Această vizită avea să marcheze profund direcția regimului său. Găzduit de Kim Il-sung, Ceaușescu a fost martorul unor spectacole grandioase de loialitate și disciplină: parade masive, coregrafii sincronizate și reprezentații teatrale menite să glorifice conducerea și ideologia statului:
Într-o atmosferă de entuziasm și bucurie, sînt intonate imnurile de stat ale celor două țări. De-a lungul tribunei a doua apar alternativ în cele două limbi urările:„Coreea-Prietenie-România”, „Coreea-solidaritate-România”.[…]În fața înalților oaspeți pe stadionul devenit o adevărată arenă, începe un grandios spectacol cultural-sportiv, simplă și impresionantă manifestare a prieteniei frățești româno-coreene, vibrant omagiu adus României socialistă, de Coreea țară prietenă.[…]Pentru început, întreaga întindere a tribunei a doua, imens ecran panoramic pe care, cu ajutorul cartoanelor colorate manipulate de peste zece mii de copii, apar mereu sugestive imagini, redate parcă de un aparat de filmat-se proiectează urarea repetată în aceste zile:„Bun venit tovarășului Nicolae Ceaușescu”. Stadionul răsună de Cîntecul prieteniei româno-coreene, […]compus special pentru a sărbători marele eveniment al vizitei președintelui Republicii Socialiste România în Republica Populară Democrată Coreeană. Melodia sa, acum atât de cunoscută, răsună în văzduh:„Pe aceste plaiuri pline de flori, / Prietenii noștri au sosit./ Să cîntăm cu toții al prieteniei cînt”, scria în Scînteia, anul XL, nr. 8812, 10 iunie 1971.
Impresionat de capacitatea regimului nord-coreean de a mobiliza masele și de a controla percepția publică prin propagandă vizuală și emoțională, Ceaușescu a început să adopte metode similare în România. Deși cultul personalității era deja în formare, vizita din 1971 a accelerat procesul, transformându-l într-un element central al guvernării sale.
După întoarcerea în țară, Ceaușescu a intensificat supravegherea populației, a impus o cenzură tot mai strictă și a promovat un naționalism exacerbat. Imaginea sa a fost glorificată în mod obsesiv, iar propaganda de stat a devenit omniprezentă, inspirată direct din modelul nord-coreean.
Acea vizită a reprezentat un punct de cotitură în istoria regimului comunist român, marcând începutul unei epoci de autoritarism extrem și izolare ideologică, cu efecte resimțite profund până în 1989.
