Potrivit proiectului de management publicat de CSM, Lia Savonea propune întărirea statutului judecătorilor, unificarea reală a jurisprudenței, digitalizare cu chip uman, sedii decente pentru instanța supremă și o reformă în redactarea deciziilor.
Candidatura sa, depusă oficial la CSM în 16 iunie 2025, cu mai puțin de trei luni înainte de finalul mandatului actualei președinte a ÎCCJ, Corina Corbu. Lia Savonea propune o nouă viziune, detaliată în peste 30 de pagini, în care nu ezită să critice lipsurile sistemice și să formuleze soluții punctuale.
Conform calendarului stabilir de CSM, din 23 iunie, poate dispune analizarea candidaturilor şi aprobarea susţinerii interviului. Interviul constă în susţinerea planului managerial, verificarea aptitudinilor manageriale ăi de comunicare şi verificarea cunoştinţelor specifice funcţie.
Anunțul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) privind declanșarea procedurii de ocupare a funcției de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stârnit critici în spațiul public, pentru o aparentă încălcare a prevederilor din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Potrivit art. 142 alin. (3) din Legea 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, „declanşarea procedurii se face cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea mandatului, dar nu mai devreme de 60 de zile până la momentul la care funcţia urmează a se vacanta”.
Aparenta contradicție între felul în care a procedat CSM și prevederile legale a fost însă tranșată definitiv de ÎCCJ într-un proces deschis de Asociația „Forumul Judecătorilor din România” (FJR) după numirea Corinei Corbu în 2019. Atât la fond, la Curtea de Apel Craiova (Sentința nr. 395/2019), cât și în recurs, la ÎCCJ (Decizia nr. 6464/2020), judecătorii au făcut apel la ratio legis, sensul normei legale care prevede termenele de declanșare a procedurii. Scopul termenelor are în vedere condițiile de vechime pe care trebuie să le îndeplinească judecătorii candidați. Cum nu există niciun judecător vătămat de devansarea concursului, proceduta poate merge mai departe. DETALII AICI!
Proiectul managerial al judecătoarei Lia Savonea pentru funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție propune un model de conducere axat pe consolidarea instituției în arhitectura statului de drept, printr-o abordare bazată pe responsabilitate, transparență, profesionalism și respect față de rolul constituțional al instanței supreme. Viziunea sa pleacă de la ideea unei „justiții pentru oameni”, în care toate demersurile – de la cele organizatorice, la cele ce privesc interpretarea unitară a legii – trebuie să aibă în centru interesul cetățeanului și garanția respectării drepturilor sale.
Un obiectiv central este întărirea capacității organizatorice a instanței supreme pentru a susține un act de justiție de calitate, echitabil, previzibil și eficient. În acest sens, Lia Savonea propune reformarea modului în care sunt redactate hotărârile judecătorești, standardizarea lor și utilizarea unui limbaj clar, accesibil, cu argumentații concentrate pe esența cauzei. Este susținută ideea că actul de justiție nu poate fi redus la o simplă aplicare mecanică a normelor, ci presupune discernământ, echilibru și umanitate – aspecte care nu pot fi înlocuite de inteligența artificială, oricât de avansată ar fi aceasta.
În ceea ce privește durata procedurilor judiciare, proiectul identifică obstacole precum competențele nejustificate ale instanței supreme sau formalismul excesiv al unor norme procedurale. Sunt propuse ajustări legislative și manageriale, inclusiv reorganizarea completurilor de cinci judecători în materie penală, în vederea asigurării coerenței, celerității și unității deciziilor. Totodată, proiectul pune accent pe importanța utilizării eficiente a digitalizării pentru a sprijini documentarea, redactarea și accesul public la hotărâri, păstrând însă elementul uman și simbolic al justiției.
Un aspect important al proiectului este consolidarea rolului instanței supreme în unificarea practicii judiciare. Se susține o abordare dinamică și constantă a acestui proces, prin utilizarea atât a mecanismelor formale (hotărâri prealabile și recursuri în interesul legii), cât și a celor informale (dezbateri profesionale la nivelul secțiilor, Rețeaua Națională pentru Unificarea Jurisprudenței, Grupuri de armonizare). Obiectivul este creșterea coerenței jurisprudențiale și a încrederii publicului în sistemul judiciar.
Statutul judecătorilor este abordat din perspectiva stabilității, a predictibilității și a nevoii unui regim juridic distinct pentru Înalta Curte, în consonanță cu statutul său constituțional. Lia Savonea pledează pentru o reglementare separată a organizării și funcționării instanței supreme, precum și pentru recunoașterea explicită a puterii judecătorești ca autoritate de prim rang în stat. De asemenea, propune mecanisme care să asigure independența financiară, salarizarea echitabilă, un sistem de pensii stabil și condiții decente de muncă.
