Jane Fonda îndeamnă Hollywood-ul să lupte în aceste vremuri tulburi cu empatie. „Ceea ce noi, actorii, creăm este empatia. Treaba noastră este să înţelegem o altă fiinţă umană atât de profund încât să-i putem atinge sufletul”, a declarat Fonda, care a fost onorată duminică seara cu premiul SAG pentru întreaga carieră. „Şi nu faceţi nicio greşeală, empatia nu este slabă sau woke. Apropo, woke înseamnă doar că îţi pasă de ceilalţi oameni”.
În timpul discursului său energic, Fonda a făcut referiri la mediul politic şi la eforturile administraţiei Trump de a reduce locurile de muncă federale. „O mulţime de oameni vor fi foarte afectaţi de ceea ce se întâmplă”, a spus ea. „Chiar dacă au o convingere politică diferită, nu trebuie să judecăm, ci să ascultăm din inimă”.
Actriţa a vorbit, de asemenea, despre puterea sindicatelor – precum SAG-AFTRA – de a proteja oamenii în momentele tulburătoare din istorie.
„Cred foarte mult în sindicate. Ele ne susţin”, a spus ea. „Ele ne aduc în comunitate şi ne dau putere. Comunitatea înseamnă putere, iar acest lucru este foarte important acum, când puterea lucrătorilor a fost atacată şi comunitatea este slăbită.”
Fonda, extrem de critică la adresa preşedintelui Trump, a subliniat apoi că SAG este o uniune diferită de altele deoarece actorii nu creează ceva tangibil, ci mai degrabă „creează empatie”. „Deşi poţi urî comportamentul personajului tău, trebuie să înţelegi şi să empatizezi cu persoana traumatizată pe care o interpretezi, nu-i aşa?”, folosind exemplul, printre altele, al nominalizatului la Oscar Sebastian Stan în rolul lui Donald Trump în filmul „The Apprentice”.
O veterană Hollywood-ului de şase decenii, cariera lui Fonda acoperă filmul, televiziunea şi teatrul, cu roluri care variază de la „Klute”, „Coming Home”, „9 to 5”, „Monster-in-Law”, „Grace & Frankie”, „Book Club” şi „80 for Brady”. Din aceste creaţii apreciate şi altele, Fonda, în vârstă de 87 de ani, a câştigat două Oscaruri, un Emmy şi şapte Globuri de Aur – şi tot atâtea nominalizări – precum şi premii pentru întreaga carieră din partea unor organizaţii precum AFI şi Premiul Cecil B. DeMille al Asociaţiei Presei Străine de la Hollywood.
Julia Louis-Dreyfus i-a prezentat distincţia lui Jane Fonda, pe care a descris-o ca pe o femeie a cărei „viaţă pe ecran şi în afara ecranului a fost pur şi simplu epică”. Louis-Dreyfus a lăudat, de asemenea, energia aparent nelimitată a lui Fonda. „Pentru numele lui Dumnezeu! Încetineşte, Jane. Ne faci pe toţi să arătăm ca naiba”.
SAG-AFTRA acordă premiul pentru întreaga carieră „unui actor care promovează cele mai bune idealuri ale profesiei de actor”. Fonda este cel de-al 60-lea laureat, printre cei din trecut numărându-se Barbra Streisand, Sally Field şi Helen Mirren.
„Am avut o carieră foarte ciudată – total lipsită de strategie”, a spus Fonda în timpul lungului său discurs, care a fost afectat de probleme de sunet şi microfon. „M-am retras timp de 15 ani şi am revenit la 65 de ani, ceea ce nu este obişnuit. Am făcut unul dintre cele mai de succes filme ale mele la 80 de ani. Şi, probabil, la 90 de ani, voi face propriile cascadorii într-un film de acţiune”.
Fonda a spus publicului că a devenit actriţă pentru că a crescut în anii ’40 şi ’50, când „femeile nu trebuiau să aibă opinii şi să se înfurie”.
„Actoria mi-a oferit şansa de a juca femei furioase, cu opinii, ceea ce, ştiţi, este un pic cam exagerat pentru mine”, a spus ea.
Pe lângă eforturile sale pe scenă şi pe ecran, Fonda este cunoscută pentru activismul în domeniul drepturilor civile, al egalităţii de gen şi al mişcării anti-război. Ea a fost, de asemenea, vocală în creşterea gradului de conştientizare cu privire la criza climatică globală. În octombrie 2019, Fonda a fost arestată de cinci ori – şi a adus alături de ea prieteni celebri precum Ted Danson, Catherine Keener şi Rosanna Arquette – pentru a protesta în faţa Capitoliului Statelor Unite pentru reducerea utilizării combustibililor fosili.
În timpul discursului său de duminică, Fonda a vorbit, de asemenea, despre rezistenţa împotriva McCarthyismului, o perioadă de isterie anti-comunistă în anii 1950.
„Am făcut primul meu film în 1958. A fost la capătul McCarthyismului, când atât de multe cariere au fost distruse”, a spus ea. „Astăzi, este util să ne amintim, totuşi, că Hollywood-ul a rezistat”.
Ea a întrebat apoi mulţimea: „Aţi vizionat vreodată un documentar despre una dintre marile mişcări sociale – apartheid sau drepturi civile sau Stonewall – şi v-aţi întrebat dacă aţi fi fost suficient de curajoşi pentru a merge pe pod? Nu trebuie să ne mai întrebăm. Suntem în documentarul nostru acum şi nu este o repetiţie!”.
Fonda şi-a încheiat discursul îndemnând Hollywood-ul să-şi canalizeze optimismul şi să creadă că, de cealaltă parte, „va exista încă dragoste, va exista încă frumuseţe şi va exista un ocean de adevăr în care să înotăm”.
Dar, a precizat ea, „nu trebuie, nici măcar pentru o clipă, să ne facem iluzii cu privire la ceea ce se întâmplă. Este ceva foarte serios, oameni buni. Să fim curajoşi. Nu trebuie să ne izolăm. Trebuie să rămânem în comunitate. Trebuie să-i ajutăm pe cei vulnerabili. Trebuie să găsim modalităţi de a proiecta o viziune inspirată a viitorului”.
