Președintele României, Nicușor Dan, a transmis joi Curții Constituționale o sesizare de neconstituționalitate asupra Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență nr. 31/2002, cunoscută în spațiul public drept „Legea Vexler”. Legea vizează extinderea incriminărilor în domeniul combaterii extremismului și al promovării cultului persoanelor implicate în regimuri fasciste sau antisemite, însă șeful statului consideră că forma adoptată de Parlament încalcă prevederi fundamentale ale Constituției, în special în ceea ce privește claritatea normelor, libertatea de exprimare, dreptul la informație și accesul la cultură.
Context legislativ: o lege controversată
Legea contestată, inițiată de deputatul Silviu Vexler, a fost adoptată de Parlament în luna iunie 2025 și vizează extinderea și înăsprirea reglementărilor cuprinse în OUG nr. 31/2002 privind interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob. De asemenea, sunt introduse modificări și în Legea nr. 157/2018 privind prevenirea și combaterea antisemitismului.
Printre principalele prevederi ale noii legi se numără:
incriminarea difuzării, inclusiv în mediul privat și prin mijloace electronice, a „materialelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob”;
definirea acestor materiale prin conținutul care „propagă idei, concepții sau doctrine” ale unor regimuri interzise;
extinderea interdicțiilor privind atribuirea numelui unor persoane din conducerea organizațiilor fasciste sau legionare străzilor, parcurilor sau instituțiilor publice;
incriminarea promovării cultului acestor persoane, indiferent dacă ele au fost condamnate penal.
Aceste prevederi au fost criticate de societatea civilă, istorici și juriști, care au semnalat riscul unor abuzuri și al restrângerii arbitrare a libertății de exprimare.
Obiecțiile Președintelui: norme vagi, pericol pentru libertățile fundamentale
În sesizarea transmisă Curții Constituționale, președintele Nicușor Dan formulează o serie de critici de ordin juridic și constituțional, susținând că legea încalcă în mod flagrant principiile statului de drept. Argumentele principale se referă la:
1. Lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a noțiunilor utilizate
Președintele atrage atenția că Legea introduce în legislație termeni esențiali precum „materiale cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob” fără a defini clar criteriile de identificare a acestora. De exemplu, un text literar, publicistic sau istoric poate conține idei xenofobe sau antisemite, fără ca întregul material să aibă caracterul sancționat de lege. Este invocată, în acest sens, opera lui Mihai Eminescu, care cuprinde pasaje considerate astăzi inacceptabile, dar care, în ansamblul său, are valoare culturală și artistică incontestabilă.
Această ambiguitate generează riscuri reale de interpretare abuzivă: „Nu este clar până la ce nivel prezența unor idei și concepții fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe […] face dintr-un text un material cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob în sensul Legii”, se arată în documentul semnat de președinte.
2. Posibila incriminare a schimbului de opere literare și culturale
Deoarece articolul 4 alin. (2^1) din lege prevede sancțiuni penale pentru distribuirea de materiale considerate fasciste sau rasiste, iar excepția prevăzută pentru artă, știință sau cercetare nu acoperă schimbul privat între persoane fizice, există pericolul ca simpla lectură sau transmitere a unei opere clasice cu pasaje problematice să devină infracțiune. Acest fapt este considerat de președinte o încălcare gravă a dreptului la cultură (art. 33 din Constituție) și a dreptului la informație (art. 31).
3. Inexistența unei autorități competente în stabilirea caracterului organizațiilor vizate
Legea incriminează promovarea cultului persoanelor care au făcut parte din conducerea unor organizații fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, însă nu identifică cine stabilește dacă o organizație se încadrează în aceste categorii. În lipsa unei decizii judiciare definitive, există riscul unor aprecieri contradictorii între instanțe, autorități administrative sau chiar persoane fizice.
Președintele subliniază că, potrivit standardelor juridice și jurisprudenței constituționale, doar instanțele judecătorești pot decide asupra unor restrângeri ale drepturilor fundamentale. Or, legea „nesocotește principiul supremației legii și competența exclusivă a instanțelor de a se pronunța asupra caracterului interzis al unei organizații”.
4. Neclaritatea noțiunii de „cult al unei persoane”
Un alt aspect vizat este lipsa de claritate a termenului „cult”, care, potrivit sesizării, „implică o acțiune mai intensă decât simpla admirație”, dar nu precizează unde se trage linia de demarcație între o opinie legitimă și o faptă penală. De exemplu, citarea unei declarații a unei persoane controversate sau aprecierea unor aspecte din activitatea sa care nu au legătură cu ură rasială sau națională ar putea fi interpretate ca infracțiune, în funcție de context.
Astfel, în opinia Președintelui, legea introduce o incertitudine juridică nepermisă, incompatibilă cu principiul legalității incriminării și cu libertatea de exprimare garantată de art. 30 din Constituție.
Un test pentru statul de drept
În finalul sesizării, Nicușor Dan solicită Curții Constituționale să declare neconstituțională Legea de modificare a OUG nr. 31/2002, în ansamblul ei sau cel puțin în privința articolelor care definesc vag conceptele-cheie și extind excesiv sfera faptelor sancționabile. Sunt invocate articolele 1 alin. (3) și (5), 30, 31 și 33 din Constituție.
Este pentru prima dată în ultimii ani când o lege cu caracter represiv în domeniul combaterii extremismului este supusă unui control de constituționalitate atât de amplu, iar decizia Curții va reprezenta un reper important în echilibrul dintre combaterea ideologiilor totalitare și protejarea drepturilor fundamentale.
Sursa: www.stiripesurse.ro
