Experţi internaţionali cer modificarea ghidurilor privind echipamentul pe care ar trebui să îl poarte personalul medical din sănătate pentru a se proteja împotriva bolilor respiratorii de tip gripal, inclusiv Covid-19.
Măştile chirurgicale utilizate pe scară largă în spitale şi clinici nu oferă protecţie adecvată împotriva infecţiilor respiratorii transmise pe cale aeriană, inclusiv Sars-CoV-2, virusul care provoacă Covid-19, iar personalul medical ar trebui să folosească în mod standard măşti cu grad înalt de filtrare în contactul direct cu pacienţii, susţine un grup internaţional de experţi.
adresat directorului general al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), Tedros Adhanom Ghebreyesus, autorii afirmă că nu mai există o justificare raţională pentru prioritizarea sau utilizarea măştilor chirurgicale în context medical, având în vedere protecţia limitată pe care acestea o oferă împotriva agenţilor patogeni aeropurtaţi. Ei subliniază, de asemenea, că este cu atât mai problematic ca unii profesionişti din sănătate să nu poarte niciun tip de protecţie facială.
În timpul vârfului pandemiei de Covid-19, la nivel mondial erau utilizate lunar aproximativ 129 de miliarde de măşti de unică folosinţă, atât de populaţia generală, cât şi de personalul medical. Cele mai răspândite au fost măştile chirurgicale, recomandate de majoritatea autorităţilor sanitare. Între timp, pe măsură ce au apărut noi date ştiinţifice, mai multe ţări au început să recomande măşti de tip respirator, considerate mai eficiente.
Autorii scrisorii propun ca măştile respiratorii concepute pentru filtrarea particulelor foarte fine, precum cele care respectă standardele FFP2 sau FFP3 în Europa ori N95 în Statele Unite, să devină norma în interacţiunile medicale faţă în faţă.
Potrivit acestora, o astfel de schimbare ar putea reduce numărul de infecţii atât în rândul pacienţilor, cât şi al personalului sanitar, cu efecte pozitive asupra absenteismului şi epuizării profesionale din sistemele de sănătate.
Profesorul Adam Finkel, de la University of Michigan School of Public Health, unul dintre iniţiatorii demersului, afirmă că măştile chirurgicale nu au fost concepute pentru a opri transmiterea agenţilor patogeni aerieni, ci pentru a preveni contaminarea câmpului operator de către personalul medical.
În opinia sa, comparaţia dintre măştile chirurgicale şi respiratorii este similară cu cea dintre o maşină de scris şi un computer modern, sugerând că primele sunt depăşite din punct de vedere tehnologic.
OMS recomandă utilizarea unei măşti cu trei straturi atunci când nu este posibilă păstrarea distanţei fizice. Majoritatea măştilor chirurgicale nu au un nivel de protecţie certificat.
Măştile respiratorii elimină 94% din particulele cu diametrul de 0,3 microni sau mai mare. Sunt concepute pentru a proteja purtătorul până la limita nivelului de protecţie pentru care masca este certificată.
Scrisoarea este rezultatul unor discuţii purtate în cadrul unei conferinţe online organizate în 2024, axată pe implementarea politicilor bazate pe dovezi.
Documentul a fost redactat de şapte clinicieni şi oameni de ştiinţă şi a fost susţinut de aproape 50 de specialişti seniori, precum şi de peste 2.000 de membri ai publicului, inclusiv persoane cu risc medical crescut.
Autorii admit că pot exista situaţii în care utilizarea măştilor respiratorii să nu fie necesară, în funcţie de factori precum nivelul de circulaţie a infecţiilor în comunitate sau existenţa unor sisteme eficiente de ventilaţie şi filtrare a aerului.
Recomandările propuse vizează exclusiv mediul medical, unde riscul de expunere este mai ridicat, dar sunt susceptibile să genereze controverse, în contextul în care purtarea măştilor a devenit un subiect puternic polarizant în timpul pandemiei.
Deşi OMS nu poate impune politici obligatorii la nivel internaţional, semnatarii consideră că o actualizare a ghidurilor sale privind prevenirea şi controlul infecţiilor, care să recomande explicit măştile respiratorii, ar putea avea un impact major. Ei sugerează, totodată, că infrastructura de achiziţii a OMS ar putea facilita accesul la astfel de echipamente inclusiv în ţările cu resurse limitate, cu o reducere treptată a producţiei de măşti chirurgicale.
Adam Finkel recunoaşte că măştile chirurgicale sunt totuşi preferabile lipsei totale de protecţie. Studii citate de acesta indică faptul că ele pot bloca aproximativ 40% dintre particulele de dimensiuni comparabile cu SARS-CoV-2, comparativ cu circa 95% în cazul măştilor respiratorii. Diferenţa de risc, spune el, este comparabilă cu a cădea de la câţiva centimetri faţă de a cădea de la peste un metru.
Criticii iniţiativei atrag atenţia asupra lipsei studiilor clinice randomizate care să demonstreze eficienţa măsurilor fizice în reducerea transmiterii virusurilor respiratorii.
Autorii scrisorii susţin însă că astfel de studii sunt dificil de realizat în practică, deoarece participanţii nu pot purta măşti permanent şi pot fi expuşi în afara perioadelor monitorizate. În schimb, ei consideră suficiente testele de laborator care arată capacitatea măştilor respiratorii de a opri particulele din aer.
Scrisoarea solicită, de asemenea, ca OMS să revizuiască declaraţiile anterioare privind modul de transmitere a SARS-CoV-2 şi să informeze clar publicul că boala se răspândeşte prin particule respiratorii aeropurtate.
Printre semnatari, care includ membri ai , se numără şi prof. Trisha Greenhalgh, de la Universitatea Oxford, care subliniază că un agent patogen care nu ajunge în organism nu poate produce boala, iar măştile respiratorii, prin etanşarea pe faţă şi standardele ridicate de filtrare, oferă un nivel de protecţie superior măştilor medicale obişnuite.
Un purtător de cuvânt al OMS a declarat că documentul va fi analizat cu atenţie şi a precizat că organizaţia se află în prezent în proces de revizuire a recomandărilor privind prevenirea şi controlul infecţiilor respiratorii acute cu potenţial epidemic sau pandemic, pe baza celor mai recente dovezi ştiinţifice, pentru a asigura protecţia personalului medical.
