Prin hotărârea definitivă (Dosarul nr. 374/59/2021 – Decizia nr. 357/2024) care a anulat retrocedarea a peste 8.000 de hectare din comuna arădeană Nădaș, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a pus capăt uneia dintre cele mai controversate și simbolice dispute de proprietate postdecembristă. Decizia nu este doar o intervenție în sfera contenciosului civil; ea reprezintă un act de justiție reparatoare, cu profunde semnificații juridice și sociale.
Justiția reparatoare
Într-un sistem juridic adesea criticat pentru tergiversări și lipsa de coerență, soluția dată de ÎCCJ arată că instituțiile pot funcționa chiar și cu întârziere, dacă au determinarea de a reveni asupra unor erori fundamentale. Cazul Nădaș, în care o singură familie a ajuns – printr-o retrocedare contestată – în posesia întregului sat, a devenit emblematic pentru vulnerabilitățile din sistemul de restituire, dar și pentru rezistența comunităților locale în fața abuzurilor.
Restituirea către domeniul public a pădurilor și terenurilor comunei este mai mult decât o corecție materială – este o reafirmare a principiului că legea nu poate fi deturnată prin fals, influență sau omisiune instituțională. Prin această soluție, ÎCCJ trimite un semnal important: dreptatea nu înseamnă doar aplicarea rece a normei, ci și capacitatea de a repara efectele nedreptății acolo unde au fost tolerate sau validate în trecut.
Deși nu stabilește un precedent obligatoriu din punct de vedere juridic, cazul Nădaș oferă un precedent moral. El arată că statul de drept nu înseamnă doar reguli, ci și răspundere. Că în fața unei comunități care a luptat ani de zile pentru redobândirea pământului comun, justiția poate răspunde. Este, deopotrivă, un semnal către autorități că pasivitatea în fața abuzului poate fi înfrântă, chiar și în al doisprezecelea ceas.
Într-o perioadă în care încrederea publică în instituțiile fundamentale este pusă la încercare, decizia ÎCCJ în cazul Nădaș vine ca un act de reparație istorică și juridică. Mai mult decât atât, este o lecție despre cum justiția – atunci când își asumă cu adevărat rolul său constituțional – poate redeveni un reper al echității într-o societate fragilizată de inegalități și abuzuri sistemice.
Context
Cazul Nadăș este unul dintre cele mai controversate și îndelungate procese de retrocedare din România. Totul a început în anii 2000, când familia Colțeu a revendicat aproape întreg satul Nadăș din județul Arad—peste 8.000 de hectare de teren, inclusiv păduri, pășuni și imobile—în baza unui testament care ulterior s-a dovedit a fi fals.
Procesul a durat peste un deceniu și a implicat acuzații de corupție, neglijență notarială și complicitate judiciară. În decembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat verdictul final: terenurile revin în patrimoniul statului, iar familia Colțeu a fost obligată să plătească despăgubiri semnificative, deși a fost achitată penal din cauza prescripției faptelor3.
Cazul a devenit un simbol al luptei pentru justiție în fața abuzurilor și al modului în care documente false pot produce efecte devastatoare asupra unei întregi comunități.
