Art Safari readuce în actualitate, la 70 de ani de la trecerea în eternitate a lui George Enescu, importanţa marelui artist, punând în scenă o expoziţie care oferă publicului iubitor de artă şi muzică o interpretare vizuală şi simbolică a parcursului acestuia, modelat de marile încercări ale secolului XX. Sau acei veritabili „minotauri” ai istoriei – Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial şi comunismul. Expoziţia „Enescu şi Minotaurul” poate fi văzută până pe 14 decembrie.
Evenimentul este desfăşurat sub egida Festivalului George Enescu, în parteneriat cu Artexim – organizatorul Festivalului şi Concursului Internaţional George Enescu, Filarmonica „George Enescu”, Muzeul Naţional „George Enescu”, Ministerul Afacerilor Externe, Agerpres şi Arhivele Naţionale, cu sprijinul Rompetrol. Scenografia expoziţională este semnată de Diana Nicolaie, iar instalaţia „Minotauri”, de Alexandru Rădvan.
„George Enescu este o personalitate emblematică pentru România – un simbol al excelenţei, al deschiderii internaţionale şi al rezilienţei prin artă. Festivalul care îi poartă numele reuşeşte să conecteze România cu lumea, să inspire prin performanţă şi să confirme rolul culturii ca formă de unitate şi de apărare a valorilor. Deşi ediţia actuală a Festivalului Internaţional George Enescu s-a încheiat, publicul are şansa să continue această experienţă descoperindu-l pe marele compozitor în expoziţia Art Safari. Suntem onoraţi ca, de 16 ani, Rompetrol să fie partener al Festivalului şi susţinător al proiectelor culturale care dau coerenţă, continuitate şi vizibilitate patrimoniului nostru artistic şi spiritual”, a declarat Costinela Drăgan, Sustainability & CSR Director, Rompetrol.
Capodopera expoziţiei, o pictură de Eustaţiu Stoenescu
De la Liveni, un sat din nordul Moldovei, până la Paris, unde opera sa „Oedip” are premiera la Palais Garnier – biografia lui Enescu dezvăluie un parcurs pe cât de improbabil, pe atât de miraculos. Publicul parcurge această călătorie printr-o selecţie de documente rare, fotografii, afişe de epocă, obiecte personale, dar şi lucrări de artă.
Capodopera expoziţiei este o pictură de Eustaţiu Stoenescu, “Concert la Ateneu (dirijat de George Enescu)”, datată 1946, care provine dintr-o colecţie privată. Potrivit inscripţiilor de pe verso, lucrarea surprinde un concert emblematic de la Ateneul Român din 1937, creând o punte între muzică şi artă vizuală.
Desfăşurată pe orizontală, pictura redă atmosfera serii de concert, cu George Enescu în prim-plan, dirijând, cu marea orchestră a Filarmonicii în plan secund şi cu prezenţa unei soprane cu un detaliu semnificativ. Atmosfera distinsă este susţinută prin fundalul elegant, redat printr-o cromatică diafană; opera reprezentând practic o frântură ideatică a unei clipe împlinite. Scena şi cortina ne introduc în atmosfera de gală şi ne supun, de asemenea, preceptelor convenţiei spectacolului. Concertele de la Ateneu se bucurau de prezenţa unor nume sonore ale muzicii clasice româneşti.
Cei trei Minotauri înfruntaţi de Enescu
Viaţa şi creaţia lui George Enescu se dezvăluie în expoziţie prin metafora celor trei Minotauri, încercările istoriei pe care marele compozitor le-a înfruntat cu forţa artei.
Primul Minotaur este Marele Război. În acei ani, Enescu nu este doar muzician, ci şi sprijin moral pentru o ţară întreagă. Concertează pentru răniţi, organizează evenimente caritabile, strânge bani pentru orga Ateneului şi dirijează Parsifal, în pofida jocurilor de propagandă. În haosul refugierii la Iaşi, pune bazele unei orchestre simfonice – germenul viitoarei Filarmonici. Însă tragedia personală îl loveşte atunci când manuscrisele trimise la Moscova, odată cu Tezaurul României, se pierd. Printre ele se aflau şi schiţele pentru opera Oedip, proiectul său de suflet. Abia după şapte ani le recuperează, cu sprijinul dirijorului Bruno Walter.
Al doilea Minotaur este Al Doilea Război Mondial. În timp ce lumea se prăbuşea din nou, Enescu rămâne în România, chiar dacă asta însemna să fie exclus de pe scenele internaţionale. Concertează aproape zilnic la Bucureşti, creând adevărate „stagiuni Enescu” în Ateneul său drag. Muzica lui devine un refugiu.
Al treilea Minotaur este comunismul şi exilul. După 1945, refuză să fie prins în plasa noului regim şi alege să părăsească ţara, cu toate riscurile. Statele Unite şi Franţa îi oferă scene, dar nu îi pot înlocui dorul de acasă. Continuă să compună şi să dirijeze, cu puteri tot mai slăbite, dar fără să abdice de la credinţa sa în umanitate şi în puterea muzicii. Trecerea sa în eternitate, acum 70 de ani, în Paris, închide simbolic un destin în care arta a fost întotdeauna mai puternică decât suferinţa.
Instalaţiile monumentale create de Alexandru Rădvan dau formă acestor „minotauri”, oferind o experienţă vizuală şi simbolică, în timp ce scenografia semnată de Diana Nicolaie amplifică impactul emoţional şi senzorial al expoziţiei.
„Enescu şi Minotaurul nu este o expoziţie clasică: este o contopire a artei cu muzica. Astfel, scenografia a fost gândită cu atenţie pentru a pune în valoare fiecare detaliu – de la obiecte rare, fotografii, costume şi opere de artă, până la muzica marelui compozitor, atent aleasă pentru fiecare capitol al expoziţiei.
Vizitatorii se bucură de Enescu, cu Enescu pe fundal. Parcursul este completat într-un mod excepţional de instalaţiile lui Alexandru Rădvan, cei trei minotauri pe care Enescu i-a înfruntat de-a lungul carierei şi vieţii sale”, declară Diana Nicolaie, artist vizual şi designer, care semnează arhitectura expoziţiei.
