Între un sfert şi o treime dintre votanţii din diaspora ai lui Călin Georgescu şi George Simion consideră că sunt prea mulţi români în comunităţile lor şi că ar fi bine ca statele de adopţie să oprească acest aflux, iar pe de altă parte, nu se simt ameninţaţi de o eventuală modificare a regulilor şi relaţiilor în cadrul UE, pentru că unii îşi doresc să revină acasă, iar alţii au consideră că au un fel de ”imunitate”, relevă primul studiu ştiinţific făcut printre susţinătorii din străinătate ai celor doi foşti candidaţi la Preşedinţie. Preponderent în rândurile electoratului lui Călin Georgescu există această ”impresie de imunitate”, aceştia considerându-se pe ei înşişi prea importanţi pentru a fi expulzaţi de ţările de adopţie, spre deosebire de alţi compatrioţi.
Studiul ştiinţific, bazat pe interviuri semistructurate la care au răspuns români votanţi ai lui Simion şi Georgescu din principalele ţări UE unde există comunităţi importante, a fost realizat de profesorii Sergiu Mişcoiu (politolog şi profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, precum şi director al Centrului de Cooperări Internaţionale din această instituţie) şi Sergiu Gherghina, cercetător şi profesor de politici comparate la Universitatea din Glasgow.
Cei doi cercetători au decelat diferenţe semnificative între votanţii lui Simion şi Georgescu din diaspora. George Simion are un electorat compact, cu studii inferioare şi medii, aparţinând în general clasei mijlocii, care e preocupat de lucruri concrete, precum justiţia socială, lupta anticorupţie etc. Votanţii lui Simion sunt dezamăgiţi de clasa politică şi au votat, în trecut, cu Băsescu, Iohannis, USR şi PNL. Aceştia sunt uşor eurosceptici, vor mai degrabă o protecţie mai mare a identităţii naţionale, dar în interiorul UE. În plus, votanţii lui Simion nu sunt deloc dornici ca România să iasă din NATO.
În schimb, electoratul lui Georgescu este radical, vrea ieşirea din NATO şi revenirea UE la situaţia din trecut, cu state naţionale care sunt în competiţie. Acest electorat are în general educaţie precară, o cultură ştiinţifică redusă şi o condiţie materială care îl plasează în pătura inferioară. Românii din diaspora cu acest profil au rezonat la discursul mesianic, cu tentă milenaristă, în care li se promitea un fel de mântuire prin osmoza cu liderul.
Atât electoratul lui Simion, cât şi cel al lui Georgescu îşi doresc să revină acasă, de aceea nu e foarte speriat de perspectiva unei destrămări a UE şi are încredere că aceşti lideri, dacă ajung la putere, vor face ca România să urce rapid şi să ajungă la un nivel de trai excelent, care să le permită întoarcerea.
Toate aceste reaşezări de pe scena electorală n-ar fi fost posibile, explică profesorul Mişcoiu, dacă PSD şi PNL n-ar fi guvernat împreună atât de mult timp în ultimul deceniu. Avem în această masă de oameni, atât în diaspora, cât şi în ţară, foarte mulţi care erau votanţi PSD şi PNL, dar acum sunt teribil de dezamăgiţi şi furioşi. „De fapt, am asistat la fuziunea a două curente care, în mod traditional, erau opuse când funcţiona clivajul stânga-dreapta, ca să spunem aşa, adică PDL, PD, PNL, pe de o parte, PSD şi aliaţii PUR, PC sau cine mai era, pe de altă parte. Dar care acum este un clivaj non-existent din cauza guvernării colective a acestor partide“, explică profesorul Mişcoiu.
Întregul interviu acordat de acesta pentru News.ro, în rândurile de mai jos.
„Votanţii din diaspora ai lui Călin Georgescu sunt mai radicali decât cei ai lui George Simion. Alegătorii lui Simion erau mai orientaţi către menţinerea unei forme de protecţie a identităţii naţionale în interiorul UE şi mult mai puţin dornici să fim independenţi faţă de NATO. Pe când o bună parte a alegătorilor din diaspora ai lui Georgescu doreau o despărţire de NATO şi să transformăm UE într-un spaţiu al identităţilor naţionale care nu sunt într-o relaţie de coabitare foarte paşnică“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule profesor Sergiu Mişcoiu, mulţumesc pentru timpul pe care mi-l acordaţi. Încep cu o întrebare directă: de ce au votat românii din diaspora cu candidaţii consideraţi extremişti în 2024? Trebuie spus că dumneavoastră aţi publicat, împreună cu Sergiu Gherghina, un alt cercetător care lucrează în domeniu, un studiu pe acest subiect.
