România traversează un an electoral agitat, marcat de incertitudini politice, decizii instituționale fără precedent și tensiuni între puterile statului. În doar câteva zile, două decizii majore au zguduit sistemul judiciar: adoptarea unei legi care crește vârsta de pensionare a magistraților și plafonează pensiile de serviciu, urmată de o hotărâre a Curții de Apel Ploiești care a anulat o decizie a Curții Constituționale privind alegerile prezidențiale din 2024.
Ce legătură poate exista între aceste două episoade? Oficial, niciuna. Neoficial, tot mai multe voci vorbesc despre un potențial joc de putere între clasa politică și sistemul de justiție.
Noua lege adoptată de Camera Deputaților în 23 aprilie prevede pensionarea magistraților la 65 de ani, începând cu 2026, și schimbă fundamental modul de calcul al pensiilor. Magistrații acuză o tentativă de subminare a statutului lor, în timp ce Guvernul susține că este vorba despre o cerință a PNRR și o măsură de echitate socială.
Consiliul Superior al Magistraturii a emis un aviz negativ dur, iar asociațiile de magistrați vorbesc despre o „pedeapsă colectivă” aplicată judecătorilor care nu servesc interesele politice.
La doar o zi după adoptarea legii, un judecător de la Curtea de Apel Ploiești a emis o decizie șocantă: suspendarea și anularea hotărârii CCR prin care fuseseră invalidate alegerile prezidențiale câștigate de Călin Georgescu. Este pentru prima dată în istoria post-decembristă când o instanță de contencios administrativ își arogă dreptul de a „anula” o decizie constituțională, ceea ce a provocat reacții dure din partea experților.
Unii analiști se întreabă dacă această hotărâre este un gest izolat sau un semnal: o formă de reacție din interiorul sistemului față de presiunile exercitate prin modificările legislative.
În acest peisaj tensionat, alegerile prezidențiale programate pentru 4 mai se desfășoară sub semnul incertitudinii legale și al neîncrederii instituționale. Magistrații par prinși între două focuri: presiunea politică exercitată prin reforme, și tentația – sau riscul – de a răspunde cu decizii care par mai degrabă politice decât legale.
Ceea ce pare o coincidență – două decizii majore în două zile – ar putea fi, în realitate, expresia unei escaladări periculoase a conflictului între două puteri ale statului. Dacă magistrații simt că sunt pedepsiți pentru independența lor, iar politicienii percep justiția ca fiind scăpată de sub control, riscul este acela de a pierde echilibrul fragil al democrației.
