Analiza continuă foarte dur cu actuala coaliţie, descrisă ca funcţionând în aceeaşi paradigmă politică din ultimii 30 de ani. Partidele, incapabile să se mai schimbe şi să se mai reformeze, şi-au împărţit ţara ca o pradă, iar luna petrecută în negocieri a vizat ce cheltuieli taie şi cum îşi împart funcţiile, fără să discute reforme profunde. Ilie Bolojan lucrează ca un contabil, în timp ce Nicuşor Dan ia decizii corecte, dar se mişcă – aşa cum ştiam cu toţii – foarte, foarte încet.
În acelaşi timp, întreaga administraţie românească este mult prea puternic infestată de influenţa serviciilor secrete. Drama, afirmă Sever Voinescu, este că în general problema este chiar la membrii administraţiei, care se duc ei înşişi spre servicii şi le fac propunerea de a deveni oamenii lor.
Citiţi întregul interviu acordat de Sever Voinescu pentru News.ro în rândurile de mai jos.
„Îi îndemn pe toţi care simt că vor să se implice să se organizeze în partide politice, să iasă la bătaie pe scena politică, să aşteptăm să creştem până la următoarele alegeri şi să terminăm odată cu PNL, PSD şi USR, pentru că realmente aceste organizaţii nu mai pot produce viitor“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule Sever Voinescu, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu.
Sever Voinescu: Mulţumesc pentru interes.
Matei Udrea: Prima întrebare nu are legătură cu România. Dumneavoastră aţi fost şi consul general al României în Statele Unite, sunteţi un foarte bun cunoscător al Americii. Aş fi curios ce părere aveţi despre ruptura Trump-Elon Musk şi apariţia acestei formaţiuni, Partidul America. Credeţi că s-a terminat coaliţia dintre MAGA şi tehno-miliardari?
Sever Voinescu: Din punctul meu de vedere, ruptura dintre Trump şi Musk nu e deloc surprinzătoare. Prietenia dintre Trump şi Musk a început încă din campania electorală, înainte de alegerile prezidenţiale din America. Vă amintiţi că Musk dădea câte 1.000.000 de dolari, prin tragere la sorţi, cuiva care se răzgândea şi anunţa că îl votează pe Trump. Încă de atunci, împreună cu câţiva prieteni, făceam pariu cât o să dureze prietenia asta. Era evident că această prietenie nu va dura. Este de-ajuns să ştii cât de cât puţină psihologie, să vezi exact ce fel de personalităţi sunt cei doi şi îţi dai seama că o prietenie între asemenea oameni nu poate dura mult. Era absolut previzibil. Cred că intervalul acesta de câteva luni după ce Trump a ajuns la Casa Albă este intervalul rezonabil în care se rup prietenii de genul acesta. Nu ştiu să vă răspund la întrebarea despre tehno-miliardari. Ce îmi dau seama, însă, este că mediile de afaceri americane sunt foarte atente la Trump şi încearcă să se împrietenească cu el. În general, din ce văd, şi în mediile politice lucrurile stau la fel. Am impresia că suntem într-un moment în care cam toată lumea – sigur, exclud aici China, exclud Iranul, exclud Rusia – e foarte preocupată să-l ţină pe Trump fericit. Oriunde apare Trump şi în orice relaţie politică se aşază Trump, partenerul lui de relaţie e foarte preocupat ca Trump să se simtă bine, să fie confortabil, să fie lăudat, să i se ridice osanale astfel încît Trump să se simtă ca un fel de rege mulţumit.
Matei Udrea: Dar de ce există acest comportament?
Sever Voinescu: Ăsta e spiritul vremii şi cred că şi miliardarii americani sunt în spiritul acesta. Cât despre succesul iniţiativei lui Elon Musk, nu ştiu ce să vă spun. Noi ştim din istorie că orice iniţiativă de a crea un al treilea partid în sistemul american a eşuat. Sigur, îmi veţi pune că de data asta e altceva. Omul ăsta are foarte mulţi bani, omul ăsta controlează social media, adică un instrument care nu exista la trecutele iniţiative. Deci, nu ştiu, în privinţa aceasta n-aş face nicio predicţie.
