Această posibilitate intrigantă este sugerată de o nouă cercetare de la Universitatea Nagoya din Japonia. O echipă condusă de Taro Matsuo a găsit dovezi că cianobacteriile, actori-cheie în procesul de evoluție, au prosperat cândva în mări verzi. Descoperirile lor au fost publicate în Nature Ecology & Evolution.
Marele Eveniment de Oxidare
Studiul aruncă lumină asupra vieții din timpul Marelui Eveniment de Oxidare, un moment crucial în urmă cu aproximativ 2,4 miliarde de ani, când cianobacteriile au început să realizeze fotosinteza oxigenică. Exploatând lumina soarelui pentru a produce oxigen, aceste microorganisme au inițiat o schimbare dramatică în atmosfera Pământului, permițând în cele din urmă dezvoltarea formelor de viață dependente de oxigen.
În prezent, plantele sunt principalele motoare ale producției de oxigen, bazându-se pe pigmenții clorofilieni pentru captarea luminii solare. Cu toate acestea, cianobacteriile timpurii foloseau nu numai clorofile, ci și pigmenți suplimentari cunoscuți sub denumirea de ficobiline, care au jucat un rol-cheie în sistemele lor de captare a luminii. Echipa de cercetare a încercat să înțeleagă de ce aceste organisme străvechi au evoluat pentru a utiliza ambele tipuri de pigmenți, o adaptare care ar fi putut modela culoarea și chimia primelor oceane ale Pământului.
Utilizând simulări avansate, cercetătorii au descoperit că spectrul luminii subacvatice în timpul erei Archaean (acum 4-2,5 miliarde de ani) s-a schimbat în verde din cauza precipitațiilor de fier. La acea vreme, oceanele Pământului conțineau niveluri ridicate de minereu feros, care era eliberat de sistemele de ventilație hidrotermală. Marele eveniment de oxidare a schimbat acest echilibru, deoarece oxigenul a reacționat cu fierul, transformându-l din minereu de fier în fier ferric.
Fierul ferric are proprietăți diferite, cum ar fi insolubilitatea, ceea ce îl face să precipite sub formă de particule asemănătoare ruginei. Prezența acestor particule bogate în fier a modificat lungimile de undă ale luminii care puteau pătrunde în apă. Deoarece particulele absorbeau preferențial lumina albastră și roșie, se transmitea în principal lumina verde, ceea ce făcea ca mediul subacvatic să fie dominat de nuanțe verzi.
„Analiza genetică a arătat că cianobacteriile aveau o proteină specializată a ficobilinei, numită ficoeritrină, care absorbea eficient lumina verde”, a declarat Matsuo. „Credem că această adaptare le-a permis să prospere în oceanele verzi, bogate în fier”.
Matsuo crede, de asemenea, că cercetările sale ar putea ajuta în căutarea vieții în spațiul cosmic. Pe Pământ, oceanul apare albastru deoarece apa absoarbe lumina roșie și împrăștie lumina albastră; cu toate acestea, oceanele verzi din era arheană ar fi putut reflecta eficient lumina verde datorită precipitațiilor de fier. Prin urmare, căutarea oceanelor verzi ar putea fi folosită ca un semn al vieții primitive pe planete îndepărtate.
Matsuo este încântat de posibilitatea ca oceanele verzi să îmbunătățească căutarea vieții extraterestre. „Datele de teledetecție arată că apele bogate în hidroxid de fier, cum ar fi cele din jurul insulei Iwo din arhipelagul Satsunan, par vizibil mai strălucitoare decât oceanele albastre tipice”, a declarat Matsuo. „Acest lucru ne face să credem că oceanele verzi ar putea fi observabile de la o distanță mai mare, ceea ce le face mai ușor de detectat”.
