Oricine a trecut pe la Casa Albă începând din ianuarie anul trecut a zărit o siluetă agăţată de telefonul mobil, filmând fiecare gest al lui Donald Trump. Margo Martin, pe care mass-media americană a confundat-o uneori cu Melania Trump, s-a impus de la începutul celui de-al doilea mandat ca principalul documentarist al preşedintelui Statelor Unite. Această funcţie, până atunci apanajul fotografilor profesionişti precum actualul Daniel Torok, este acum în sarcina acestei fidele colaboratoare, fostă directoare adjunctă de comunicare devenită „asistentă specială şi consilieră în comunicare”, scrie Le Figaro.
Pe conturile sale sociale, tânăra oferă acces la culisele puterii cu informaţii rare şi exclusive, până când a devenit indispensabilă pentru jurnaliştii care urmăresc executivul american.
În timp ce lumea tremură în Iran, Groenlanda sau Venezuela şi presa din întreaga lume urmăreşte cu atenţie fiecare gest al preşedintelui american, imaginea pe care o prezintă Margo Martin este cea a unui preşedinte vesel, calm, energic – aproape deconectat de problemele lumii reale.
„Când ne întrebăm unde este Trump, urmărim postările ei pentru a vedea dacă nu există vreo informaţie”, mărturiseşte Sonia Dridi, corespondentă la Washington pentru postul francez LCI. „Dar ea este fascinantă, pentru că rolul ei este crucial. Este o sursă excelentă de informaţii pentru noi, dar şi de influenţă pentru Casa Albă”, povesteşte jurnalista.
La începutul lunii ianuarie, Washington Post i-a dedicat un portret. „Ea furnizează materia primă pentru maşina de influenţă a lui Trump”, a titrat ziarul, care povesteşte cum această femeie de treizeci de ani „se află atât în preajma preşedintelui, cât şi a agenţilor Secret Service şi întruchipează motorul discret al unei strategii de comunicare pe reţelele sociale care a transformat comunicarea prezidenţială”.
Margo Martin nu a dorit să răspundă la întrebările cotidianului, dar s-a lăudat cu articolul în faţa urmăritorilor săi.
The Washington Post a explicat că „peste 300 de personalităţi influente şi politicieni de dreapta au menţionat-o pe Martin de la învestirea preşedintelui, distribuind postările sale de mii de ori. Postările ei au fost distribuite de peste 10 ori în această perioadă de Elon Musk, Comitetul Naţional Republican şi Fox News”. Este o piesă centrală, dar mai puţin evidentă, a maşinăriei MAGA.
O RELAŢIE DE ÎNCREDERE TOTALĂ
Un alt jurnalist, de data aceasta american, povesteşte sub anonimat cum tânăra texană a reuşit să câştige o astfel de influenţă – datorită loialităţii sale totale faţă de preşedinte. „Când era la pământ după incidentul de la Capitoliu şi învestirea lui Joe Biden şi toată lumea credea că Trump este mort din punct de vedere politic, ea a făcut parte din cercul restrâns de persoane care au continuat să-l servească”, povesteşte acest veteran al jurnalismului politic de la Washington. „Ea promovează o imagine nefiltrată a lui Trump, o acoperire aproape lifestyle a preşedinţiei, cu transmisiuni care variază de la meniurile de pe Air Force One până la evenimentele zilnice de la Casa Albă. În realitate, ea contribuie la crearea unei imagini liniştitoare, puternice, dar mai ales complet artificiale în rândul bazei. Accesul ei este uluitor”, povesteşte jurnalistul american.
De altfel, Margo Martin lucrează la doar câţiva metri de Donald Trump, într-o cameră adiacentă Biroului Oval, care separă preşedintele de „Cabinet Room”, unde se reuneşte statul major al Casei Albe. Astfel, ea este mai aproape geografic de epicentrul puterii decât Susie Wiles, şefa de cabinet, sau chiar decât vicepreşedintele J. D. Vance.
Pe 7 februarie, la scurt timp după învestirea lui Donald Trump, ea a pozat lângă Biroul Oval alături de cel mai puternic om de pe planetă şi a publicat fotografia cu o descriere simplă: „We’re back” (Ne-am întors).
IMAGINEA CA INSTRUMENT DE LUPTĂ POLITICĂ
Această proximitate fizică nu este un simplu detaliu. Pentru un preşedinte obsedat de imagine şi conştient mai bine ca oricine de necesitatea de a-şi crea propria poveste, rolul lui Margo Martin şi accesul de care beneficiază spun ceva despre ierarhia reală a puterii la Casa Albă în mandatul Trump II. În timp ce preşedinţiile anterioare protejau imaginea prezidenţială, încredinţând-o fotografilor oficiali, dar profesionişti şi din afara lumii politice, Trump a internalizat punerea în scenă a imaginii sale, încredinţând-o gărzii sale pretoriene, adică unor persoane a căror loialitate nu poate fi pusă la îndoială.
Imaginea nu mai este o mărturie pentru istorie, ci un instrument de luptă politică imediată.
Acum câteva zile, aşa cum face frecvent, Margo Martin s-a adresat adepţilor săi pentru a le cere să trimită preţul benzinei din regiunea lor. A urmat o serie de răspunsuri din partea americanilor, toţi mai încântaţi unii decât ceilalţi de acţiunile preşedintelui şi de preţul pe galon al combustibilului la pompă – o oglindă ce deformează.
Trump nu are monopolul asupra comunicării. Şi Barack Obama a fost acuzat că a profitat de imaginea sa pentru a-şi lustrui reputaţia, pentru a-şi construi imaginea de „preşedinte cool” care putea orbi anumiţi critici şi distrage atenţia de la subiectele de fond. În timpul campaniei sale, el i-a dat undă verde fotografei Callie Shell, care a arătat realitatea brută a cursei pentru Casa Albă.
Ca de obicei, Trump a folosit acelaşi artificiu, dar la nivel extrem. Şi impunând o anumită linie editorială. Cu videoclipurile sale verticale, concepute pentru reţelele sociale, Margo Martin ocoleşte presa tradiţională şi impune ritmul, cadrul şi tonul său. Trump apare energic, relaxat, uneori amuzant, aproape banal. Tensiunile, conflictele interne, momentele de izolare sau ezitare dispar.
Un exemplu recent: vizita preşedintelui într-o fabrică din Dearborn, Michigan. Margo Martin a ales să nu pună în evidenţă gestul obscen făcut de preşedinte către manifestanţii probabil nemulţumiţi de politica actuală. Tânăra femeie întruchipează o schimbare profundă: aceea a amestecului periculos între rigurozitatea politicii, tirania comunicării şi dictatura divertismentului. Este simbolul acestei ere a bulelor cognitive şi a influencerilor care saturează spaţiul mediatic pentru a impune o viziune blocată şi partizană.
La Casa Albă în versiunea Trump II, puterea nu se mai măsoară doar în legile adoptate (care sunt foarte puţine), ci mai degrabă în gesturi teatrale, lovituri de efect şi comunicare. Şi în această preşedinţie guvernată de ecran, cea care ţine camera scrie totodată o parte din poveste, conchide Le Figaro.
