• Introducere • Privire retroactivă 1968-2023 • Migrația pe medii și regiuni de dezvoltare • Structura pe vârste a migranților • Remarci finale • Referințe
O precizare asupra termenului domiciliu este utilă mai bunei înțelegeri a migrației cu schimbare de domiciliu. Potrivit Ordonanței de urgență nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români (text republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 719 din 12 octombrie 2011) domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală iar dovada adresei de domiciliu se poate face cu actele încheiate în condițiile prevăzute de legislația română în vigoare privind titlul locativ sau declarația scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spațiu, însoțită de titlul locativ. Rezultă că nu numai titlul locativ este luat în considerare ci și declarația găzduitorului de primire în spațiu însoțită de titlul locativ.
Și-au schimbat domiciliul în anul 2023 peste 430 de mii locuitori. Cum în România 95,3 la sută din populație trăiește în locuințe proprietate privată (proporția cea mai ridicată în țările UE-27) [1], schimbarea domiciliului implică decizii și acțiuni de vânzare a locuinței apoi de cumpărare a noii locuințe, ambele constituind acte nu simple și cu implicații financiare importante pentru familie, individ.
Ce poate determina o familie, o persoană să-și schimbe domiciliul? Intrăm într-un cerc de mare complexitate și putem avansa doar ipoteze. Motivațiile profesionale/de muncă pot constitui argument. O poziție profesională importantă și de lungă perspectivă obținută prin concurs poate constitui argument pentru schimbarea domiciliului din localități mai mici în marile orașe care oferă locuri de muncă în companii private, administrație, centre universitare, mari spitale. Sau punerea pe picioare în marile orașe a unor proiecte economice ori de altă natură realiste și cerute de societate. În ambele aceste ipoteze ar fi vorba, predominant, de migrație urban-urban și în secundar rural-urban. Vom vedea și mari schimbări de direcție, fluxurile majore și de dimensiuni apropiate ale schimbărilor de domiciliu după anul 2005 sunt cele din urban în rural și din urban în urban. Primul flux cuprinde predominant migrarea din orașe spre localități rurale apropiate bine plasate față de rețelele de transport, ferite de multă poluare, de zgomot, cu trafic redus și multă natură, aflate în plină expansiune imobiliară (cazul comunelor din jurul Capitalei dar și în cazul marilor orașe aflate în expansiune economică din Transilvania îndeosebi) ori de retragere în rural după pensionare. În acest din urmă caz poate fi vorba și de o migrație de retur. În rural costul vieții este mai mic. O altă posibilă motivație pentru abandonarea urbanului în favoarea ruralului a fost Pandemia în opinia prudentă a profesorului Dumitru Sandu: „Nu știm, cu datele disponibile, ce rol au avut plecările din marile orașe mai ales sub impactul pandemiei de COVID-19, poluării, zgomotului din trafic. Posibil ca și o astfel de condiționare să fi accentuat declinul demografic al părților centrale din marile orașe” [2] . Găsim aici și din ce fel de urban au plecat în rural migranții.
Altă motivație a schimbării domiciliului pe localități este căsătoria, mai puțin frecventă în marile orașe și mai importantă în mediul rural și în orașele mici. S-au încheiat în anul 2023 61 de mii căsătorii în mediul urban și 50 de mii în mediul rural [3],însemnând 222 mii persoane. Schimbările de domiciliu din urban în urban sunt preponderent din urban mic în urban mare. Nu este exclus ca schimbarea domiciliului să fie motivată și de accesul copiilor la instituții școlare de calitate superioară. În structura pe vârste a migranților din anul 2023 se poate remarca o proporție considerabil mai mare a copiilor în vârstă de 0-14 ani față de aceeași proporție în ansamblul populației rezidente la începutul anului 2023: 22 la sută comparativ cu 16. Aceste proporții pot fi un indiciu al migrației de tip familial. Ce ar putea determina o propensiune mai mare de migrare cu schimbare de domiciliu la familiile cu copii? Să fie în acest caz schimbare de domiciliu determinată de apariția copilului, a copiilor, impunând locuință mai mare? Posibil. Ar putea fi și cazul Municipiului București în care din cele 38 de mii de locuitori care și-au schimbat domiciliul în anul 2023 peste 22 de mii au plecat dintr-un sector în altul. INS nu oferă date asupra stării civile a migranților pentru a putea opera distincția migrație familială și migrație individuală, după cum nu oferă informații asupra nivelului de instruire al migranților.
