Tribunalul Cluj a admis, miercuri, 11 iunie, în parte, acțiunea organizației Declic prin care a cerut „demolarea tuturor lucrărilor realizate în cadrul proiectului Amenajare Hidroenergetică Surduc-Siriu, treapta Surduc Nehoiaşu, Baraj Surduc. Decizia judecătorilor clujeni, deși nu este definitivă, reprezintă o premieră în România, transmite Declic.
Procesul a început în anul 2022, când Declic a chemat în judecată Hidroelectrica și președintele Consiliului județean Covasna. Asociația Declic a solicitat obligarea Hidroelectrica la emiterea autorizației de desființare pentru AHE SURDUC SIRIU, demolarea tuturor lucrărilor și obligarea acesteia la restabilirea situației anterioare pe propria cheltuială. Sentința civilă a Tribunalului Cluj reprezintă o premieră: instanța a decis că barajul Surduc, din Buzău, construit pe râul Bâsca Mare, parte a proiectului hidroenergetic Nehoiașu II, nu îndeplinește condițiile legale și ecologice necesare pentru a putea fi continuat.
Poziția ministrului Energiei: „Nu demolăm niciun baraj. De fapt, instanța ne-a dat dreptate!”
„Ieri a fost propagată o știre falsă: “România trebuie să demoleze barajul de la Surduc-Siriu!” Doar că asociația Declic minte de îngheață râul Bâsca Mare! Realitatea juridică este simplă: Tribunalul Cluj NU a dispus demolarea hidrocentralei Surduc-Siriu și nici nu putea dispune așa ceva. Dimpotrivă — cererea Declic privind demolarea a fost RESPINSĂ”, a transmis ministrul Energiei, Sebastian Burduja.
Ce s-a întâmplat cu adevărat?
Sebastian Burduja: „În dosarul 3757/117/2022, Declic a cerut instanței să oblige statul român și Hidroelectrica la demolarea lucrărilor de la hidrocentrala Surduc-, unde în 1981 a început proiectul unei hidrocentrale noi, unul dintre obiectivele de investiții pe care am reușit să le deblocăm în acești doi ani la ministerul energiei. Declic nu a cerut doar anularea unei autorizații, ci desființarea fizică a investiției! Tribunalul Cluj a RESPINS această solicitare.
Da, instanța a admis o excepție de nelegalitate privind autorizația de construire din 2009 (AC nr. 42), dar — atenție! — această excepție este doar un instrument procedural, NU o condamnare a proiectului! Excepția permite judecătorului să nu ia în calcul un act administrativ individual (autorizația), doar pentru a putea judeca fondul problemei fără a fi influențat de respecitvul act. Ceea ce a și făcut și ne-a dat nouă, în fapt românilor care merită energie sigură, ieftină și curată, câștig de cauză.
Pe scurt: instanța a spus că, chiar dacă autorizația de construire ar fi nelegală, NU există temei pentru demolarea hidrocentralei. Asta este esența sentinței. Nelegalitatea invocată este veche, ține de un acord de mediu din 2009, declarat și acela nelegal pe cale de excepție — pentru că evaluatorul ar fi fost părtinitor și că râul Bâsca Mare „ar fi secat” (?!) O aberație tehnică transformată în pretext militant. Demolarea barajului a fost obiectul principal al procesului. Iar instanța, în cunoștință de cauză, a zis limpede: NU, barajul nu se demolează! Ceea ce e logic — lucrările de demolare ar cauza un impact mult mai grav asupra mediului față de finalizarea investiției. Prin urmare, chiar dacă pe formă activiștii Declic spun că au câștigat o excepție, pe fond au pierdut. Și asta contează.
Ce este la Surduc-Siriu?
Vorbim despre o investiție de peste 1,15 miliarde lei, începută în 1981, care a fost proiectată inițial să genereze 228 MW energie verde — o hidrocentrală finalizată în proporție de 67%, într-o zonă critică pentru sistemul energetic național și care va și preveni inundațiile în județele Covasna și Buzău.
