„Cazurile umane de mpox din Republica Democrată Congo (RDC) sunt alimentate de două scheme de transmitere”, au rezumat autorii studiului, publicat în revista Cell.
Mai multe epidemii de mpox, o boală denumită în trecut „variola maimuţei”, sunt în prezent active în RDC şi, într-o măsură mai mică, în câteva ţări vecine. Ele sunt alimentate de două versiuni diferite ale virusului, clada I, care circulă de decenii, şi clada Ib, o variantă nouă.
Aceasta din urmă a fost identificată la un pacient în Germania, unul dintre rarele cazuri în care noua versiune a fost detectată în afara continentului african. O epidemie mondială de mpox, o boală care cauzează numeroase leziuni cutanate, continuă să se manifeste, de altfel, încă din anul 2022, dar implică o altă versiune diferită a virusului, clada II.
Această situaţie complexă, care a determinat Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) să decreteze mpox o urgenţă de sănătate globală, i-a făcut pe cercetători să îşi pună întrebări despre specificităţile acestor versiuni diferite, în ceea ce priveşte periculozitatea, contagiozitatea şi modurile de transmitere.
Studiul publicat în revista Cell s-a aplecat asupra ultimului aspect dintre cele menţionate. Din punct de vedere istoric, mpox este cunoscută într-adevăr ca o boală care se transmite prin contact cu animale infectate, mai ales prin consumul de carne contaminată. Însă epidemiile recente par să fie asociate şi cu infectări de la om la om, în special cu ocazia unor raporturi sexuale.
Studiul, care se bazează pe analiza genetică a virusului în urma unor eşantioane prelevate de mai multe sute de pacienţi, a ajuns la concluzia că ambele moduri de transmitere se manifestă în această perioadă.
Cazurile asociate cu clada Ia par să provină majoritar din infectări cauzate prin contact cu diverse animale, în timp ce varianta Ib prezintă mult mai des o mutaţie tipică pentru adaptarea virusului la oameni. Acest fapt sugerează că varianta Ib este transmisă în principal de la un om la altul.