Potrivit definițiilor INS „locuitorii plecați cu domiciliul sunt persoanele care într-un anumit interval de timp și-au schimbat domiciliul din localitate, plecând în altă localitate” iar „sosiți cu domiciliul sunt persoanele care într-un anumit interval de timp și-au stabilit domiciliul pe un anumit teritoriu” [3] . Se precizează: „Începând cu anul 1992, sunt cuprinse și schimbările de domiciliu dintr-un sector în altul al Municipiului București„. Nu s-au luat în considerare numărul persoanelor care și-au schimbat domiciliul din România în alte țări (48 mii) și nici numărul persoanelor care și-au schimbat domiciliul din alte țări în România (30 mii) [3] pentru a privilegia migrația din și în localități din țară.
În pregătirea datelor am folosit atât valorile absolute ale fluxurilor de migranți cu schimbare de domiciliu cât și rate de plecare/sosire (la 1000 locuitori). Ratele oferă o mai corectă ierarhizare a frecvenței plecărilor și sosirilor cu schimbare de domiciliu în raport cu numărul populației. S-a preferat folosirea numărului migranților pentru a privilegia dimensiunea absolută a fenomenului și posibilitatea evaluării efectelor migrației asupra numărului populației.
Privire retroactivă de lungă întindere – anii 1968-2023
Cifra de 430 mii locuitori care și-au schimbat domiciliul în anul 2023 a fost atinsă în context de creștere moderată a fenomenului după anul 2000. Figura 1 ne oferă evoluțiile celor patru fluxuri de migrație pe medii în lunga perioadă 1968-2023. Putem vedea particularitățile fluxurilor pe medii în România dinaintea anului 1990 și în cea de după anul 1989. Sunt diferențe mari între cele două perioade.
Creșterea moderată menționată este cea din zona A, la toate cele patru fluxuri, creșteri mai mari la fluxurile U > R și U > U. În anii 1991-2000 valorile au fost moderat inferioare (zona B), însemnând compensare după veritabila explozie din anul 1990 la fluxul R > U. Putem vorbi de evoluții normale ale fenomenului după anul 1990, rezultat al deciziilor luate de populație în funcție de factori economici, sociali, demografici și de altă natură, fără intervenție a politicului ori circumstanțe excepționale. Situația dinainte de anul 1990 este diferită. Se poate observa creșterea apreciabilă din anii 1968-1974 la fluxul R > U (zona C) și menținerea la valori foarte ridicate până în anul 1980 (zona D) pe fondul accentuării tendinței de părăsire a ruralului, un mediu sărăcit de politicile vechiului regim în agricultură, cu infrastructuri și dotări rudimentare în mare parte. Reculul care a urmat în anii 1981-1989 (E) este consecința măsurilor restrictive luate de autorități asupra stabilirii domiciliului în mediul urban pentru locuitorii din rural. Celelalte trei fluxuri au fost în recul începând de la mijlocul anilor 1970 (F). Anul 1990 a marcat explozia migrației din rural în urban: 549 mii locuitori din rural și-au stabilit domiciliul în urban (G). Istorica schimbare arată dimensiunile propensiunii de abandonare a ruralului în favoarea urbanului acumulată în anii 1980. Odată cu epuizarea imensului stoc migrația între medii a fost redusă în anii următori dar apare după anul 2000 o ușoară tendință ascendentă la toate fluxurile. Ceea ce se conturează ca evoluție nouă este așezarea pe poziția cu ascensiunea cea mai ridicată a migrației din urban în rural. Rămâne de văzut cât de viabilă va fi tendința într-o populație care după seria 2024 a Perspectivelor populației mondiale a Diviziei de Populație ONU ar urma să ajungă la mijlocul secolului la 16 milioane locuitori în varianta ce mai realistă a perspectivelor, declinul urmând a fi de 3 milioane locuitori față de populația rezidentă actuală [4]. Și o informație nu lipsită de interes în contextul menționatei ascensiuni mai ridicate a migrației din urban în rural după anul 2000: între anii 2015 și 2024 populația cu domiciliu în țară a scăzut cu 464 mii locuitori, în urban declinul fiind de 400 mii iar în rural de 64 miii (la populația rezidentă, care ia în considerare românii cu domiciliul în țară dar având reședința în alte țări, declinul fiind de 808 mii locuitori – 806,5 mii în urban și 1,5 mii în rural [3].
