“Este o muncă interesată, nici grea prea nici prea uşoară”, spune Filyanov, care a fost condamnat la doi ani şi jumătate de închisoare pentru trafic de droguri, dar care a fost eliberat mai repede după ce sentinţa i-a fost scurtată graţie muncii în închisoare.
Filyanov este cea mai recentă poveste de succes la fabrica de lactate amplasată în interiorul închisorii Smolyan, unde deţinuţii produc unele din cele mai apreciate lactate şi brânzeturi din Bulgaria.
Fabrica de lactate “Gerzovitsa” este copilul fostului director al închisorii Hristo Solakov, care căuta o modalitate pentru a produce alimente în interiorul închisorii şi a ajuta deţinuţii să se pregătească pentru viaţa de afară.
De la păzitul turmelor de capre şi vaci, şi până la producţia de brânzeturi, prizonierii sunt implicaţi de-a lungul întregului proces de producţie. Râvnită de amatorii de brânzeturi şi vândută la magazinele de specialitate, producţia închisorii nu poate ţine pasul cu cererea.
“La început, aveam doar bovine dar nu era profitabil, laptele pe care îl vindeam nu ne acoperea costurile”, spune Hristo Solakov, care a venit cu ideea de a procesa materia primă şi a “închide cercul”. Succesul acestui pariu a depăşit toate aşteptările.
Lapte bătut, brânză feta şi iaurt bulgăresc, “produsele noastre nu conţin nici conservanţi, nici aditivi”, ceea ce justifică preţurile mai mari decât cele ale concurenţilor, susţine fostul director al închisorii, în vârstă de 62 de ani.
În timp ce jumătate din producţia fabricii este destinată altor închisori din Bulgaria, restul este comercializat în pieţe şi magazine alimentare, la preţuri mai mari decât produsele concurenţilor.
Inaugurată în 2010, fabrica de lactate de la Smolyan este singurul proiect de reabilitare cu succes din Bulgaria, care permite prizonierilor să îşi reducă sentinţa şi să câştige un mic salariu de câteva sute de euro pe lună, bani pe care îi pot cheltui înăuntrul închisorii sau la eliberare. Asta îi face pe deţinuţi să dorească să îşi folosească responsabilităţile şi competenţele dobândite, după eliberare.
“Odinioară, fabricile de lapte erau prădate, acum fabrica de lactate este în închisoare”, glumeşte Hristo Solakov, făcând o aluzie la partizanii bulgari din al doilea război mondial, care obişnuiau să fure de la ţărani pentru a putea supravieţui.
Însă Solakov trebuie să coboare repede în oraş: speră să obţină fonduri locale pentru a-şi extinde gama de produse cu un sortiment de “Caşcaval”, un produs apreciat în toate ţările din Balcani.