„A fost dezamăgirea când ne-am dat seama ce au făcut ei în acea perioadă până s-au aşezat în coaliţie. Adică, te-ai fi aşteptat să discute pachete foarte serioase de reformă pentru această ţară. Şi, de fapt, ei au pierdut timpul discutând două lucruri: ce şi de unde mai taie şi ce şi cum împart între ei“
Matei Udrea: Să vorbim un pic despre ce se întâmplă la noi acasă. Cum vi se pare că a demarat noul guvern de coaliţie?
Sever Voinescu: Sărăcuţul, a demarat cum putea şi el să demareze. Nu cred că se putea mai bine, dar, pe de altă parte, cred că a făcut câteva greşeli foarte rapid, ceea ce mie nu mi-a plăcut. În primul rând, a fost perioada foarte lungă până când s-au aşezat în această coaliţie. Apoi, a fost dezamăgirea când ne-am dat seama ce au făcut ei în acea perioadă. Adică, te-ai fi aşteptat să discute pachete foarte serioase de reformă pentru această ţară. Şi, de fapt, ei au pierdut timpul discutând două lucruri: ce şi de unde mai taie şi ce şi cum împart între ei. Cînd mi-am dat seama că ei au pierdut o lună şi ceva discutând doar asta, am simţit prima mea dezamăgire. Această coaliţie a fost alcătuită conform unui pattern de gândire politică care există de 30 de ani în România, şi anume acela că dacă ne aşezăm să facem o coaliţie de guvernare, împărţim ţara ca pe o pradă. Şi partidele care alcătuiesc arcul guvernamental nu-şi împart doar guvernul şi responsabilităţi de guvernare, ci împart tot! Împart şi judecători de Curte Constituţională, şi Curtea de Conturi, şi Televiziune, şi Radio, şi CNSAS şi CNA şi procurori, şi Înaltă Curte. Împart tot-tot-tot! Ca şi cum oamenii ăia în Parlament nu sunt acolo să facă un guvern, ci sunt acolo să împartă ţara. Am adesea sentimentul că ţara asta se împarte cam ca în filmele cu mafioţi, cînd cele cinci familii din New York îşi împart teritoriile. La fel, partidele din coaliţie îşi împart funcţiile în această ţară. Aşa se explică de ce USR-ul şi PNL-ul îl votează fără să clipească pe Busuioc la Curtea Constituţională. Ăsta-i acordul în coaliţie: în teritoriul meu, eu pun ce vreau, pe cine vreau, iar voi toţi, ceilalţi, mă susţineţi fără să clipiţi, pentru că şi voi în teritoriile voastre numiţi absolut ce vreţi şi noi vom susţine fără să clipim. Ei bine, tipul ăsta de mentalitate care stă la baza coaliţiei actuale arată că ea moşteneşte şi duce mai departe toate păcatele originare ale democraţiei noastre, pentru că de vreo 30 de ani se întâmplă aşa. Apoi, ce nu-mi place, din nou, este că văd cum acest guvern, despre care ni s-a spus că va fi un guvern suplu, n-are mai puţine ministere decât avea cel anterior, care deduc că nu era suplu. În plus, deodată, ne-am trezit cu cinci poziţii de vice-prim-ministru, dintre care trei n-au portofolii. Păi, iertaţi-mă, dar astea sunt sinecuri! Sunt sinecuri pure! Adică să ai în guvern membri fără portofoliu, cu alte cuvinte, membri în guvern care nu au decât un profil politic, că asta înseamnă ministru sau vice-prim-ministru fără portofoliu într-un guvern. Ministrul sau vice-prim-ministrul fără portofoliu este acolo ca să echilibreze politic exprimarea în executiv a unei coaliţii. Or, eu am trei dintr-ăştia. Bun, aveam cinci, dar două partide au avut bunul simţ să-şi pună unul dintre miniştrii lor pe poziţia de vice-prim-ministru. Ce face un vice-prim-ministru fără portofoliu ? Vă spun eu, un vice-prim-ministru fără portofoliu se bagă degeaba! Adică, se interpune între miniştri şi prim-ministru, chipurile coordonează ceva, mai cere nişte rapoarte, îşi mai dă cu părerea. Vice-prim-ministrul fără portofoliu este, de fapt, o birocraţie în plus interpusă între ministru şi prim-ministru. Ca să nu spun că funcţionează, în general, anapoda. Să ne gîndim: dacă ai un ministru PSD şi vice-prim-ministrul care îl coordonează e de la PNL şi prim-ministrul e de