”Putem să facem două lucruri. Unul, ne este la îndemînă, că îl facem oricum de cînd ne știm. Începem să ne plîngem soarta, să blestemăm pe americani că ne vînd rușilor, pe europeni că nu ne cumpără de la ruși, pe ruși că ne cumpără fără să plătească nimic pe noi și, în general, să ne plîngem soarta, dă-i cu șervețelul lui Churchill, dă-i cu Malta, dă-i cu marile puteri, în fine, ce știm noi să facem cel mai bine.
Și al doilea, să ne pregătim cît putem de bine lecțiile ca la momentul oportun, (dar nici o clipă mai devreme și nici o clipă mai tîrziu!) să facem alegerea cea mai bună, totuși.
Pentru prima variantă, avem tot ce ne trebuie: resurse de lamentație, orgolii ”eu îs cel mai deștept, vă spun eu cum stă treaba, ia tăceți bă!”, rețele sociale, tone de prostie care trec drept tone de deșteptăciune și o disponibilitate națională de pactizare cu puterea, fie ea și ocupantă.
Pentru a doua variantă, nu avem nimic: nici conducere politică stabilă, nici oameni cu sînge rece în cercurile decidente, nici competențe (sau, acolo unde e ceva competență reală e cu frică), nici curaj.
Eu, totuși, sper.
Vorba unui personaj caragialian: ține-ne, Doamne!”, își încheie comentariul redactorul-șef al Dilemei.
Reamintim că practic în urma unui schimb verbal dur cu președintele Donald Trump și vicepreședintele JD Vance, președintele Ucraine, Volodimir Zelenski a fost ”dat afară” de la Casa Albă. Noua conducere americană se așteptă din partea ucrainenilor la cedări semnificative și la acorduri pentru a se încheia cât mai repede războiul intrat în al treilea an cu Federația Rusă.
