Prima atestare documentară a Bucureștiului datează din 1459, sub domnia lui Vlad Țepeș. Pe măsură ce orașul s-a dezvoltat, a apărut nevoia unei structuri administrative eficiente. Prima organizare a fost sub forma unor plăși, în 1798 existând cinci: Târgul, Podul Mogoșoaiei, Târgul de Afară, Broștenii și Gorganul.
Roșu – zona centrală comercială
Galben – partea de nord-est
Negru – zona de vest
Albastru – partea de sud
Verde – estul orașului
Zona Roșie, cea mai mică, a fost desființată la începutul secolului XX, iar teritoriul său a fost absorbit de celelalte sectoare colorate, conform Fanatik.
În 1830, a fost înființat „Sfatul Orășenesc”, echivalentul Administrației Publice de astăzi, iar Bucureștiul a fost împărțit oficial în sectoare. Creșterea populației și a suprafeței orașului după Primul Război Mondial a determinat o nouă reorganizare, fiecare sector având propriul primar, în timp ce primarul general coordona întreaga administrație a Capitalei.
După proclamarea Republicii Populare Române, consiliile comunale au fost înlocuite de „sfaturi populare”, iar primarii au devenit președinți ai sfaturilor populare raionale.
În 1950, orașul a fost împărțit în opt raioane, ceea ce a permis o descentralizare mai eficientă:
Grivița Roșie
30 Decembrie (cea mai mare zonă)
1 Mai
23 August (cea mai mică zonă)
Tudor Vladimirescu
Nicolae Bălcescu
V.I. Lenin
16 Februarie
Această organizare a fost menținută până în 1979, când s-a decis că opt sectoare sunt prea multe și o nouă reformă administrativă a redus numărul acestora la șase.
Reforma din 1979 a grupat sectoarele astfel:
Sectorul 1 a fost unit cu Sectorul 8
Sectoarele 2 și 3 au fost comasate
Sectorul 4 a fost creat prin reorganizarea Sectorului 3
Sectorul 5 a devenit Sectorul 4
Și așa mai departe, până s-a ajuns la actuala împărțire administrativă
În prezent, cele șase sectoare sunt distribuite radial și numerotate în sensul acelor de ceasornic.
Poziția strategică a Bucureștiului a jucat un rol important în dezvoltarea sa. Situat într-o zonă protejată natural de dealuri, copaci înalți și mlaștinile Dâmboviței, orașul era greu de cucerit și oferea un avantaj defensiv considerabil. Acest aspect, împreună cu dezvoltarea economică și administrativă, a contribuit la statutul său de capitală a României.
Astfel, de la o organizare bazată pe culori la un sistem cu opt sectoare și, în final, la actualele șase sectoare, Bucureștiul a trecut prin numeroase transformări care au modelat orașul pe care îl cunoaștem astăzi.