la PNL, credeţi că pesedistul o să stea el în vice-prim-ministru înainte să discute cu prim-ministrul? Nu uitaţi că, în general, guvernele României sunt făcute pe sistem feudal. Adică, atunci când te-am pus şef în ministerul cutare, acolo e ca feuda ta! Nu se bagă nimeni. Feudalul vorbeşte direct cu regele. Acum, dacă e să vorbim despre măsurile decise şi anunţate pînă în acest moment, trebuie să spun că am fost şi eu, ca mai toţi cetăţenii români, iarăşi dezamăgit. Sigur că mă aşteptam să crească taxele în general. Sigur că am ştiut din prima clipă că Nicuşor Dan se hazardează când promite în scris că TVA nu creşte în timpul mandatului său. Eu sunt unul dintre votanţii lui care poate să treacă peste faptul că, deşi a făcut promisiunea asta, TVA a crescut în luna a doua de mandat. Pe de altă parte, alţi votanţi de-ai lui nu pot să treacă peste chestia asta. Dar ce nu mi-a plăcut este că guvernul vine cu acest pachet de creşteri de taxe fără să sufle o vorbă despre modul concret în care va lupta cu evaziunea fiscală şi va restructura statul. Ne spun doar că va urma episodul doi cu reforma statului şi episodul trei cu reformele PNRR. O să vedem, dar mie mi s-ar fi părut normal ca domnul Bolojan, ca prim-ministru, să aibă în primele câteva zile nişte mişcări în forţă în direcţia asta, nu să vină la televizor şi să ne dea exemple de nesimţiţi care s-au mufat la bugetul statului. Nu ne-a spus nimic nou. Ştiam că asemenea cazuri există! Mulţumim că ne-a dat şi exemple, pentru că noi ştiam aşa, în mod generic. Dar ceea ce mă aşteptam să facă era ca o dată cu aceste măsuri fiscale să vină şi să-mi spună foarte exact cum acoperă găurile negre din companiile de stat. Şi să fie la fel de precis cum a fost când mi-a spus că-mi creşte TVA-ul de la 19 la 21% şi la fel de precis cum mi-a spus că vor pune CASS la pensii de la 3.000 lei în sus. La fel de precis şi în acelaşi comunicat ar fi trebuit să-mi fi spus: „În aceste cinci companii de stat pe care le controlez, ca şef al guvernului, fac asta şi asta“. Nu uitaţi că oamenii aceia care reprezintă statul în Consiliile de Administraţie de la TAROM, de la Romatsa, sau de unde vreţi, sunt funcţionari de stat! Oamenii ăia sunt în subordinea directă a domnului Bolojan! Domnul Bolojan poate oricând să spună: „Pentru că avem majoritatea în CA TAROM, mâine convocaţi Consiliul de Administraţie şi poimâine votaţi această restructurare de buget, tăind următoarele cheltuieli: asta, asta, asta!“. Primele cinci companii de stat cele mai nesimţite. Nimic nu-l împiedică să facă asta pentru că statul, adică el, ca prim-ministru, controlează majoritatea în aceste consilii. Domnul Bolojan, însă, pare că se comportă ca şi cum majoritatea din aceste Consilii de Administraţie este ceva complet autonom şi el n-are ce să le facă, trebuie să se uite în contracte şi în legi. Nu, nici vorbă! Reprezentanţii statului în consiliile de administraţie ale companiilor în care statul deţine majoritatea sunt în aceste condiţii cu un mandat administrativ semnat fie de un ministru, care se subordonează prim-ministrului, fie de primul ministru însuşi. Ei execută mandate acolo, nu sunt nişte oameni de afaceri liberi, independenţi, care îşi gestionează participaţiile proprii. Mi-ar fi plăcut să văd nişte mişcări în forţă ale domnului Bolojan, nişte mişcări, dacă vreţi, ca ale lui Trump. În primele 20-30 de zile de guvernare, domnul Bolojan ar fi trebuit să ia asemenea decizii care sunt sigur că, din punct de vedere electoral, ar fi fost un imens succes pentru domnia sa. Ei bine, domnul Bolojan a rămas într-o logică de registru, de contabil: ce tai, de unde tai, hai să vedem ce zice Bruxelles-ul, ăsta e episodul unu, episodul doi va urma, încă nu i-am scris scenariul, îl scriem după ce rulează episodul unu… Nu-mi place chestia asta!
