Un exemplu notoriu datează din vara anului 1915, când Patrick Harmon, un comerciant de trabucuri de 50 de ani, a pariat că poate merge cu spatele de la San Francisco la New York. Cu o oglindă retrovizoare prinsă pe piept și ajutat de un prieten, a parcurs 6.300 de kilometri în 290 de zile. La final, susținea că gleznele i s-au întărit atât de mult încât „ar fi nevoie de o lovitură cu barosul pentru a i le scrânti”, notează BBC
Astăzi, cercetătorii spun că Harmon nu era departe de adevăr. Studiile arată că mersul invers întărește mușchii spatelui și ai gleznelor, reduce durerile lombare și ajută la recuperarea după intervenții la genunchi. În plus, poate îmbunătăți flexibilitatea, echilibrul și chiar memoria și timpul de reacție.
„În mersul cu spatele, biomecanica e diferită: genunchii lucrează cu o amplitudine mai redusă, iar impactul asupra articulațiilor este mai mic. În schimb, sunt solicitați mușchi care, de regulă, nu sunt antrenați în mersul normal”, explică Janet Dufek, expertă în biomecanică la Universitatea din Nevada, care studiază fenomenul de peste 20 de ani.
Un studiu condus de aceasta arată că doar 10-15 minute de mers înapoi pe zi, timp de patru săptămâni, pot crește flexibilitatea mușchilor ischiogambieri. În alte cercetări, sportivi care au inclus mersul retro în antrenamente au raportat reducerea durerilor lombare.
Beneficiile nu se opresc însă la corp. Experimente realizate în Olanda au demonstrat că participanții care pășeau cu spatele aveau timpi de reacție mai buni la testele cognitive, semn că această mișcare activează intens cortexul prefrontal – zona responsabilă de luarea deciziilor și rezolvarea problemelor.
Nu lipsesc, totuși, riscurile. Lipsa vizibilității poate duce la căderi, iar specialiștii avertizează că această practică nu înlocuiește terapiile consacrate. Însă mersul înapoi rămâne o alternativă accesibilă și chiar distractivă pentru cei care caută o formă nouă de mișcare.
De la pariu bizar la metodă de fizioterapie și antrenament sportiv, mersul cu spatele și-a schimbat imaginea. Azi, el nu mai este doar un gest de excentricitate, ci o practică validată științific, care ar putea ajuta la prevenirea și recuperarea unor probleme de sănătate.
