La fel ca în 2018 şi 2022, naţionala Italiei a ratat calificarea la Cupa Mondială. Un nou eşec care face valuri în presa din Italia şi nu numai.
„Toată lumea acasă” titrează pe prima pagină Gazzetta dello Sport şi Corriere dello Sport, însoţind privirile pierdute ale lui Gianluca Mancini, Marco Palestra şi ai săi după o înfrângere istorică.
Cvadruplă campioană mondială (1934, 1938, 1982, 2006; finalistă în 1970 şi 1994), Italia, după ce a ratat Cupele Mondiale din 2018 şi 2022, a fost eliminată în finala barajelor, pe micul stadion (9.000 de spectatori) în fierbere din Zenica, de către Bosnia-Herţegovina (1-1, 1-4 la lovituri de departajare).
Presa italiană în stare de şoc
„Un coşmar fără sfârşit. Un blestem”, scrie Fabio Licari în Gazzetta. Andrea Ramazzotti adaugă: „Ca în cel mai cumplit coşmar. Ne mângâiam speranţa unei reveniri la Cupa Mondială şi am văzut-o scăpându-ne la loviturile de departajare. În principal din cauza eliminării lui Bastoni la sfârşitul primei reprize, a propriilor noastre greşeli şi a câtorva decizii ale lui Turpin care vor da naştere la dezbateri. În vară, Bosnia va pleca peste Atlantic. Pentru a treia ediţie consecutivă, vom fi spectatori în faţa televizorului. Nu putem vorbi de Apocalipsă, dar, având în vedere că suntem absenţi de la cea mai mare competiţie din 2014, Apocalipsa… continuă pentru fotbalul nostru”.
„Nicio scuză”, afirmă Ivan Zazzaroni, directorul Corriere dello Sport: „Eşecul nostru nu este, din păcate, doar un fiasco, al treilea la rând: este prăbuşirea totală a unui sistem. Pare un eşec conjunctural, dar este, de fapt, o criză structurală. Acest rezultat negativ nu se datorează greşelii unui individ, unui gol ratat, unui cartonaş roşu neacordat sau ghinionului (un fiasco trecător). El indică faptul că fundamentele, regulile, procedurile sau mentalitatea care stau la baza proiectului sunt eronate. Nu este un singur element care nu a funcţionat, ci întregul mecanism care îl susţine. Responsabilităţile sunt clare. La fel şi cauzele, care pot fi atribuite deciziilor, neglijenţelor sau acţiunilor specifice ale unor persoane identificate, care au responsabilităţi personale şi în materie de politică sportivă. Eşecul este o problemă organizaţională, socială sau ideologică mai amplă». Şi adaugă: «Trecutul nu se întoarce, dar istoria ne priveşte îndeaproape. A fost o vreme când îi învingeam pe Zico, Socrates, Junior, Passarella, Maradona, Rummenigge, Stielike; astăzi, ne este greu în faţa unui jucător de patruzeci de ani care are mulţi kilometri la activ şi a unui grup de jucători plini de bunăvoinţă. La Zenica, nici măcar nu am jucat unsprezece contra unsprezece. Eliminarea lui Bastoni, din păcate justificată, a agravat şi mai mult situaţia, condamnându-ne la aproximativ optzeci de minute de pură nebunie. Suferinţa obişnuită, intolerabilă. Un sentiment care ne este acum familiar”
„Catastrofa italiană”, titrează Tuttosport, înainte de a sublinia: „Încă un eşec. Un eşec total. Încă o dezamăgire amară: Italia pierde la loviturile de departajare la Zenica în faţa Bosniei-Herţegovina şi, pentru a treia oară, îşi ia rămas bun de la Cupa Mondială. Italia eliminată din Cupa Mondială, a treia catastrofă: după şoc, pornim din nou cu tinerii”.
Mass-media europeană deziluzionată şi plină de compasiune
„Dezastru, dezamăgire, oroare… Mamma mia, încă un Mondial ratat pentru Italia. Redusă la zece jucători, Squadra a cedat la loviturile de departajare şi va rata a treia Cupă Mondială consecutivă…”, notează La Dernière Heure, în Belgia.
În Spania, Marca se opreşte asupra „celei mai mari drame din fotbalul mondial”. „Se spune adesea că«nu există două fără trei»… şi acest lucru s-a adeverit pentru Italia. «Azzurra» a cedat în iadul de la Zenica şi nu va participa la Cupa Mondială pentru a treia oară consecutiv. O situaţie de neimaginat în trecut, dar care a devenit astăzi ceva obişnuit: o Cupă Mondială fără „Nazionale”. Bosnia-Herţegovina, la rândul său, va fi prezentă după ce a remontat scorul profitând de cartonaşul roşu primit de Bastoni în minutul 41 şi s-a calificat, pentru a doua oară în istoria sa, la loviturile de departajare”.
AS subliniază: „Italia este cufundată în lacrimi şi disperare, absentă de la turneu pentru a treia oară consecutiv, la doisprezece ani de la ultima sa participare”.
Mundo Deportivo notează: „Italia ratează din nou Cupa Mondială! Italia, una dintre cele mai bune echipe din lume, ratează din nou Cupa Mondială. Pentru a treia oară consecutiv. Echipa lui Gattuso a preluat conducerea graţie unui gol marcat de Kean, dar a plătit scump cartonaşul roşu direct primit de Bastoni înainte de pauză. Tabakovic a egalat în repriza a doua şi, în final, Bosnia s-a dovedit mult mai bună la loviturile de departajare. Ce dramă pentru Italia”.
În Anglia, BBC rezumă: „o seară dezastruoasă pentru fotbalul italian, cvadruplii câştigători eşuând din nou”. La rândul său, Sky Sport afirmă: „Redusă la zece jucători, Italia a ratat a treia Cupă Mondială consecutivă după ce a pierdut meciul de baraj la loviturile de departajare împotriva Bosniei-Herţegovina. După ce nu a reuşit să se califice pentru Rusia 2018 şi Qatar 2022, Italia este prima fostă campioană mondială care ratează trei Cupe Mondiale la rând”.
În Franţa, L’Équipe titrează „o cădere fără sfârşit”. Şi aminteşte: „După «apocalipsa» din noiembrie 2017, când nu a reuşit să înscrie în două meciuri împotriva Suediei, după «cutremurul» din martie 2022, când mica Macedonie de Nord a venit să se impună la Palermo spre surprinderea generală, va trebui să găsim altceva, dar dicţionarul va ajunge să rămână fără imaginaţie, în faţa acestui teribil tunel în care este cufundată Nazionale, o prăpastie atât de întunecată încât nimeni nu mai vede strălucind cele patru stele pe care le afişează pe tricou. Ultima dată când Italia a participat la o Cupă Mondială a fost în 2014, iar ultima dată când a jucat un meci în faza eliminatorie a fost în finală, în 2006: de atunci, a căzut tot mai adânc, iar acum va fi nevoie de idei şi, mai ales, de multă voinţă pentru a ieşi din această situaţie”.