Matei Udrea: Că tot aţi vorbit de Trump, ce aşteptări aveaţi şi cum vi se pare că a prestat până acum Nicuşor Dan?
Sever Voinescu: Domnul Nicuşor Dan, în momentul acesta, adică foarte, foarte curând după ce a devenit preşedinte, este într-o cu totul altă poziţie decât domnul Bolojan. Adică nu mi se pare că domnul Nicuşor Dan e presat de vreo urgenţă, aşa cum e presat în mod evident domnul Bolojan. Dinspre domnul Nicuşor Dan, deocamdată, văd o numire la Curtea Constituţională care este foarte bună. Deşi domnul Dacian Cosmin Dragoş este, în mod evident, un judecător constituţional care este aproape din punct de vedere ideologic de domnul Nicuşor Dan, şi poate că e firesc să fie aşa, nu pot să nu remarc că e o distanţă de la cer la pământ, de ani-lumină între calitatea profesională a domnului Dacian Cosmin Dragoş şi cea a domnului Busuioc. În privinţa asta, domnul Nicuşor Dan şi-a onorat blazonul şi şi-a ţinut promisiunea. Altfel, eu nu mă aşteptam la mare activitate din partea domnului Nicuşor Dan, vă spun cinstit. Ştiu că dânsul este un om care nu se grăbeşte, ba chiar un om care îi exasperează pe mulţi cu lentoarea lui. Unii spun chiar că face din inacţiune un adevărat principiu de acţiune politică! Ăsta e stilul lui, aşa a fost şi la Primăria Bucureşti. Deci, eu n-aş putea spune că sunt nemulţumit de el pînă acum. A, că mi-ar fi plăcut să fie ceva mai energic, mai prezent, să ia poziţii ferme, să numească repede consilieri inteligenţi şi, dacă se poate, pe placul meu – sigur că mi-ar fi plăcut! Mi-ar fi plăcut să mai plesnească în dreapta şi stânga, în stil Băsescu! Dar înţeleg foarte bine că omul e aşa, că asta este natura lui, acesta este felului de a fi, aşa acţionează el. Eu n-am iluzii, eu ştiu ce am votat şi nu aveam aşteptări să se comporte altfel decât îl ştiam, aşa că nu pot să spun că înregistrez dezamăgiri în ceea ce-l priveşte. El este un om care acţionează greu, întâi se uită atent, analizează în tihnă lucrurile. Dar, slavă Domnului, când ajunge să ia decizii, nu sunt dintre cele rele şi revin la Curtea Constituţională. Am văzut astăzi că a atacat o lege la Curtea Constituţională şi îl aplaud. Este vorba despre legea zisă ”antifascistă”. Îl aplaud pentru că sunt exact de aceeaşi părere cu domnia-sa în legătură cu acea lege care îngrădeşte libertatea de exprimare. Toate obiecţiunile sale la acea lege se susţin, după opinia mea. Cum sper că aţi dedus, simt mai degrabă o mică nervozitate în legătură cu domnul Bolojan şi cu guvernul. Dar, pe de altă parte, vă mai spun un lucru: îmi dau seama că oamenii ăştia politici nici nu pot mai mult! Teza mea este că partidele astea din Parlament, adică PNL, PSD, USR, sunt în acest moment complet epuizate şi nu mai pot produce un viitor plauzibil pentru România. Singurul lucru mai rău decât ele e AUR, în rest, ele sunt cel mai rău lucru pentru România. În situaţia asta, eu cred că singura soluţie de viitor este ca societatea să producă rapid alte partide, alţi oameni politici, viziuni noi, proaspete ale unor oameni care nu sunt legaţi de relele şi de metehnele sistemului nostru politic de 30 de ani şi care au făcut ceva consistent în vieţille lor pînă acum. Doar aşa putem merge mai departe, pentru că eu cred că democraţia se apără prin ea însăşi. În viitoarele alegeri, partidele din actualul Parlament trebuie să fie complet marginalizate electoral. Nu cred că e nevoie de intervenţii brutale din afara sistemului politic, nu e nevoie să apară Mesia pe cai albi, să apară vreun Ţepeş sau să apară grupuri de disciplină militară care să eradicheze violent corupţia şi politicianismul. Nu! Eu cred că societatea românească are în continuare resurse intelectuale şi politice remarcabile ca să rămână democratică şi să-şi facă singură viitorul. Sunt foarte mulţi oameni în această ţară care sunt mult, mult mai buni decât cei care ne conduc! Prin urmare, îi îndemn pe toţi care simt că vor să se implice, să se organizeze în partide politice, să iasă la bătaie pe scena politică, să aşteptăm să creştem până la următoarele alegeri şi să terminăm odată cu PNL, PSD şi USR, pentru că realmente aceste organizaţii nu mai pot produce viitor, ci ne închid într-un prezent repetitiv, exasperant! Partidele din actualul arc guvernamental îmi par nereformabile! Toate!
