Filosoful german Juergen Habermas, cunoscut mai ales pentru teoria sa despre construirea consensului politic, a murit sâmbătă, la vârsta de 96 de ani, la Starnberg, a anunţat editura Suhrkamp. El a modelat discursul Germaniei postbelice mai mult decât orice alt intelectual popular, scrie Reuters.
De-a lungul a şapte decenii, intervenţiile sale publice – de la criticile usturătoare la adresa gândirii fasciste din anii 1950 până la avertismentele mai recente în privinţa renaşterii militarismului şi naţionalismului în Germania – au ghidat ţara în momente critice.
Nu doar longevitatea sa, ci şi relevanţa reînnoită a ideilor sale sunt remarcabile într-o ţară în care pacifismul postbelic este în declin, iar partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a devenit al doilea partid ca putere în parlament.
EDUCATOR PUBLIC
Născut la 18 iunie 1929 într-o familie burgheză din Düsseldorf, Jürgen Habermas a suferit două operaţii după naştere şi în copilărie pentru palatoschizis (gură de lup). Se spune adesea că defectul de vorbire rezultat a influenţat lucrările sale despre comunicare.
A crescut într-o familie cu convingeri profund protestante. Tatăl său, economist, s-a înscris în Partidul Nazist în 1933, dar nu a fost decât un „simpatizant pasiv”, a spus Habermas. El însuşi s-a înscris în Tineretul Hitlerist, la fel ca marea majoritate a băieţilor germani. La 15 ani, pe măsură ce războiul se apropia de sfârşit, a reuşit să evite recrutarea în Wehrmacht ascunzându-se de poliţia militară.
În timpul studiilor la Universitatea din Bonn, Habermas s-a apropiat de colega sa Ute Wesselhoeft. Cei doi împărtăşeau o pasiune pentru arta modernă, cinema şi literatură. Cuplul s-a căsătorit în 1955. Ea a murit anul trecut. Le supravieţuiesc copiii lor, Tilmann şi Judith. Al treilea copil al lor, Rebekka, istoric al epocii moderne, a murit în 2023.
Habermas a devenit cunoscut prima dată ca jurnalist şi profesor universitar, în anii 1950, influenţat de Şcoala de la Frankfurt şi de gânditori marxişti precum Theodor Adorno şi Max Horkheimer.
În teza sa de abilitare, Habermas a prezentat evoluţia sferei publice, de la saloanele burgheze ale Europei secolului al XVIII-lea până la transformarea sa din secolul al XX-lea într-o arenă publică guvernată de mass-media. Mesajul a rezonat cu germanii vestici din perioada postbelică, care învăţau să discute liber despre politică după eliberarea de sub dictatura nazistă şi pe fondul unui guvern conservator care, de asemenea, avea puţină toleranţă faţă de disidenţă.
Philipp Felsch, autorul biografiei „Filosoful”, a afirmat că Habermas a devenit un fel de „educator public” al germanilor din perioada postbelică, fiind în egală măsură optimist şi sceptic cu privire la capacitatea acestora de a susţine o democraţie liberală.
VINA COLECTIVĂ A GERMANIEI
Habermas a lansat o dezbatere despre Holocaust în 1986, după ce istorici precum Ernst Nolte susţineau că crimele naziste nu erau unice şi puteau fi înţelese în contextul istoric mai larg al războiului şi violenţei din Europa.
Apărând unicitatea atrocităţilor celui de-al Treilea Reich, Habermas credea că „Vergangenheitsbewältigung”, sau împăcarea cu trecutul, trebuia să fie esenţială pentru identitatea ţării.
„ Era extrem de important ca Germania să adopte o poziţie clară cu privire la chestiunea vinovăţiei”, a declarat fostul ministru de externe Joschka Fischer. „Abia mai târziu am reuşit să înţeleg pe deplin implicaţiile (contribuţiei lui Habermas)”, a mărturisit el.
Celebra cultură germană a comemorării, care a rezultat din această dezbatere, este din nou criticată astăzi, partidul de extremă dreapta AfD minimizând crimele naziste şi afirmând că Holocaustul este folosit ca un instrument împotriva sa.
CRIZA DIN UCRAINA
Perspectiva reunificării din 1989 l-a readus pe Habermas în sfera publică, scepticismul său faţă de recrearea unui stat naţional german atrăgând mânia multor germani.
Habermas a devenit ulterior un fervent susţinător al integrării europene ca poliţă de asigurare împotriva renaşterii naţionalismului german. După trecerea în noul secol, el a încercat – fără succes, în cele din urmă – să promoveze o constituţie europeană.
Într-o evoluţie larg dezbătută, Habermas s-a orientat din ce în ce mai mult către religie ca o forţă importantă, potenţial binevoitoare, în societatea modernă. Cândva un susţinător ferm al secularizării, el a favorizat în cele din urmă coexistenţa profanului şi a sacrului. „Religia”, spunea el, „este încă indispensabilă în viaţa de zi cu zi pentru normalizarea relaţiei cu extraordinarul”. Întrebat despre propriile convingeri, el a răspuns: „Din punct de vedere religios, sunt destul de lipsit de sensibilitate”.
Cea mai recentă şi controversată intervenţie publică a lui Habermas a avut loc în 2022, când a susţinut abordarea prudentă a cancelarului de atunci, Olaf Scholz, privind acordarea de ajutor militar Kievului. La scurt timp după aceea, Habermas a cerut negocieri cu Moscova, determinându-l pe Andrij Melnyk, ambasadorul Ucrainei la Germania de atunci, să-l numească „o ruşine pentru filosofia germană” care i-ar face pe colegii săi gânditori Kant şi Hegel „să se răsucească în mormintele lor”.
Habermas şi-a clarificat ulterior poziţia: deşi a perceput atacul asupra Ucrainei ca pe o „încălcare fatală” a inhibiţiei postbelice a Europei faţă de „violenţa arhaică a războiului”, el s-a arătat îngrijorat că acest conflict cu o putere nucleară „nu a declanşat nicio reflecţie angoasată, ci a stârnit imediat o mentalitate de război extrem de emoţională”.
MOŞTENIREA, ÎN PERICOL
În timpul ultimei sale vizite la Habermas, în toamna anului 2023, la casa acestuia din Bavaria, biograful Felsch a întâlnit un om „foarte posomorât”, care îşi vedea moştenirea politică şi filosofică ameninţată.
Habermas şi-a exprimat temerea că războiul din Ucraina va duce la faptul că Europa „îşi va risipi ultimele rămăşiţe de credibilitate geopolitică” şi că militarismul câştigă din nou teren în Germania, a declarat Felsch pentru postul public de televiziune rbb.
„Ceea ce m-a fascinat în timpul vizitei a fost această întâlnire cu un gânditor încă foarte lucid, în care am văzut întruchiparea ţării în care am crescut, dar care nu mai exista”, a spus Felsch.
–>