Migrația pe medii și regiuni de dezvoltare
Datele din tabelul care urmează ne oferă cadrul general al migrației cu schimbare de domiciliu în anul 2023 pe medii și regiuni de dezvoltare. Au plecat din mediul urban 259 mii migranți cu schimbare de domiciliu, considerabil mai mulți decât din mediul rural -171 mii. Unde au ajuns? Dintre cei plecați din urban cei mai mulți au ajuns în rural iar dintre cei plecați din rural cei mai mulți au plecat în urban. Migrația netă este net favorabilă ruralului cu aproape 63 mii locuitori.
Migrația internă cu schimbare de domiciliu pe medii și regiuni de dezvoltare în anul 2023 – în mii migranți
(Sursa datelor: INS)[3]
| Pe medii | ||||
| Plecați | Sosiți | Migrație netă | ||
| Total | 430.1 | Total | 430.1 | |
| Din urban | 259.1 | În urban | 196.4 | -62.7 |
| Din rural | 171.0 | În rural | 233.7 | +62.7 |
| Din urban în urban | 108.8 | Din rural în rural | 83.5 | |
| Din urban în rural | 150.3 | Din rural în urban | 87.6 | |
| Pe regiuni de dezvoltare | ||||
| Plecați | Sosiți | Migrație netă | ||
| Nord-Est | 78.1 | 73.4 | -4.6 | |
| Sud-Est | 50.5 | 44.8 | -5.8 | |
| Sud-Muntenia | 57.8 | 54.9 | -2.9 | |
| Sud-Vest Oltenia | 43.3 | 39.6 | -3.6 | |
| Vest | 40.1 | 41.8 | 1.7 | |
| Nord-Vest | 48.7 | 51.5 | 2.8 | |
| Centru | 43.2 | 46.0 | 2.8 | |
| București-Ilfov | 68.4 | 78.0 | 9.7 | |
| Total | 430.1 | 430.1 | 0 | |
| Municipiul București și județul Ilfov | ||||
| Mun. București | 56.3 | 28.9 | -7.2 | |
| Județul Ilfov | 12.0 | 49.1 | 16.9 | |
La nivelul regiunilor de dezvoltare plecările cele mai multe au fost din regiunea Nord-Est iar la sosiri regiunea București-Ilfov domină dar în apropiere se află regiunea Nord-Est. Această regiune se distinge prin mare mobilitate a populației fiind o regiune mai săracă dar având cea mai mare populație rezidentă, datorită unei natalități mai ridicate în timp. Se cuvine a menționa că într-o mare a județelor cu scădere naturală a populației județul Suceava a avut în anul 2023 creștere naturală (alături doar de județul Ilfov). Cazul regiunii București-Ilfov este unul particular regiunea fiind compusă din Capitală, cu un număr mare de plecați și din județul Ilfov, având un număr relativ mic de plecați. Numărul sosiților cu schimbare de domiciliu este mic în Capitală și mare în județul Ilfov. De altfel, creșterea populației județului s-a făcut și se face în principal prin migrație netă pozitivă cu celelalte județe.
Cele patru fluxuri de migranți cu schimbare de domiciliu pe medii și mărimea lor sunt prezentate simplificat în figura 2.
• Prima observație: numărul celor plecați din urban est net superior celui din rural; populația din urban este mai mare și, celelalte lucruri fiind egale, și numărul migranților este mai mare; pe de altă parte, am menționat deja câteva alte motivații ale unei migrații mai mari a populației urbane.
• A doua observație: și din urban și din rural migranții plecați în celălalt mediu sunt mai numeroși decât cei plecați în mediul de domiciliu.
• A treia observație: din cele 430 mii de migranți 233 au plecat în rural și 197 mii în urban. Tendința din ultimii ani nu mai este de abandonare a ruralului pentru urban, ci inversa. De altfel, dacă privim evoluția celor patru fluxuri ale migranților cu schimbare de domiciliu într-o perioadă mai lungă, după anul 1995, în figura 3, observăm, pe de o parte, o dinamică asemănătoare și mai rapidă a perechii fluxurilor U > R și U > U în raport cu dinamica perechii R > U și R > R. Alura curbelor celor două perechi lasă să se întrevadă o accentuare a decalajului. Pe de altă parte, mobilitatea populației urbane este superioară mobilității populației rurale mai ales prin ascensiunea proporției migrației din urban în rural dar ne putem întreba, din nou, cât de viabilă în timp va fi această ascensiune într-o populație cu domiciliu în urban care a scăzut cu 806,5 mii în anii 2015-2024 (în rural declinul fiind de numai 1,5 mii) [3].
