Investitorii au considerat în mod tradiţional dolarul american, francul elveţian şi yenul japonez drept monede de refugiu, aşteptându-se ca acestea să îşi păstreze valoarea în perioade de turbulenţe geopolitice sau economice, relatează CNBC.
Însă, în 2025 şi la începutul lui 2026, volatilitatea accentuată a pus sub semnul întrebării acest statut. Dolarul şi yenul au înregistrat scăderi puternice, în timp ce francul s-a apreciat, evoluţie problematică pentru o economie cu inflaţie foarte scăzută şi puternic dependentă de exporturi.
Dolarul, sub presiune
Politica tarifară a preşedintelui american Donald Trump, relansată în 2025, a declanşat un val de vânzări de active americane, inclusiv de dolari, într-o mişcare descrisă de analişti drept ”sell America”. Introducerea şi retragerea bruscă a unor tarife au amplificat incertitudinea.
Într-o analiză publicată în decembrie, banca elveţiană Julius Baer a indicat politicile comerciale imprevizibile drept unul dintre factorii care au afectat dolarul, alături de presiunile fiscale generate de noua legislaţie bugetară şi de tensiunile dintre Casa Albă şi preşedintele Rezervei Federale, Jerome Powell.
Indicele dolarului, care măsoară evoluţia monedei americane faţă de un coş de valute majore, a scăzut cu 9,37% în 2025 şi a continuat să se deprecieze în 2026. Pe 29 ianuarie, indicele a coborât cu 1,3% într-o singură zi, atingând cel mai redus nivel din aproape patru ani.
George Saravelos, şeful cercetării valutare la Deutsche Bank, a pus sub semnul întrebării statutul de refugiu al dolarului, susţinând că relaţia istorică dintre dolar şi pieţele de acţiuni este mult mai slabă decât se crede. El a arătat că, în ultimul an, dolarul s-a decuplat de evoluţia indicelui S&P 500.
La rândul său, Cole Smead, director executiv al Smead Capital Management, a declarat că vede o ”bear market” de durată pentru dolar, amintind că între 2002 şi 2008 indicele dolarului a pierdut aproximativ 41%.
Yenul fără randament
Yenul a avut o evoluţie oscilantă în 2025. La începutul anului, moneda era cotată la aproximativ 156 yeni pentru un dolar. Aprecierea iniţială, determinată de semnalele de înăsprire monetară din partea Băncii Japoniei, a fost urmată de o depreciere accentuată după ce Sanae Takaichi a preluat funcţia de prim-ministru în octombrie, promovând o politică fiscală expansionistă.
Între momentul instalării sale şi 23 ianuarie, yenul s-a depreciat cu 5,9%. Ulterior, o verificare a pieţei realizată de Rezerva Federală din New York a dus la o apreciere temporară a monedei spre nivelul de 152 yeni pentru dolar.
Analiştii Citigroup consideră puţin probabil ca yenul să depăşească semnificativ pragul de 160 pentru un dolar, întrucât un astfel de nivel ar putea declanşa intervenţii ale autorităţilor japoneze sau americane. O analiză a băncii olandeze ING arată că în jurul nivelului de 159 yeni pentru dolar este probabilă o confruntare între piaţă şi autorităţi.
Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a negat că Statele Unite ar fi intervenit pe piaţă înaintea verificării din ianuarie.
Francul elveţian, prea puternic
Francul elveţian s-a apreciat în această perioadă, consolidându-şi reputaţia de monedă de refugiu. Totuşi, pentru Elveţia, o monedă prea puternică pune presiune pe exportatori şi complică gestionarea unei economii caracterizate prin inflaţie redusă.
Volatilitatea recentă sugerează că statutul tradiţional de ”refugiu” al acestor valute este reevaluat de investitori, pe fondul schimbărilor structurale din politica monetară, fiscală şi comercială la nivel global.
