europene. Aici este un punct pe care poate nici măcar cei din Republica Moldova nu-l conştientizează şi nu înţeleg de unde vine această mentalitate imperială. Ea vine dintr-un proiect colonial de Secol XIX care s-a dovedit a fi neviabil, dar Rusia consideră că poate fi oricând reluat!
„Cheia acestor alegeri este evoluţia partidului domnului Usatîi. Anume: în ultimii 4 ani acest partid s-a bazat pe primari în localităţi medii şi mijlocii. Aceşti primari au beneficiat de foarte multe finanţări europene. Chiar dacă domnul Usatîi va dori să creeze o altă majoritate decât cea cu PAS, primarii din partid îl vor împinge în direcţia colaborării cu PAS“
Matei Udrea: Foarte interesant! O ultimă chestiune. V-aş ruga să încercaţi să faceţi o proiecţie în funcţie de rezultatul alegerilor de duminică. Ce se poate întâmpla cu Republica Moldova? Practic, aşa cum aţi explicat şi dumneavoastră, pare să fie un fel de răscruce. Ori îşi continuă parcursul european, ori intervine o stagnare sau o întoarcere către Rusia. Ce alternative are această ţară în funcţie de rezultatul alegerilor de duminică?
Radu Carp: Vedeţi, aici noi – şi, în general, opinia publică din România şi din Republica Moldova – cerem de la aceste alegeri lucruri imposibile! Anume ca opţiunea Est-Vest să se transfere matematic în viitorul Parlament. Dar lucrurile sunt mai complicate. O democraţie nu funcţionează pe opţiuni geopolitice. O democraţie funcţionează pe compromisuri între diferitele formaţiuni politice. Dar este clar că o democraţie nu poate să funcţioneze într-un turbion geopolitic cum este cel din spaţiu ex-sovietic, din cauza Federaţiei Ruse, desigur. Şi atunci, este o mare diferenţă între aşteptările pe care noi le avem de la aceste alegeri şi ce pot livra aceste alegeri! Aceste alegeri, din păcate, nu mai pot livra o formaţiune politică care să aibă control absolut în Parlament. Şi atunci e nevoie de compromis. Dar în contextul acesta, în care toate formaţiunile gândesc strategiile electorale din punct de vedere strict geopolitic, cum se poate ajunge la o formă de compromis? Aici este marea întrebare legată de Republica Moldova! Pentru că, probabil, în viitorul Parlament va fi reprezentat şi acest partid al domnului Usatîi, care are un trecut foarte sulfuros, un trecut apropiat mai degrabă de Rusia, dar în ultima vreme mai degrabă apropiat de Uniunea Europeană. Cheia acestor alegeri, în opinia mea, este evoluţia partidului domnului Usatîi. Anume: în ultimii 4 ani acest partid s-a bazat pe primari în localităţi medii şi mijlocii. Şi aceşti primari au beneficiat de foarte multe finanţări europene. Cred că domnul Usatîi, chiar dacă va dori să creeze o altă majoritate decât cea cu PAS, primarii din partid, structura acestui partid, aşa fragilă cum e, îl va împinge în direcţia colaborării cu PAS cel puţin pentru investirea unui nou guvern. Dar nu cred că acest lucru se va întâmpla imediat. Cred că – aşa cum este normal într-o democraţie – va urma o perioadă în care vor fi foarte multe discuţii între formaţiunile politice din viitorul Parlament! Este normal să fie aşa, dar eu sunt absolut convins că, din momentul finalizării operaţiunii de vot, se va spune din partea rusă: „Alegerile au fost fraudate, există o altă majoritate, ţara nu vrea cu Europa, Maia Sandu a furat alegerile!“. Ăsta va fi contextul în care vor avea loc discuţii şi permutări politice între partidele din Parlament pentru formarea unei majorităţi. Deci ceea ce ar trebui să fie normal într-o democraţie se va transforma inevitabil într-un spectacol. Aici este temerea mea: că această presiune neobişnuită, să spunem, din partea Moscovei ar putea determina actorii politici să nu dorească neapărat o apropiere faţă de PAS, intrând cumva în siajul acesta al fricii care ar putea să acapareze societatea din Republica Moldova. Deci, cred că ar trebui să urmărim foarte atent nu neapărat momentul electoral, ci ce se întâmplă după alegeri. Şi mai cred ceva: cred că este extrem de important ca Uniunea Europeană să grăbească anunţul privind începerea negocierilor de aderare, pentru că altfel s-ar putea intra într-o perioadă în care să fie un prim-ministru interimar, să aibă loc negocieri interminabile între partide şi, în acest context, chiar şi preşedinţia daneză (în acest moment, Danemarca asigură preşedinţia rotativă a Consiliului UE – n. red.) să spună „mai bine aşteptăm un premier cu depline puteri“. Cred că ar trebui să fie un efort la Bruxelles pentru a accelera acest moment. Ar fi fost optim să fie înainte de alegeri. Nu s-a putut. Ungaria şi Slovacia s-au opus aderării Ucrainei şi evident că la Bruxelles s-a spus „Nu putem să mergem doar cu Republica Moldova, să lăsăm Ucraina în spate“. Deci, cumva, Ungaria şi Slovacia, indirect, au făcut jocul Rusiei la Chişinău, împiedicând acest anunţ al începerii negocierilor cu ambele state simultan.
Matei Udrea: Vă mulţumesc foarte mult, domnule profesor!
Radu Carp: Bine!