Revenim la a pe regiuni de dezvoltare fațetele ei impunând mai multă atenție și stimulând tentativa de a vedea în ce măsură nivelul de dezvoltare modelează migrația internă inter-regională cu schimbare de domiciliu. Raportul dintre plecați și sosiți cu schimbare de domiciliu pe medii în regiuni evidențiază un transfer de migranți din urban în rural. Regiunea București-Ilfov este principalul furnizor de migranți din urban în ruralul regiunilor dar și principalul beneficiar al sosirilor în urban din regiuni. Dacă privim tabelul putem vedea că în realitate furnizorul major este Capitala și nu județul Ilfov, care este însă principalul beneficiar al sosirilor în regiune.
Migrația internă cu schimbare de domiciliu este deci intra-regională și inter-regională. Cea intra-regională are două componente, intra-județeană și inter-județeană. În figura 4 este prezentată structura migrației cu schimbare de domiciliu pe cele trei componente menționate. Iată cele trei fluxuri de migranți plecați cu schimbare de domiciliu la nivel de județ/regiune, exemplificate prin cazul județului Bacău din regiunea Nord-Est, de unde 13271 locuitori au plecat cu schimbare de domiciliu în anul 2023:
1. plecați cu schimbare de domiciliu între localități din același județ al regiunii (în interiorul județului); plecați din localități din județul Bacău în localități din județul Bacău – 8134 locuitori;
2. plecați cu schimbare de domiciliu dintr-un județ în toate județele regiunii; plecați din județul Bacău în județele Suceava, Botoșani, Iași, Neamț, Vaslui (din regiunea Nord-Est)-1643 locuitori;
3. plecați cu schimbare de domiciliu din regiune în celelalte 7 regiuni; plecați din regiunea Nod-Est, din cele 6 județe ale regiunii, în celelalte 7 regiuni)-3494 locuitori
Se pot constata în figură diferențe structurale nu lipsite de interes și motivație. Ne oprim la primele 7 regiuni, regiunea București-Ilfov având cunoscutele particularități demografice și economice și va fi abordată separat. Domină net migrația de tip 1 dintre localități din interiorul județelor, între 57 la sută în regiunile Sud-Muntenia și Sud-Est și 73 la sută în regiunea Vest. Proporțiile sunt, la modul general, mai mari în cele trei regiuni din Transilvania. Ar putea fi expresia faptului că în aceste regiuni, mai dezvoltate și mai urbanizate, există mai multe oportunități de a găsi locuri de muncă mai bune, dacă admitem că migrația pentru muncă domină în luarea deciziei de schimbare de domiciliului. Migrația în alte localități din județele regiunii, de tip 2, are valori inferioare celei dintre localități din interiorul județelor, proporțiile situându-se între 7 la sută în regiunea Sud-Muntenia și 18 la sută în regiunea Nord-Est unde atracția principală o are județul Iași cu potențialul său economic, științific, universitar și cultural. Cele două componente compun migrația intra-regională. Proporția migrației inter-regionale (pe distanțe mai mari), de tip 3, este net inferioară celei a migrației intra-regionale (pe distanțe mai mici). În regiunile Sud-Muntenia și Sud-Vest Oltenia găsim proporțiile cele mai ridicate ale migrației spre alte regiuni, apropiate de 40 la sută. În ambele cazuri fluxurile majore sunt spre regiunea București-Ilfov. Proximitatea geografică favorizează direcția, îndeosebi în prima regiune, constituind cordon pentru Capitală și județul Ilfov.
Menționam că regiunea București-Ilfov se distinge prin importante particularități în raport cu celelalte regiuni. Cele trei fluxuri sunt echilibrate. Iată cifre care o particularizează: au plecat din București în Ilfov 16885 locuitori și și-au schimbat domiciliu dintr-un sector în altul 22148; din județul Ilfov au plecat în București 8800 locuitori iar în alte localități din județ 3230.
