Autoritățile susțin că noile prevederi urmăresc eficientizarea procedurilor și creșterea gradului de recuperare a creanțelor, în special a celor bugetare, obiective incluse în Planul Bugetar-Structural Național 2025-2031. În acest document strategic este prevăzută actualizarea legislației insolvenței cu scopul reducerii gap-ului de TVA și al atragerii răspunderii administratorilor care provoacă în mod voit insolvența și falimentul companiilor cu datorii mari la buget.
Potrivit Ministerului Justiției, legislația în domeniu este esențială pentru funcționarea mediului de afaceri, influențând direct evaluarea riscului investițional și stabilitatea economică. Totuși, unele dintre modificările propuse, deși justificate prin obiectivul eficienței, pot genera și riscuri de aplicare abuzivă dacă nu sunt însoțite de garanții procedurale clare.
Un element central al proiectului este consolidarea regimului de răspundere pentru administratorii societăților ajunse în insolvență. Acțiunea nu se va limita la administratorii „formali”, ci va viza și pe cei „de facto” – persoane care, fără o funcție oficială, impun decizii financiare sau operaționale. Specialiștii atrag atenția că această categorie este dificil de definit precis și poate duce la interpretări largi, afectând persoane care nu au avut o implicare abuzivă.
De asemenea, se introduce interdicția de a fonda noi firme timp de cinci ani pentru persoanele găsite vinovate, informație ce va fi înscrisă în Registrul Comerțului și va putea fi consultată public. În absența unor mecanisme clare de radiere la expirarea termenului, această măsură ar putea produce efecte negative asupra reputației și carierei antreprenoriale. În plus, se instituie o prezumție legală conform căreia nedepunerea situațiilor financiare și a declarațiilor fiscale echivalează cu neținerea contabilității conform legii – ceea ce poate inversa sarcina probei în defavoarea debitorului, inclusiv în cazuri de erori administrative.
Reforma prevede creșterea gradului de recuperare a impozitelor și taxelor prin măsuri de transparență: notificarea obligatorie a creditorului fiscal cu cel puțin 15 zile înainte de cererea de insolvență, comunicarea electronică a documentelor și includerea de informații suplimentare în tabelele creanțelor. Se clarifică și definiția „afiliatului”, iar numărul creditorilor afiliați din comitetul creditorilor va fi limitat la 1 din 7 membri.
Deși măsura urmărește reducerea influenței nejustificate, există riscul ca definirea incompletă a noțiunii de afiliat să ducă la excluderea unor creditori legitimi din procesul decizional. În același timp, limitarea numerică fixă poate să nu reflecte realitatea economică a unor dosare complexe, în special în grupurile de firme.
Reducerea duratei procedurii de insolvență este un alt obiectiv declarat. Administratorul judiciar va fi obligat să verifice periodic situația debitorului și să propună rapid intrarea în faliment, dacă este cazul. De asemenea, bunurile vor fi valorificate prin licitație publică atunci când vânzarea convenită de creditori nu are succes într-un termen determinat.
Procedura va putea fi închisă chiar dacă există creanțe curente neplătite, dacă acestea sunt minore și nu afectează viabilitatea companiei. Criticii avertizează însă că aceste prevederi, combinate cu presiunea creditorilor majoritari (inclusiv statul), pot conduce la lichidarea prematură a unor afaceri care ar fi putut fi salvate prin reorganizare. Introducerea unei platforme informatice pentru desemnarea aleatorie a administratorilor și lichidatorilor judiciari este văzută ca o măsură pozitivă pentru limitarea influențelor externe, însă eficiența reală va depinde de implementarea tehnică și de transparența sistemului.