Mediul de lucru este abordat ca un element esențial pentru performanță. Este necesar ca judecătorii să fie susținuți de personal calificat, iar volumul de muncă să fie dimensionat rezonabil. În paralel, este reiterată nevoia unei infrastructuri adecvate și a unui sediu corespunzător rangului instituțional al instanței. Se propune reevaluarea statutului Înaltei Curți ca ordonator de credite pentru toate instanțele, având în vedere suprasolicitarea generată de această atribuție.
În planul relațiilor instituționale, Lia Savonea își asumă un dialog activ și echilibrat cu celelalte puteri ale statului, în vederea susținerii inițiativelor legislative necesare justiției și protejării independenței acesteia. De asemenea, își propune consolidarea rolului de reprezentare al instanței atât pe plan intern, cât și internațional, prin implicare în rețelele europene ale instanțelor supreme și promovarea jurisprudenței de calitate.
În fine, se acordă o importanță deosebită comunicării publice și formării continue. Instanța trebuie să fie transparentă, să explice deciziile și să se facă înțeleasă de cetățeni. Judecătoarea notează în proiect că o parte a publicului „nu are o înţelegere clară” a rolurilor şi responsabilităţilor instituţiilor, astfel încât „eşecurile” sunt atribuite instanţei, nu de puţine ori, „fără temei”.
„Indiferent de obiectul unui dosar, cu o miză mai mare sau mai mică, şi indiferent de materie, judecătorii nu decid în funcţie de simpatii personale, ci aplică prevederile Codului civil, penal sau dispoziţiile de Drept administrativ, ori din altă materie. Atunci când informaţiile publice sunt incomplete sau, mai mult, când sunt prezentate trunchiat ori chiar tendenţios, publicul tinde să judece cazurile emoţional”, spune magistratul.
Ea adaugă că anularea unui act administrativ al unei autorităţi publice în instanţele de contencios este expresia faptului că „legea este mai presus de orice autoritate”, indiferent de nivelul acesteia, reprezintă sancţionarea „unui exces de putere, nu demers abuziv al justiţiei”.
Tot astfel, anularea unui contract, cauzele prin care se constată concurenţă neloială, o fraudă comercială, sustragerea de la plata taxelor datorate, condamnarea pentru fapte de corupţie sunt expresia restabilirii echilibrului juridic încălcat, fie că înfruntă un abuz de autoritate, o neînţelegere contractuală sau o fraudă, judecătorul acţionează în virtutea legii pentru a repune în drept un echilibru pierdut, arată Lia Savonea.
„În materia penală, spre exemplu, constatăm că în mod frecvent, în spaţiul public, eşecurile procurorilor pentru rechizitoriile slabe, probele insuficiente sau anchetele penale defectuoase sunt imputate instanţei de judecată. Confuzia între rolul acuzatorului şi cel al judecătorului afectează grav încrederea în actul de justiţie. Judecătorul nu este un executant al rechizitoriului, ci un garant al legalităţii şi un arbitru imparţial care decide exclusiv pe baza probelor administrate în mod legal. Este fundamental ca opinia publică să înţeleagă că achitarea unui inculpat nu înseamnă „slăbiciunea” instanţei, ci, dimpotrivă, reflectă aplicarea principiului prezumţiei de nevinovăţie şi a standardului de probă „dincolo de orice îndoială rezonabilă”. Transferarea responsabilităţii eşecului acuzării asupra instanţei este un procedeu periculos pentru că slăbeşte autoritatea judecătorului şi descurajează independenţa”, subliniază judecătoarea.
Potrivit acesteia, opinia publică este influenţată înainte de verdict atunci când sunt furnizate declaraţii sau imagini care sugerează vinovăţia.
„Se creează o presiune care generează un climat tensionat, iar prejudecăţile create în spaţiul public pot afecta inclusiv comportamentul participanţilor. Cum se ajunge într-un astfel de punct? Prin opţiunea organelor de urmărire penală de mediatizare, excesivă uneori, din chiar debutul anchetei penale, mai cu seamă în cauze în care există o miză publică, corectă, indiscutabil, de combatere a comportamentelor ilicite. Atunci când finalizarea unui astfel de dosar se face într-un mod diferit faţă de aşteptările amplificate, peste limita dezbaterilor acceptate într-o societate democratică, este mai probabil ca publicul să identifice o problemă în zona instanţei de judecată”, mai notează judecătoarea în proiect.
Lia Savona a fost preşedinte al CSM şi preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti.
Absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti – promoţia 1996, şi-a început activitatea la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în acelaşi an, unde a exercitat şi activităţi manageriale, în calitate de preşedinte al acestei instanţe, din anul 2001 până în anul 2003, când a promovat la Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală, secţie, pe care, de asemenea, a condus-o.
În toată perioada ulterioară anului 2003, a desfăşurat activitate de judecată exclusiv în materie penală.
Din anul 2009, a ocupat funcţia de vicepreşedinte al instanţei, în perioada 2010-2011, preşedinte cu delegaţie, al Curţii de Apel Bucureşti, iar, începând cu anul 2012, a ocupat funcţia de preşedinte.
Proiect managerial Lia Savonea by florinpuscas