Sergiu Mişcoiu: Da, mulţumesc pentru invitaţie. Sigur că există o serie largă de explicaţii care pot fi date privind acest vot şi obiectivul nostru a fost, în această cercetare, să înţelegem dacă ceea ce intuitiv pare să fie argumentul principal al votului diasporei pentru extrema dreaptă se şi verifică printr-o anchetă minuţioasă de teren. Am operat o asemenea anchetă în rândul românilor din diaspora, o anchetă calitativă bazată pe interviuri semistructurate, prin intermediul cărora am aflat care sunt principalele motivaţii şi cum se articulează ele şi, practic, am identificat trei argumente mari. Primul argument este votul de protest îndreptat împotriva partidelor şi personalităţilor politice mainstream care au condus România în ultimele decenii. Este şi cel mai important argument. Cel de-al doilea este argumentarul legat de identitatea naţională şi de spiritualitate, românii simţindu-se frustraţi din perspectiva identităţii naţionale şi, de asemenea, simţindu-se pierduţi din punct de vedere spiritual. Şi în fine, cel de-al treilea argument este o formă de suveranism şi de euroscepticism care poate fi caracterizat ca fiind relativ sau uşor. În niciun caz nu e vorba de un suveranism sau un eroscepticism dur, aşa cum s-ar fi putut bănui sau aşa cum a apărut cumva exagerat în presa centrală, în diverse comentarii care veneau pe baza unor atitudini vizibile, dar care nu caracterizau neapărat masa mare a votanţilor celor doi candidaţi, Călin Georgescu şi George Simion.
Matei Udrea: Există diferenţe între electoratele celor doi?
Sergiu Mişcoiu: Da, există diferenţe şi studiul nostru s-a concentrat pe alegerile din noiembrie 2024, unde am putut să identificăm o serie de diferenţe care sunt mai mari în ceea ce priveşte ultimele două argumente – adică identitatea naţională şi spiritualitatea, respectiv suveranismul – şi ceva mai mici în ceea ce priveşte votul protestatar, adică primul dintre cele trei argumente. Concret, votanţii din diaspora ai lui Călin Georgescu sunt mai radicali decât cei ai lui George Simion, sunt orientaţi către soluţii mai rapide, imediate, au pretenţia de a găsi soluţii cu un orizont de aşteptare foarte mic şi care să meargă în direcţia unei schimbări de direcţie totale. De asemenea, sunt şi mai preocupaţi decât cei ai lui Simion – şi aici e probabil principala diferenţă – de pierderea orizontului spiritual. Călin Georgescu s-a adresat acestui electorat cu o serie de promisiuni milenariste, care veneau pe un fond de cultură ştiinţifică redusă şi pe un fond de promisiune a unei forme de mântuire colectivă prin osmoza aceasta între candidat şi alegători. În cazul votaţilor lui Georgescu, această criză spirituală şi problema identităţii naţionale au fost mai pregnante, în timp ce, în cazul votanţilor lui Simion, aceste două elemente nu s-au făcut simţite atât de puternic. Iar în ceea ce priveşte suveranismul şi euroscepticismul, alegătorii domnului Simion erau mai orientaţi către menţinerea unei forme de protecţie a identităţii naţionale în Europa, în interiorul Uniunii Europene şi, de asemenea, erau mult mai puţin dornici să fim independenţi din punct de vedere militar faţă de NATO. Pe când o bună parte a alegătorilor din diaspora ai domnului Georgescu doreau o despărţire de NATO, au reacţionat pozitiv la mesajul dat de Georgescu în legătură cu „îngheţarea bazelor NATO din România“, aşa cum spunea el atunci, şi de asemenea îşi propun să transformăm Uniunea Europeană într-un spaţiu al identităţilor naţionale care nu sunt într-o relaţie de fuziune sau, de coabitare foarte paşnică, ci mai degrabă sunt într-o anumită competiţie. Mândria de a fi român şi obsesiile legate de reînvierea unei glorii trecute a românismului au avut ecou mai puternic în rândurile acestor votanţi decât în rândurile votanţilor lui George Simion.