Barajul e în județul Buzău, pe râul Bâsca Mare, parte din lanțul hidroenergetic Nehoiașu II. Este vital pentru securitatea energetică a românilor, producția națională și locurile de muncă din zonă.
Cât despre propaganda cu „ultimul râu sălbatic”, vă reamintesc: avem mii de kilometri de ape neamenajate în România. Dar avem doar câteva proiecte strategice în derulare. Iar cel de la Surduc-Siriu SE VA FINALIZA. Observăm că Delic și alte 2-3 asociații de mediu spun că puterea instalată în aceste hidrocentrale este mică. În total, sunt peste 700MW, iar astfel de grupuri sunt FLEXIBILE, adică pot fi pornite pe vârfurile de consum, când România importă scump. De aceea, investițiile sunt vitale pentru o energie sigură și facturi mai mici.
Ajunge cu manipulările! Ajunge cu știrile false! Hidrocentrala Surduc-Siriu va fi finalizată. Cu respectarea mediului, pentru generațiile următoare. Cu responsabilitate. Cu capul sus”, a transmis ministrul Energiei, Sebastian Burduja.
Ce susține Declic
Argumentul conform căruia barajul Surduc ar fi contribuit semnificativ la independența energetică a României este nejustificat, consideră organizația Declic.
„Capacitatea hidroenergetică estimată a hidrocentralei Nehoiașu II pe care o deservește ar fi reprezentat doar aproximativ 0,03% din totalul potențialului energetic al țării, un procent insignifiant, având în vedere necesitățile energetice ale României și resursele disponibile din surse mai sustenabile și mai puțin dăunătoare mediului. Mai mult, la consultarea publică de la Zaton reprezentanții Hidroelectrica au recunoscut că hidrocentrala ar funcționa doar 3-4 luni pe an”, se arată într-un comunicat.
“Am fost întrebați adeseori unde am fost când s-au început aceste hidrocentrale inutile. Fac parte din generația care a crescut în timp ce se construiau. Acum e responsabilitatea generației mele să nu lăsăm ca aceste hidrocentrale anacronice să avanseze, sugrumând ultimele râuri libere de care depinde sănătatea generațiilor viitoare”, a declarat Roxana Pencea Brădățan, coordonatoarea de campanii Declic.
„De asemenea, trebuie ținut cont că estimările privind producția de energie electrică se bazează pe datele referitoare la debitele râurilor din anii ‘70. În contextul schimbărilor climatice, este clar că debitele râurilor interioare au scăzut semnificativ, iar în unele cazuri, există riscul dispariției acestora”, a mai explicat Declic.
Istoricul hidrocentralei Nehoiașu II
Proiectul hidrocentralei Nehoiașu II, care include un baraj pe râul Bâsca Mare, la Surduc, a fost aprobat în 1981, pe baza Decretului nr. 294/1981. Lucrările însă nu au fost finalizate în perioada regimului comunist și au fost oprite pentru mai mulți ani. După 1989, Hidroelectrica a insistat pentru reluarea lucrărilor, iar în 2009 a obținut autorizația de construire. În 2015, Președintele Consiliului Județean Covasna a emis o altă autorizație pentru continuarea acestora.
Realizarea acestui proiect ar fi încălcat mai multe convenții internaționale la care România este parte, precum și reglementări europene. Dacă ar fi fost finalizat, proiectul ar fi avut un impact devastator asupra așezărilor rurale din zonă, respectiv Bâsca Rozilei, Păltiniș, Furtunești, Nemertea, Gura Teghii și Varlaam, avertizează Declic.
„Scopul acestui proiect era să devieze râul Bâsca Mare de la Surduc către Nehoiașu, pe malul stâng al râului Buzău. Astfel, debitul râului ar fi fost deviat din bazinul său hidrografic, afectând grav situl Natura 2000 Penteleu, care ar fi rămas fără habitatul acvatic principal. Râul Bâsca Mare este esențial pentru biodiversitatea Munților Carpați, fiind unul dintre puținele râuri care mai curg libere în această zonă montană, iar acest proiect ar fi compromis ecosistemul local”, arată Declic.
