”Este un lucru laş, iar democraţia este victima”, tuna vineri pe X redactorul-şef al The Washington Post, Marty Baron, care reproşa cotidianului că cedează în faţa intimidărilor lui Donald Trump.
Conducerea ziarului, proprietatea miliardarului Jeff Bezos, fondatorul Amazon, anunţa mai înainte că „Wapo”, mai degrabă de stânga, nu susţine niciun candidat în alegerile prezidenţiale de la 5 noiembrie şi nici în viitor, un adevărat trăsnet în industrie. ”Munca noastră de codidian din capitala celei mai importante ţări din lume este să fim independenţi”, a justificat directorul general.
Potrivit sindicatului jurnaliştilor ziarului, care s-a declarat ”foarte îngrijorat” de acest anunţ, ”o susţinere a lui Harris a fost redactată, iar proprietarul ,Jeff Bezos a luat decizia să nu o publice”. Această intervenţie a fost negată de către o sursă apropiată conducerii, care a dat asigurări AFP că este vorba despre o decizie a ziarului.
Mulți au demisionat
În cursul săptămânii, miliardarul Patrick Soon-Shiong, proprietarul Los Angeles Times, a blocat decizia Comitetului Editorial al ziarului, care voia să-şi exprime susţinerea faţă de democrată. În semn de contestare, mai mulţi angajaţi au demisionat, inclusiv directoarea editorială a LA Times, Mariel Garza. ”Nu accept să rămânem tăcuţi”, a declarat ea într-un interviu. ”În aceste vremuri periculoase, oamenii cinstiţi trebuie să se manifeste”.
MILIARDARI
Echipa de campanie a lui Donald Trump a profitat de ocazie. „Kamala (Harris) este atât de găunoasă, încât Washington Post a decis ca mai degrabă să anuleze orice susţinere prezidenţială decât să-i susţină candidatura”, a comentat ea.
Cele două ziare au susţinut candidaţi democraţi în ultimele alegeri. Mulţi cititori, indignaţi, au reacţionat imediat şi au anunţat că-şi reziliază abonamentul.
Refuzând să ia poziţie, presa încearcă să se asigure că ”nu-şi alienează potenţiali cititori”, explică AFP o profesoară de comunicare şi ştiinţe politice de la universitatea din Delaware, Dannagal Young.
Însă, în acelaşi timp, notează ea, ”magnaţii presei probabiil că nu sunt foarte înclinaţi să vrea să-l alieneze pe cel care ar putea deveni preşedinte”,
Iar unii dintre ei au interese financiare legate de Guvern.
Acesta este cazul lui Jeff Bezos, societăţile ale cărui acţionar este semnând de ani de zile contracte mari cu administraţia, inclusiv Pentagonul.
”Oamenii vor să fie de partea bună a lui Donald Trump”, rezumă Young, care aminteşte că republicanul este notoriu prin fapul că favorizează relaţiile personale în detrimentul afinităţilor politice.
Acest lucru aduce astfel a ”obedienţă anticipată” în faţa ”pedepsei pe care ar primi-o dacă Trump s-ar întoarce la putere”, scrie pe blog un profesor de jurnalism de la Universitatea Northeastern, Dan Kennedy.
TRADIŢIE ÎN DECLIN
În pofida faptului că datează de un secol, tradiţia susţinerii presei, decisă în general de către comitete editoriale – şi nu de către redacţii -, a cunoscut în ultimii ani un declin în Statele Unite, într-un context de polarizare politică şi de criză economică a presei.
Anul acesta, prestigiosul The New York Times (NYT), The Boston Globe, revista Rolling Stone şi Philadelphia Inquirer şi-au exprimat susţinerea faţă de candidata democrată.
Republicanul este susţinut, la rândul său, între alţii, de New York Post, tabloidul care-i aparţine lui Rupert Murdoch, şi de cotidianul conservator The Washington Times.
Campania a relevat pierderea influenţei marilor nume ale presei, atât în rândul alegătorilor, cât şi candidaţilor, a căror atenţie se concentrează tot mai mult asupra altor suporturi, ca podcasturile sau TikTok, însă aceste susţineri de presă ”continuă să conteze”, insistă o profesoară de comunicare de la American University, Jane Hall.
Refuzul de a se poziţiona a unora dintre ele şochează cu atât mai mult cu cât se înscrie într-un context ”în care Donald Trump vorbeşte despre atacarea licenţelor posturilor de televiziune, pedepsirea şi mai aspră a jurnaliştilor şi atacarea presei libere”.
Or The Washington Post, celebru pentru că a dezvăluit scandalul politic Watergate, ”a dat dovadă de curaj în modul în care a acoperit insurecţia de la 6 ianuarie (luarea cu asalt a Capitoliului de către trumpişti) şi s-a opus ameninăţărilor la adresa presei”, notează profesoara.