„Eu nu cred că Simion vrea să fie pionul lui Putin în România fie şi pentru că, din câte vedem, să fii pionul lui Putin e o treabă foarte periculoasă. Adică odată ţi se trage de la ceva: un glonţ sinucigaş, o cădere pe fereastră… Nu cred că un om zdravăn la cap ar vrea să fie omul lui Putin. Dar Simion se joacă cu focul pentru că are o natură de cinic imbecil“
Matei Udrea: Apropo de următoarele alegeri, vedem că, în ultimul sondaj, AUR e la peste 40%. De vreo câteva zile, PSD-ul tot transmite intermitent semnale că ar vrea să părăsească această coaliţie. În acest context, v-aş întreba dacă, în opinia dumneavoastră, s-a conturat deja în România o partidă pro-rusă inclusiv la nivelul maselor, nu numai la nivel politic.
Sever Voinescu: Nu cred! Uitaţi-vă că a urmat un alt sondaj în care am văzut că Vladimir Putin este unul dintre cei mai puţin simpatizaţi oameni în România. Eu nu cred că există forţe politice semnificative în România care joacă deliberat o carte pro-rusă. Ce cred eu este că există forţe politice în România care sunt atât de cinice şi în acelaşi timp atât de bătute în cap, încât se joacă cu focul pe lângă depozitul de gaz. Eu nu cred, de pildă, că domnul Simion vrea să fie pionul lui Putin în România, fie şi pentru că, din câte vedem, să fii pionul lui Putin e o treabă foarte periculoasă. Adică odată ţi se trage de la ceva: un glonţ sinucigaş, o cădere pe fereastră… Nu cred că un om zdravăn la cap ar vrea să fie omul lui Putin. Dar domnul Simion se joacă cu focul pentru că are o natură de cinic imbecil. Adică ăştia sunt oameni care fac orice ca să ajungă la putere fără să-şi dea seama pe deplin de consecinţele acestui „orice“. Nu sunt idioţi utili, pentru că ei ştiu care sunt efectele politicii lor, dar nesocotesc că acest efect al politicii deserveşte de fapt o cauză pro-rusă. Nu ştiu dacă mă fac înţeles…
Matei Udrea: Am înţeles, sigur că da.
Sever Voinescu: Pe de altă parte, dacă există vreo cauză pentru care AUR este azi la 40% şi se poate duce şi mai sus, aceasta este exclusiv în sistemul politic pe care l-am avut până de curând, cu exponenţi precum Iohannis, precum Ciolacu, precum tovărăşia PSD cu PNL. O grămadă de oameni le-au spus, ba chiar le-au strigat în ureche, de pildă, celor de la PNL: „Nu e bine ce faceţi! Creşte AUR, nu mai faceţi aşa, schimbaţi-vă, creşte AUR, vin nebunii ăia peste noi!“. Nu şi nu, ei au mers înainte! Asta e altă meteahnă tâmpită a politicienilor noştri, de care nu pot scăpa şi de aia zic că trebuie să vină alţii noi. Meteahna că ei îşi imaginează că ştiu mai bine decît oricine ce este de făcut. În cercul puterii şi în cercurile politice din România există multă suficienţă. Ei pretind că ştiu nişte lucruri pe care noi, plebea, nu le ştim. O prostie! Când cineva din lumea reală spune guvernantului: „Nu mergeţi pe drumul ăsta pentru că o să crească AUR, pentru că o să ne prăbuşim economic, pentru că o să crească nişte frustrări în societate, opriţi-vă, nu mai faceţi asta!“, el clipeşte înţelept, obosit de câte are de făcut pentru ţară şi zice că ştie el mai bine, că ştie el din interior şi continuă să facă la fel. Ei, tipul ăsta de mentalitate care închide politica este şi el o trăsătură a acestor partide din care nu mai pot ieşi oricât vor ele să se reformeze. Închid paranteza şi revin la întrebarea despre o posibilă partidă rusă în România. În concluzie, eu cred că sunt oameni care, cinic, fac un joc care convine Rusiei şi care, în adâncul conştiinţei lor, nesocotesc acest efect pentru că e mai important pentru ei să ajungă la putere, fie şi cu preţul unui joc politic care convine Rusiei. Probabil că aceşti oameni îşi imaginează că sunt mai şmecheri decât Putin şi, dacă ajung la putere, vor şti ei să ferească corabia de impactul cu gheţarul rus. Totuşi, eu nu pot să cred, repet, că un om zdravăn la cap îşi doreşte să fie omul lui Putin undeva. Dacă există totuşi asemenea oameni în România, fie nu sunt zdraveni la cap, fie sunt prinşi într-un mecanism, poate de şantaj, poate de înfricoşare, dar eu nu ştiu să existe asemnea oameni. Repet, nu pot să cred că un român zdravăn la cap face în România, programatic, jocul lui Putin.