„Va rămâne la latitudinea lui Georgescu dacă îşi va trimite în continuare adepţii către Simion sau va găsi un alt campion, cineva mai apropiat de profilul sau tipul de mesaj al Dianei Şoşoacă, care să reprezinte propria sa tabără. Problema principală este dacă, lăsaţi «liberi», votanţii domnului Georgescu îl consideră pe domnul Simion capabil, din punctul de vedere al resurselor sale personale, să încarneze acest mesaj al extremei drepte“
Matei Udrea: Domnule profesor, dacă ar fi să faceţi o evaluare personală, cât de trainic consideraţi că este acest mariaj pe care l-am văzut între cele două tipuri de electorat şi între cei doi candidaţi, mai ales la alegerile din primăvară? Ţinând cont de asemănările şi deosebirile pe care le-aţi enumerat până acum.
Sergiu Mişcoiu: Este o chestiune care ţine în primul rând de raporturile personale între liderii politici. Practic, domnul Simion şi-a moderat discursul în vederea alegerilor din 2024 tocmai pentru a căpăta legitimitate şi a acoperi zone mai moderate de electorat. A dat greş fiindcă a fost depăşit de domnul Georgescu atunci, iar ulterior a forţat această fuziune a electoratului său cu cel al lui Georgescu tocmai pentru că a realizat că acest electorat este unul mobilizat de Georgescu, loial lui Georgescu şi care nu ar fi migrat către Simion în condiţii de nesusţinere a lui Georgescu pentru Simion. Acum, desigur, această formă este una încă vie, în sensul în care Simion, în momentul de faţă, încorporează, practic, cele două electorate. Este purtătorul unui mesaj dublu în măsura în care Călin Georgescu va fi obligat, mai ales prin această sumedenie de procese cu care se confruntă, să nu mai facă activ politică. El va rămâne un guru, dar nu va putea decât să canalizeze, eventual, voturi. Şi atunci, practic, va rămâne la latitudinea lui Georgescu dacă îşi va trimite în continuare adepţii – ceva mai puţini decât cei care au fost în toamna lui 2024 – către Simion sau va găsi un alt campion, cineva mai apropiat de profilul sau tipul de mesaj al Dianei Şoşoacă, care să reprezinte propria sa tabără.
Matei Udrea: Dar în ceea ce priveşte tipurile de electorat ale celor doi, acestea sunt suficient de compatibile pentru ca această fuziune să reziste pe termen lung? Sau pe aceste două mulţimi le despart mai multe lucruri decât le apropie? Putem vorbi de o asociere forţată, cum a fost la momentul respectiv cea dintre PSD şi PNL, când erau două tipuri de electorat care aveau cu totul alte principii, sau sunt asemănări mai mari în acest caz?
Sergiu Mişcoiu: Da, întrebarea pusă felul acesta este şi mai bună şi răspunsul este că asemănările sunt mai mari decât în cazul electoratelor PSD şi PNL. Practic, din punct de vedere a sociologiei electorale, desigur, avem un număr mai mare de alegători ai domnului Georgescu din 2024 care erau din zona educaţiei foarte puţin avansate, adică gimnaziu şi cel mult liceu, dintr-o zonă de confort material mai scăzută, cu unele excepţii, de exemplu cei care erau extrem de convinşi de argumentele spiritualist-milenariste şi care puteau veni chiar din pături intelectuale. Însă electoratul domnului Simion era ceva mai compact, formatat în zona aceasta a clasei medii inferioare şi inferioare, cu o educaţie medie mai degrabă decât cu o educaţie inferioară şi cu nemulţumiri legate de aspecte de multe ori mai triviale ale vieţii publice, nu nemulţumiri foarte profunde, de tipul crizei spirituale sau crizei identitare. Cele două electorate pot însă fuziona şi am văzut că de aceea mesajul lui Simion – cu ajutorul, desigur, al lui Georgescu – a funcţionat. Ele pot fuziona pentru că, până la urmă, denunţarea sistemului, specularea erorilor acestuia, atacurile la adresa guvernanţilor şi folosirea în dozaje diferite a unor mesaje eurosceptice, naţionalist-suveraniste, cu un caracter uneori ceva mai extravagant, spiritualist, toate acestea pot să facă obiectul unui discurs unic, care să se potrivească pentru mai multe tipuri de votanţi. Desigur, problema principală se va pune dacă, lăsaţi „liberi“, votanţii domnului Georgescu îl consideră pe domnul Simion capabil, din punct de vedere al resurselor sale personale, să încarneze acest mesaj al extremei drepte. Pentru că principala deosebire, să spunem, între cei doi a fost şi faptul că domnul Georgescu s-a investit spiritual, intelectual, pasional, chiar libidinal în anumite cazuri, într-un erou civilizator, pe când domnul Simion părea un om ca toţi ceilalţi, care are un mesaj corect din punct de vedere al electoratului său. Ori, sigur că cei care se aşteaptă la un discurs foarte apropiat de cel mesianic ar avea anumite reticenţe, aşa cum am văzut deja că s-a întâmplat şi în mai 2025, să meargă cu un discurs al unuia care este absolut compatibil cu restul clasei politice, adică domnul Simion, fără ca să existe de la spate un Georgescu care să împingă acest electorat, convingându-l că e varianta cea mai bună.