Mărimea schimbărilor de domiciliu la nivel intra-regional și inter-regional ar putea constitui un indiciu fie și grosier al distanțelor migrației cu schimbare de domiciliu, pe distanțe scurte în prima geografie a fluxurilor și pe distanțe relativ lungi în cazul plecărilor între regiuni. Cele două distanțe sunt pe teritoriul țării, proprii suprafeței țării, nu printre țările cu suprafețe foarte mari in UE-27 și accepțiunea termenilor distanță scurtă și distanță lungă se referă la acest cadru geografic. Proporția migranților plecați în localități din aceeași regiune (de tip 1 și 2), este mai mare de 60 la sută în toate regiunile, atingând 86 în regiunea Nord-Vest, 79 în Nord-Est, 78 în Centru [3]. Se poate spune că migrația cu schimbare de domiciliu este migrație pe distanțe scurte.
Structura pe vârste a migranților
Ceea ce reține atenția mai întâi în structura pe vârste a migranților, în figura 5, sunt valorile ridicate din grupele de vârste 0-14 ani și 60 ani și peste. O distribuție pe toate grupele cincinale, 20, ar fi corectat deformările. Surprinde numărul mare al copiilor din grupa 0-14 ani și ar putea fi argument și pentru caracter familial al migrației cu schimbare de domiciliu.
Numărul mare al persoanelor în vârstă de 60 ani și peste poate fi argument pentru părăsirea urbanului la pensionare și retragerea în rural, fluxul urban > rural, am văzut deja, fiind cel mai important dintre cele 4 pe medii. La vârstele cele mai active economic se află 54 la sută dintre migranți.
Dacă apropiem structura pe vârste a migranților de cea a populației cu domiciliu în țară prin piramide comparabile ca structură, în figura 6, putem identifica câteva particularități care le diferențiază. Mai întâi, o populație de 60 ani și peste considerabil mai mare în populația cu domiciliu, semn că această populație nu are o propensiune de migrare la fel de mare ca cea a migranților. Există o populație mai mare comparabil a copiilor în vârstă de 0-14 ani în populația migranților, posibil semn al unei migrații de tip familial pentru a oferi copiilor o educație superioară. Proporția mai mare a copiilor este surprinzătoare într-o populație care părăsește o locuință, o localitate și se mută în altă localitate unde va trebui să aibă o altă locuință și, în măsură necunoscută din datele disponibile, un nou loc de muncă. Efectivele la vârstele 20-45 ani sunt mai mari la migranții cu schimbare de domiciliu, semn al migrației pentru muncă.
Piramidele vârstelor celor plecați și sosiți din/în urban sunt asemănătoare, în figura 7, excepțiile notabile fiind la populația în vârstă de 0-14 ani, moderat mai numeroasă la plecați (predominant în rural) și la populația vârstnică unde cei plecați sunt consistent mai numeroși decât cei sosiți. La mediul rural nu găsim acel echilibru între cele două piramide din urban. Piramida celor plecați are efective mai mici la cele mai multe vârste. Particularitățile de la tineri și vârstnici se mențin. însemnând aici, la plecați din rural, mai puține persoane vârstnice și tinere decât la sosiții în rural. Sa nu uităm, ceea ce putem găsi ca similitudini structurale între piramidele pe medii provin din faptul că fluxul major al migrației cu schimbare de domiciliu este din urban în rural, cu alte cuvinte găsim în rural ce a plecat din urban iar în urban ce a plecat din rural, fără a omite fluxurile urban-alt urban și rural-al-rural.
În figurile 8A și 8B este prezentată migrația netă (sosiți minus plecați) pe regiuni și în mediul urban. Regiunile din estul și sudul țării au toate migrație negativă, furnizoare de populație spre regiunile din Transilvania și, mai ales, spre regiunea București-Ilfov. În ultima secțiune a articolului aceste caracteristici sunt puse în corespondență cu doi indicatori economici. Migrația netă pe vârste în urban este masiv negativă,, pierdere de populație în favoarea ruralului. Impresionează amploarea migrației negative la populația tânără (0-14 ani) și îndeosebi la populația vârstnică (60 ani și peste). La populația tânără situația s-ar putea explica prin caracter familial al migrației din urban în rural iar la populația vârstnică evoluția alimentează ipoteza părăsirii urbanului la pensionare. Rămâne de motivat situația aparent surprinzătoare a migrației pozitive în urban doar la grupele de vârstă 20-24 și 25-29 ani. Ipoteza plauzibilă este migrarea tinerilor pentru muncă din rural în urban, orașele, cele mari îndeosebi, oferind mari oportunități îndeosebi în sfera serviciilor, față de mediul rural unde activitățile economice de tip ne-agricol sunt aproape absente. Evident, migrația netă în rural are aceleași valori ca în urban dar negative.
