Pe fondul unor tensiuni geopolitice şi comerciale crescute, această sesiune suplimentară de zece zile de negocieri interguvernamentale (denumită CIN5-2) a fost adăugată pe agendă după eşecul discuţiilor din Busan, Coreea de Sud, în decembrie 2024. Atunci, mai multe ţări producătoare de petrol au blocat orice progres, potrivit Agerpres.
Miza este enormă. Dacă nu se ia nicio măsură, consumul global de plastic s-ar putea tripla până în 2060, conform proiecţiilor OCDE.
Producţia de deşeuri din plastic în soluri şi râuri, de pe vârfurile munţilor şi până în oceane, ar urma să crească cu 50% până în 2040, potrivit Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUM), care asigură secretariatul pentru negocierile ONU.
Planeta noastră produce în prezent 460 de milioane de tone de plastic în fiecare an, din care jumătate reprezintă plastic de unică folosinţă. Mai puţin de 10% din deşeurile de plastic sunt reciclate.
Prin descompunerea în micro şi nanoplastice care contaminează ecosistemele, polimerii pătrund până în sânge şi în organele umane, au arătat mai multe studii recente.
Consecinţele, încă necunoscute pentru sănătatea generaţiilor actuale şi viitoare, sunt denunţate de un colectiv de aproximativ 450 de oameni de ştiinţă din 65 de ţări care monitorizează dezbaterile.
“Scheletul unui tratat”
În pofida complexităţii extreme a negocierilor, care vizează interese contradictorii din societatea modernă (substanţe chimice, dezvoltare economică versus mediu, sănătate), “este foarte posibil să plecăm de la Geneva cu un tratat”, a declarat săptămâna aceasta daneza Inger Andersen, director executiv al PNUM, în faţa reprezentanţilor presei.
Diplomatul care prezidează dezbaterile, ecuadorianul Luis Vayas Valdivieso, a publicat un proiect de text după eşecul de la Busan, ce conţine peste 300 de puncte de dezacord şi care vor trebui negociate până pe 14 august, înainte de a se ajunge la un tratat.
Cel mai dificil aspect vizează faptul de a înscrie – sau nu – în tratat o limită a producţiei de materiale plastice noi, a explicat Saeed Hamid, reprezentantul unei coaliţii din care fac parte 39 de ţări insulare. State petroliere, precum Arabia Saudită, Iran şi Rusia, nu vor să audă de aşa ceva.
Un alt punct dificil al negocierilor se referă la stabilirea unei liste de produse chimice considerate “problematice” pentru sănătate sau pentru mediul înconjurător: PFAS (aşa-numiţii poluanţi “eterni”), perturbatori endocrini, ftalaţi, bisfenoli, etc.
“Nimeni nu vrea să vadă o nouă prelungire a negocierii (…) Este posibil ca un schelet de tratat să apară în urma discuţiilor, chiar dacă el va fi cel mai probabil fără finanţare, curaj sau suflet”, a declarat Bjorn Beeler, directorul reţelei de ONG-uri IPEN, cu sediul în Suedia.
“Contextul este dificil”, a adăugat o sursă diplomatică sub protecţia anonimatului, “întrucât nu putem elimina complet ceea ce se petrece în alte zone în condiţiile actuale de multilateralism şi, deci, nu putem ignora noul rol al Statelor Unite sau al ţărilor din BRICS, care încearcă să se reorganizeze”.
Lobbişti prezenţi la Geneva
Mizele “atrag o mare atenţie din partea ţărilor în curs de dezvoltare”, fie pentru că acestea sunt producătoare de plastic şi riscă un impact puternic asupra economiei lor în cazul adoptării tratatului, fie pentru că suferă de pe urma poluării cu plastic şi cer responsabilitate, a subliniat aceeaşi sursă.
La Conferinţa ONU privind oceanele de la Nisa din luna iunie, 96 de ţări, de la mici state insulare până la Zimbabwe, cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, Mexic şi Senegal, au solicitat încheierea unui un tratat ambiţios, care să includă un obiectiv de reducere a producţiei şi a consumului de materiale plastice.
“Acesta nu trebuie să fie, aşa cum cer în special unii din industrie, un tratat care să se ocupe doar de finanţarea gestionării deşeurilor din plastic”, a declarat îngrijorată Ilana Seid, preşedinta alianţei statelor insulare mici.
“În timpul acestei negocieri finale, guvernele trebuie să acţioneze în interesul oamenilor, nu al poluatorilor”, a adăugat Graham Forces de la organizaţia Greenpeace, care denunţă prezenţa masivă a lobbiştilor din industria combustibililor fosili în marja negocierilor de la Geneva.