„De fapt, am asistat la fuziunea a două curente care, în mod traditional, erau opuse când funcţiona clivajul stânga-dreapta, ca să spunem aşa, adică PDL, PD, PNL, pe de o parte, PSD şi aliaţii PUR, PC sau cine mai era, pe de altă parte. Dar care acum este un clivaj non-existent din cauza guvernării colective a acestor partide“
Matei Udrea: Putem să ne dăm seama, inclusiv din această cercetare pe care aţi făcut-o – şi care, dacă nu mă înşel, este în premieră pentru spaţiul românesc –, în ce măsură acest electorat care bate spre 40% provine din rândurile oamenilor care în perioada 2017-2018 au ieşit în stradă la manifestaţii împotriva PSD şi care au dat vot de protest la alegerile europarlamentare din 2019? Sau provine acest electorat, cum s-a spus în alte ocazii, din rândurile fostului electorat PSD nemulţumit?
Sergiu Mişcoiu: Dacă ne uităm la electoratul din diaspora, aşa cum am făcut-o noi, acolo este limpede: PSD nu a avut niciodată trecere în diaspora. Electoratul acesta a fost întotdeauna un electorat antisistem, opus celor care se află dominant la putere. Dacă oamenii aceştia au votat cu Băsescu şi cu Iohannis în mare măsură, au făcut-o fiindcă ambii coabitau cu guverne PSD, dar, de fapt, nu aveau puterea reală şi se dorea ca Băsescu, respectiv Iohannis să aibă puterea reală, pentru a vindeca sistemul. Deci totul era antisistem în măsura în care candidaţii aleşi păreau să fie ei înşişi purtătorii unui mesaj antisistemic. Deci, dacă ne referim doar la diaspora, nu, nu avem electorat fost PSD care vine înspre Simion şi Georgescu. Dacă ne uităm în interiorul României, lucrurile sunt mult mai complicate. Acolo există, într-adevăr, o fuziune între radicalii anti-PSD, anti-comunişti, anti-neocomunişti, anticorupţie care au fost dezamăgiţi, de exemplu, de USR, de PNL, de Iohannis şi au migrat către Simion şi Georgescu şi cei dintr-o zonă mai apropiată de naţionalismul clasic, sămănătorist, ruralist, care se potrivea foarte bine cu discursul lui Liviu Dragnea din 2016 şi care au fost extrem de dezamăgiţi tocmai de corupţia sistemului Dragnea şi de faptul că, până la urmă, schimbarea de macaz anti-europeană şi cu iz naţionalist a lui Dragnea a fost doar oportunist legată de rezolvarea dosarelor de justiţie din perioada respectivă. Aceşti oameni care se simt trădaţi de Partidul Social Democrat, de discursul social-conservator al acestui partid care a devenit unul pur oportunist, îngroaşă şi ei rândurile votanţilor lui Georgescu şi Simion. Deci, de fapt, am asistat la fuziunea a două curente care, în mod traditional, erau opuse când funcţiona clivajul stânga-dreapta, ca să spunem aşa, adică PDL, PD, PNL, pe de o parte, PSD şi aliaţii PUR, PC sau cine mai era, pe de altă parte. Dar care acum este un clivaj non-existent din cauza guvernării colective a acestor partide şi care lasă deci locul unor reaşezări. Şi aceasta a fost cea mai mare reaşezare, fuziunea dintre cele două surse electorale.