Remarci finale
harta 1, harta 2 si harta 3 sunt împreună pe o singura foaie. Puteti descarca PDF de aici.
Migrația internă ca și cea externă au motivații de natură diferită, predominând cea economică. În trei hărți putem vedea interdependența la nivel regional dintre migrația netă cu schimbare de domiciliu și doi indicatori economici regionali, veniturile totale medii lunare pe o gospodărie și produsul intern brut pe locuitor. În harta 1, cea centrală, sunt prezentate valorile migrației nete cu schimbare de domiciliu pe regiuni în anul 2023. Cum era de așteptat, migrația netă este negativă în regiunile din est și sud și pozitivă în regiunile din Transilvania și București-Ilfov. Corespondența cu harta veniturilor totale medii lunare pe gospodărie din harta 2 este bine reliefată, veniturile mai mari din cele trei regiuni transilvănene înseamnă dezvoltare mai importantă, locuri de muncă mai multe și mai bine plătite și atracție pentru migrație în aceste regiuni din regiunile din estul și sudul țării. În regiunea Sud-Muntenia veniturile sunt relativ mai ridicate față de celelalte regiuni din est și sud prin marile oportunități de locuri de muncă pe care le oferă Capitala, navetismul fiind dezvoltat. Există și navetism din Capitală spre județele regiunii în domeniile sănătății și educației. Harta 3 arată un PIB pe locuitor mai mare în regiunile transilvănene și București-Ilfov. Un PIB mai mare însemnă dezvoltare economică mai importantă, locuri de muncă mai multe, venituri mai mari. Hărțile și corelațiile evidențiază primatul factorului economic în geografia fluxurilor de migrație internă cu schimbare de domiciliu. Ar putea exista la o privire sumară și ideea că prin marile decalaje de dezvoltare în profil teritorial migrarea populației din regiunile mai sărace le sărăcesc și mai mult potențialul uman în timp ce regiunile mai bogate se îmbogățesc și mai mult ca potențial uman. Dacă însă privim toate cele trei componente ale evoluției populației cu domiciliu în țară în anul 2023 pe regiuni, realitatea este diferita asupra contribuției migrației la dinamica numărului populație în cele patru regiuni mai dezvoltate și formula „se îmbogățesc‟ pare improprie pentru evoluția ansamblului populației cu domiciliu din cele patru regiuni. Datele arată că migrația netă pozitivă spre aceste regiuni nu a adus decât un aport moderat de populație, aport care nu a putut duce la creșterea populației regiunilor respective deoarece scăderea naturală a fost mult mai mare. El a redus însă mărimea scăderii populației în cele patru regiuni. Oricum am privi lucrurile, migrația negativă din cele patru regiuni mai sărace este o pierdere de potențial uman și va constitui piedică în realizarea unor programe vizând reducerea decalajelor economice la nivelul regiunilor, atunci când și dacă astfel de programe vor fi adoptate.