„Cred însă că există influenţe dinspre serviciile secrete. Cred că şi în politica de personal şi în politica publică de care se ocupă MAE, adică politica externă, influenţele dinspre serviciile secrete sunt mari. Cred, de asemenea, că există diplomaţi care sunt foarte bucuroşi să întreţină aceste relaţii“
Matei Udrea: În continuarea ideii dumneavoastră, întreb următorul lucru: în ce relaţii mai sunteţi cu Dragoş Paul Aligică? Aţi mai schimbat opinii cu dânsul?
Sever Voinescu: Domnule, eu nu vreau să vorbesc într-un interviu public despre relaţiile mele private, despre prieteniile mele…
Matei Udrea: OK, deci sunteţi în continuare prieten cu dânsul…
Sever Voinescu: Relaţiile dintre oameni au „ups and downs“ (suişuri şi coborâşuri în engleză – n. red.) şi, în general, nu vorbesc despre relaţiile mele private. Dacă aş fi politician şi aş candida, ar trebui să dau socoteală public despre relaţiile mele de prietenie sau de duşmănie. Dar nu mai sunt om politic de vreo 12 ani şi mă bucur de privilegiul pe care îl am ca persoană privată de a ţine în privat ceea ce vreau să ţin în privat.
Matei Udrea: În regulă. Dumneavoastră sunteţi şi jurnalist, scriitor, dar aveţi şi un background de…
Sever Voinescu: Mă străduiesc, să ştiţi! Nu ştiu dacă-mi iese, dar mă străduiesc să fiu tot ce spuneţi dumneavoastră că sunt!
Matei Udrea: Aveţi şi un background de diplomat. Voiam să vă întreb următorul lucru, pentru că există această discuţie nu numai în unele publicaţii, dar s-a revărsat şi în spaţiul online, pe reţelele de socializare. Este corectă percepţia din spaţiul public că Ministerul Afacerilor Externe este un fel de oficină a SIE?
Sever Voinescu: (ezită) Bun, acum trebuie să vă spun că am plecat din Ministerul de Externe la sfîrşitul anului 2003.
Matei Udrea: Ştiu.