Matei Udrea: Foarte interesant răspunsul dumneavoastră. Mi-aţi explicat mai devreme în ce constau diferenţele dintre tipurile de electorat din diaspora ale lui Simion şi Georgescu. Aş vrea să vorbim despre trăsăturile acestui electorat al lui Călin Georgescu, care mi-aţi spus că este mai radical, îşi doreşte o Europă a naţiunilor suverane care mai degrabă să fie în competiţie decât în colaborare. Pare un paradox. Nu sesizează acest electorat că, de fapt, ar fi în defavoarea lui o astfel de evoluţie a lucrurilor? În momentul în care Europa s-ar fragmenta din nou şi ar apărea competiţia între ţări, dispare şi această piaţă unică a muncii. Spre exemplu, nu mai poţi să lucrezi liber peste tot. Mulţi români or fi prin Spania, prin Germania, prin Franţa, prin Italia. Dacă s-ar introduce iar paşapoarte, permise de muncă, vize, oamenii aceştia nu-şi dau seama că, de fapt, votează împotriva propriului lor interes?
Sergiu Mişcoiu: Tocmai că în discuţiile noastre am pus această problemă şi interesant a fost că au existat două tipuri de răspunsuri. Primul răspuns a fost acela de a crede ceea ce promisese Călin Georgescu mai ales, dar şi Simion în subsidiar, şi anume că odată cu venirea lor la putere, sistemul economic din România va fi reabilitat, vom creşte foarte mult şi atunci nu va mai fi nevoie să stea în străinătate, ci vom putea veni acasă. Pentru că noi subestimăm această intenţie a românilor din străinătate de a se întoarce acasă pentru că se simt, cumva, cetăţeni de rangul doi – mulţi dintre aceştia, desigur, în special cei care au votat cu Simion şi Georgescu. Deci, unii dintre ei nu s-ar simţi afectaţi fiindcă oricum ar vrea să vină mai degrabă acasă. Iar cel de-al doilea răspuns recurent a fost acela că ei şi-au câştigat deja dreptul de a sta acolo prin timpul petrecut în statul din Uniunea Europeană unde lucrează şi acum, adică în general în Italia, Spania, Germania, Franţa şi în afara Uniunii Europene, în Marea Britanie. Aşadar, ei consideră că şi-au câştigat acest drept de a lucra acolo, de a sta acolo şi că ei nu ar fi deloc afectaţi de o transformare a Uniunii Europene dintr-o Uniune care este un spaţiu politic comun într-un spaţiu doar economic şi, eventual, de liber schimb. Există, deci, între ei – şi am încercat să sondăm acest lucru – şi unii care doresc să trântească uşa-n nas altora care ar dori să păşească pe urmele lor. Am auzit şi discursul că „sunt prea mulţi români în localitatea de unde sunt eu, deci nu aş vrea să mai fie atât de mulţi!“. Ei crezându-se, de fapt, imuni la asemenea transformări pe viitor, fiind cumva privilegiaţi de faptul că se află în ţara respectivă de o perioadă mai lungă de timp.
Matei Udrea: Acest tip de oameni reprezintă o pondere însemnată sau mai degrabă reziduală în rândurile electoratului votant cu Georgescu şi Simion?
Sergiu Mişcoiu: Din interviurile pe care le-am făcut, să spunem că avem aproximativ între un sfert şi o treime care răspund în această direcţie. Destul de relevant.
Matei Udrea: Pe aceşti oameni nu-i tulbură, de exemplu, ştirile pe care poate le văd la televizor despre situaţia din Statele Unite, de exemplu, unde oameni care au venit în SUA de 10 sau de 20 de ani sunt luaţi de serviciul de imigrări şi expulzaţi fără măcar să li se facă forme legale?
Sergiu Mişcoiu: Nu, nu, nu! Deci, nu! Nu au nicio… Probabil că, dacă am fi vorbit cu oameni din Statele Unite – care-s mai puţini, totuşi, ca pondere – am fi avut un răspuns diferit. Dar există un fel de impresie de imunitate şi de hipervaloare a muncii prestate. Adică noi nu suntem consideraţi la nivelul muncii pe care o facem noi, dar munca noastră este esenţială, deci n-o să-şi permită nimeni să ne scoată din job-ul nostru pentru că au nevoie mare de noi. Ceva de acest gen.
Matei Udrea: Vă mulţumesc foarte mult pentru timpul pe care mi l-aţi acordat.
Sergiu Mişcoiu: Cu bucurie!