Există vreo legătură între migrația externă și cea cu schimbare de domiciliu în țară? Datele INS indică pentru anii 2022 și 2023 o creștere surprinzător de mare a numărului imigranților cu schimbare de reședința din alte țări în România, număr ajuns la 298 mii în anul 2022 și 324 mii în anul 2023 [3]. Datele pe anul 2024 este de așteptat să confirme creșterea. Majoritatea sunt români care s-au întors acasă. Este de admis că unii dintre cei reveniți acasă după mai mulți ani de ședere în alte țări își schimbă locuința și domiciliul, spre mai bine, având resurse financiare dobândite în anii de ședere în alte țări. Putem avansa și o ipoteză asupra evoluției migrației externe de retur după lunga și periculoasa criză politică prin care a trecut țara. Cu noua așezare a societății românești după recentele alegeri, cu speranțe și așteptări care vor începe a se împlini în anii care vin, imigrația de retur este de așteptat să crească. Dacă nu cumva anii de mari sacrificii economice care urmează vor duce la amânarea sau anularea deciziilor de retur. Migrația de retur ar fi un mare beneficiu pentru țară și economic și social, plus demografic. Criza forței de muncă devine frână în dezvoltarea țării. Ea se va accentua în mod automat, în fiecare an intrând în populația în vârstă de muncă o nouă generație mică născută după anul 1989. Cei care vor reveni vor aduce cu ei tot ce au învățat, tot ce au văzut și acumulat în țări dezvoltate: calificare superioară, respectul legii și al ordinii, exigențe față de funcționarea instituțiilor publice, disciplină, spirit civic, contribuție la bunul mers al societății. Ei vor avea în față o piață a muncii elastică și primitoare. Un alt deznodământ al recentelor alegeri ar fi născut imense fluxuri de emigranți îndeosebi specialiști și tineri. Depopularea țării ar fi devenit un fenomen fără întoarcere.
Vorbim aproape exclusiv de binefacerile economice pentru țară ale imigrației de retur. Există și o altă fațetă a întoarcerii, numai de posibilii imigranți de retur știută. Iată una din concluziile unui articol dedicat diasporei foarte recent publicat (la Contributors): „Dezechilibrele demografice (inclusiv între bărbați și femei) indică posibile situații în care migrația pentru muncă generează o stare de precariat a vieții de familie, asociată cu nivele mai ridicate de frustrare…„[8]. Putem adăuga delicatele probleme ale copiilor rămași în țară.
Se aud din când în când voci care pledează pentru schimbarea organizării administrativ-teritoriale a țării. Cele care vin de la politicieni sunt false. Județele au devenit o imensă frână în dezvoltarea țării, prin depopulare masivă, îmbătrânire a populației, potențial uman sărăcit de scădere naturală și de migrație internă și externă negativă. Nu s-a dorit și nu se dorește o regionalizare înțeleaptă. S-ar clătina harta baronilor locali și celor trimiși de aceștia prin presiuni politice în poziții înalte în ministere, agenții, autorități și alte structuri centrale, chiar în lumea diplomaților. Reorganizarea va fi și dureroasă din anumite perspective dar este indispensabilă dacă România dorește să se înscrie pe alte coordonate de dezvoltare, progres și prosperitate. Fără o nouă construcție a decupajului administrativ-teritorial dezvoltarea țării va fi blocată.
În fine, câteva date comparative la nivel regional internațional pot fi utile. Rata migrației interne din țara noastră în anul 2023 este de 23 migranți la 1000 locuitori. Date comparative din alte țări din Europa de Est arată următoarele rate de migrație internă în același an: Bulgaria – 28 [5], Polonia – 11 [6], Ungaria – 23 [7]. Sunt unele particularități în definirea migrației interne și prudența se impune în compararea datelor.
R e f e r i n ț e
[1] Eurostat. House or flat – owning or renting
(https://ec.europa.eu/eurostat/cache/digpub/housing/bloc-1a.html).
[2] Sandu, Dumitru, 2025. Declin și spor demografic în așezările umane mici din România
(https://www.contributors.ro/declin-si-spor-demografic-in-asezarile-umane-mici-din-romania/), Contributors, 06.05.2025.
[3] Institutul Național de Statistică. TEMPO ONLINE Baze de date statistice
(http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/).
[4] UN Populaion Division, World Population Prospects 2024
(https://population.un.org/wpp/downloads?folder=Standard%20Projections&group).
[5] National Statistical Institute, Population and demographic processes 2023, Sofia
(https://www.nsi.bg/sites/default/files/files/publications/DMGR2023.pdf).
[6] Glowny Urzad Statystyczny Statistics Poland, Rocznik Demografoczny Demographic Yearbook of
Poland, Tabl 2 (153), Warszawa 2023 (https://stat.gov.pl/en/topics/statistical-yearbooks/statistical-yearbooks/demographic-yearbook-of-poland-2022,3,16.html).
[7] Statista. Number of internal migrants in Hungary from 210 to 2023.
(https://www.statista.com/statistics/1333396/hungary-permanent-internal-migration/).
8] Paunescu, Mihai. Configurațiile demografice ale votului în diaspora, Contributors, 29.05.2025
(https://www.contributors.ro/configuratiile-demografice-ale-votului-in-diaspora/).