Sever Voinescu: A trecut ceva vreme de atunci. E adevărat că am în continuare prieteni acolo şi ştiu unele lucruri din interior. Pe de altă parte, nu ştiu dacă termenul ăsta, „oficină“, o fi sau n-o fi potrivit. Ce cred eu este că relaţia dintre Ministerul Afacerilor Externe şi Serviciul de Informaţii Externe, dar şi Serviciul Român de Informaţii, serviciile secrete, să spun aşa, nu mai este, în momentul ăsta, cum era relaţia dintre Securitate şi Ministerul de Externe înainte de 1990! Securitatea domina absolut total ministerul! Nu puteai intra în Ministerul de Externe decât dacă erai, în cel mai bun caz, în cel mai moale caz, aprobat de Securitate, dacă nu cumva direct racolat, într-o formulă sau alta. Asta era situaţia înainte de 1990. Eu nu cred că lucrurile sunt la nivelul acesta acum. Cred însă că există influenţe dinspre serviciile secrete. Cred că şi în politica de personal şi în politica publică de care se ocupă MAE, adică politica externă, influenţele dinspre serviciile secrete sunt mari. Cred, de asemenea, că există diplomaţi care sunt foarte bucuroşi să întreţină aceste relaţii, să fie vectorii acestei influenţe. Să nu vă imaginaţi că oamenii din serviciile secrete dau buzna peste tine, îţi întorc mâna la spate şi tu, de frică, devii omul lor. Nu! Există în România, şi mai ales în stratul superior al administraţiei noastre, inclusiv în Ministerul de Externe, percepţia că dacă tu eşti prieten cu serviciile, ai şi tu unele mici avantaje, aşa că sunt foarte mulţi funcţionari superiori, inclusiv diplomaţi, care se oferă, se deschid spre ”prietenie” cu ofiţerii din servicii! Trebuie să înţelegem acest fenomen, într-o măsură omenesc, dar în mare măsură românesc. Vectorii serviciilor din administraţie nu sunt toţi chemaţi şi li se cere colaborarea; cei mai mulţi sunt oameni care bat la uşile înalţilor ofiţeri din servicii şi întreabă sfios: „Nu vrei să fim prieteni?“. Funcţionarul se oferă sperând că o asemenea relaţie ocultă îi va fi folos. Se întâmplă asta!
Matei Udrea: Asta spune multe şi despre calitatea unora dintre cei care activează în statul român…
Sever Voinescu: Aşa este. Încă o dată, acest fenomen are loc la nivelul întregii administraţii centrale, în Ministerul de Externe inclusiv! Nu trebuie să credem că Ministerul de Externe este ceva special din punctul de vedere al calităţii umane şi profesionale, raportat la nivelul general, uman şi profesional, al administraţiei noastre centrale. Acestea fiind zise, trebuie spus că există în mod evident şi, conform legii, e şi normal să existe, o relaţie strânsă între Ministerul Afacerilor Externe şi Serviciul de Informaţii Externe prin simplul motiv că amândouă îşi proiectează activitatea – în mod masiv Ministerul de Externe, în mod exclusiv Serviciul de Informaţii Externe – în afara graniţelor României. Cu alte cuvinte, MAE şi SIE sunt instituţiile noastre care, prin natura lor, au obiectul muncii în afara graniţelor noastre. Presupunem şi că lucrează în acelaşi scop, adică pentru apărarea şi promovarea intereselor naţionale ale României. Dar lucrează cu mijloace diferite. Serviciul de Informaţii Externe, cum ştiţi şi după cum se definesc şi ei, acţionează în interesul statului român încălcând legile statului în care lucrează, iar Ministerul Afacerilor Externe acţionează în interesul statului român respectând legile statului în care acţionează. Amândouă lucrează pentru acelaşi scop, în acelaşi teritoriu, dar cu mijloace complet diferite. În această situaţie, e evident că există o relaţie foarte apropiată între aceste două instituţii. Şi e normal să fie aşa. Dar eu înţeleg unde bate întrebarea dumneavoastră şi cred că prima parte a răspunsului meu este mai adecvată sensului întrebării. Da, cred că există o influenţă a serviciilor secrete în Ministerul Afacerilor Externe în aceeaşi măsură în care există în toată administraţia noastră centrală! Şi cred că e mult prea mare, mult mai mare decât ar trebui să fie. Dar cauza pentru această influenţă nefirească a serviciilor în administraţie este că oamenii din administraţie o caută, o cultivă, iar serviciile nu se pot abţine să nu intre unde li se deschide uşor uşa şi, astfel, nu se pot abţine să nu fie uneori abuzive şi neprofesioniste.
„Sunt convins că nu suntem atât de performanţi în domeniul securităţii naţionale, la inadmisibila penetrare a statului cu elemente georgiste mă gândesc acum, şi probabil pe foarte mulţi îi scăpăm pe sub radar sau evaluăm greşit ceea ce fac, cel puţin pentru un timp. Despre mulţi credem că ne sunt prieteni, dar ei ne sunt neprieteni, despre mulţi credem că îi folosim noi, dar de fapt ei ne folosesc pe noi“
Matei Udrea: Foarte interesant răspunsul dumneavoastră. Ultima întrebare. Probabil că aţi văzut ştirea cu decizia României de a nu-i mai permite primarului de la Chişinău, Ion sau Ivan Ceban – nu e foarte clar – de a mai pătrunde pe teritoriul ţării noastre. V-aş întreba la ce v-aţi gândit când aţi citit ştirea şi, mai larg, cum ar trebui să procedeze România în privinţa Moldovei.