În opinia sa, ”acest lucru le transmite un semnal de descurajare jurnaliştilor”.
Podcasturile, apariţii obligatorii pentru Trump şi Harris
Donald Trump şi Kamala Harris îşi multiplică apariţiile la podcasturi – un format prizat de către tineri ascultători şi cu un cadru mai confortabil pentru candidaţi decât al presei tradiţionale, relatează AFP.
Importanţa nouă a podcastului în campania prezidenţială americană ţine mai întâi de creşterea audienţei acestuia.
Aproximativ 47% dintre americani le ascultă cel puţin o dată pe lună, faţă de doar 32% în urmă cu cinci ani, potrivit cabinetului Edison Research.
”Ecosistemul mediae americane este în evoluţie constantă, iar din această cauză candidaţii trebuie să se adapteze”, explică o profesoară de la Universitatea Virginia Tech Megan Duncan.
Podcastul are, totodată, un public mai divers decât cel al presei clasice.
Vârsta mediană – jumătate este mai în vârstă, cealaltă jumătate mai tânără – a ascultătorilor de podcast este de 34 de ani, faţă de 41 de ani în cazul navigatorilor pe Internet care consultă site-uri de ştiri şi faţă de aproape 60 de ani a telespectatorilor posturilor de ştiri în continuu.
În plus, majoritatea podcasturilor în format talk-show sunt considerate ca fiind de divertisment şi nu emisiuni politice.
Audienţa lor este aşadar, cel puţin în parte, un teren de cucerit al candidaţilor.
”Într-o campanie atât de strânsă (…), a încerca să te duci să cauţi persoane care votează pentru prima dată sau votanţi ocazionali are sens”, subliniază Megan Duncan.
De la începutul campaniei sale, Kamala Harris a participat la aproape zece podcasturi, iar Donald Trump la mai multe de dublu.
Punctul culminant este trecerea fostului şef de stat pe la cel mai descărcat program din lume, „The Joe Rogan Experience”, publicat vineri.
La mai puţin de 24 de ore după postarea online pe YouTube a înregistrării video a acestei discuţii, ea a fost vizionată de peste 14 miliaone de ori.
Niciun interviu televizat al candidatului republican de anul acesta nu a generat nici măcar jumătate din acest număr.
”RELAŢIE STRÂNSĂ”
”Podcasturile sunt un habitat natural pentru Trump”, subliniază o porofesoară de la Universitatea din Sydney, în Australia, Lea Redfern.
Animatorii unor podcastrui de succes care aleg candidaţi oferă, majoritatea, un mediu decontractat şi întrebări mai puţin sensibile decât ale jurnaliştilor profesionişti.
Candidaţii au pus ochii pe aceste podcasturi mai degrabă decât pe cele prouse de către presa tradiţională, ca de exemplu The New York Times (NYT) sau postul public de radio NPR.
”Aceste conversaţii tête-à-tête aduc mai degrabă a discuţii decât a interviuri tradiţionale, pe un ton interogativ”, declară Lea Redfern.
Este vorba despre un stil care-i convine în special lui Donald Trump, amator de digresiuni de tot felul, care ”pare foarte în largul său” în acest dispozitiv, subliniază universitara.
În cele aproape ttrei ore pe care le-a petrecut cu Joe Rogan, miliardarul republican a depănat în neştire teorii ale complotului, fără să fie întrerupt sau contestat.
Aceste podcasturi le permit de asemenea candidaţilor să obordeze subiecte mai personale.
În „This Past Weekend”, un podcast al unoristului Theo Von, Donald Trump a vorbit îndelung despre influenţa pe care a avut-o asupra sa spectacolul alcoolismului fratlui său mai mare Fred.
Kamala Harris a vorbit, la rândul său, despre copilărie şi dificultăţile vieţii publice ale unei femei la microfonul „Call Her Daddy”, un podcast dedicat problemelor feminine.
Aceste emisiuni înregistrate le dau ascultătorilor impresia că le permit să ”cunoască mai bine” aceste personalităţi politice, potrivit lui Lea Redfern.
Podcastul pare totodată destinaţia preferată din cauza fidelităţii medii a ascultătorilor lor.
”Prezentatorul podcastului vorbeşte direct în urechea ascultătorilor”, care folosesc adesea căşti, subliniază Lea Redfern. ”Asta poate stabili ceva ce pare o relaţie strânsă”.
Această legătură se poate transforma în ataşament, potrivit lui Megan Duncan, iar ”odată ce se creează acest lucru, va trebui ceva uriaş pentru ca ascultătorul să respingă informaţia pe care a primit-o prin podcast”.