Sever Voinescu: Nu ştiu dacă sunt cel mai bun interlocutor pentru a doua întrebare. În peisajul general al gândirii româneşti despre Republica Moldova eu sunt ceva mai singuratic, sunt singur într-o altă tabără, ca să zic aşa, şi n-am chef acum să-mi ridic în cap o grămadă de oameni din tabăra larg majoritară. Eu constat că, în ceea ce priveşte Republica Moldova, este un consens clar la nivel politic, cred că este un consens sau aproape un consens şi la nivel naţional, ceea ce înseamnă că întreaga Românie e de acord cu sprijinirea distanţării, chiar a rupturii Republicii Moldova faţă de Rusia, cu sprijinirea căii europene a Republicii Moldova şi sigur, toţi au aşteptarea frumoasă că, în interiorul Uniunii Europene, Republica Moldova şi România, într-un viitor în care nu vor mai exista graniţe între noi, vor fi din nou unite, chiar dacă nu ca o ţară în sens juridic, dar de fapt atât de aproape în interiorul UE încât vom fi, de facto, ca o ţară cum am mai fost odată. Ei bine, dacă ăsta e consensul, n-am nimic împotrivă. Dar vă spun aşa, între noi, că eu gândesc cu totul altfel. În ceea ce priveşte povestea cu primarul, am citit în presă şi motivaţia cu care statul român nu-l primeşte pe teritoriul naţional. Motivaţia mi se pare explicită: motive de securitate naţională. La ce te poţi gândi? Nu te poţi gândi la altceva decât la faptul că acest om slujeşte interesele unei puteri sau unei ţări care este în acest moment un inamic al României. Spun inamic în sensul că nu e amic: in-amic. Nu în sensul că avem război cu ei.
Matei Udrea: Am înţeles.
Sever Voinescu: Te gândeşti, aşadar, că omul a fost supus acestei carantine administrative din punctul de vedere al statului roman şi e foarte bine că e aşa! Dacă statul meu crede că tipul e periculos şi trebuie ţinut departe, n-am absolut niciun motiv să mă îndoiesc că lucrurile ar sta aşa. Prin urmare, să-şi vadă Ceban de treaba lui şi să nu se apropie de noi. Asta e ce am gândit.
Matei Udrea: Credeţi că ar trebui să se meargă mai departe şi cu alţi oameni din Moldova? Mă gândeam că pe 4 iulie a venit la Putna noua vedetă a propagandei ruseşti din Moldova, fosta procuroare Furtună, care are un partid chiar aşa intitulat: Moldova Mare.
Sever Voinescu: Eu cred că statul român trebuie ca să se păzească de asemenea indivizi şi sunt convins că, în mare măsură, o face. De asemenea, sunt convins că nu suntem atât de performanţi în domeniul securităţii naţionale – la inadmisibila penetrare a statului cu elemente georgiste mă gândesc acum – şi probabil pe foarte mulţi îi scăpăm pe sub radar sau evaluăm greşit ceea ce fac, cel puţin pentru un timp. Despre mulţi credem că ne sunt prieteni, dar ei ne sunt neprieteni, despre mulţi credem că îi folosim noi, dar de fapt ei ne folosesc pe noi. Cred că se întâmplă şi erori de genul ăsta. Prin urmare, eu sunt deplin solidar cu statul meu şi mai ales când e vorba despre oameni veniţi din exterior şi fac jocul intereselor ruseşti. Când e vorba de Rusia cred că trebuie să fim extrem, extrem de atenţi şi să fim atât de prudenţi încât să suflăm şi-n iaurt. Aşa sper că suntem! Să ştiţi că eu nu m-am îndoit nicio secundă de patriotismul oamenilor care se ocupă de siguranţa noastră naţională. Eu m-am îndoit doar de onestitatea unora, de cinstea unora şi de inteligenţa unora. Eu chiar cred că fiecare om care lucrează în sistemul de securitate naţională chiar îşi iubeşte ţara. Doar că e posibil să înţelegem prin „iubirea de ţară“ lucruri diferite.
Matei Udrea: Am înţeles. Vă mulţumesc foarte mult pentru timpul acordat.
Sever Voinescu: Eu mulţumesc. Sper că ne auzim cu bine.
