Reorganizarea unităţilor de învăţământ, făcută pentru economii la buget şi „pe repede înainte”, după cum însuşi ministrul Educaţiei recunoaşte, loveşte, în unele cazuri, unde te aştepţi mai puţin: în copiii care abia iau contact cu şcoala. La Albac, în judeţul Alba, o comună risipită prin Apuseni, două şcoli primare, cu câte patru copii, se închid, din acest an. Microbuz ar fi să îi ducă pe elevi la şcoala mare, din comună, numai că maşina nu poate urca pe pantele abrupte şi neasfaltate, până la casele lor. Aşa că, pe vreme rea, şcolarii vor trebui să meargă pe jos vreo doi kilometri, până unde poate urca microbuzul. Iar de acolo, alţi doi-trei cu maşina, până la şcoală.
Risipită prin Apuseni, pe o suprafaţă de peste cinci mii de hectare, comuna Albac din judeţul Alba este, cu siguranţă, un colţ de rai, mai ales pentru turistul aflat în trecere prin zonă. Pentru localnici, nu e chiar aşa. Iar problemele cu care unii dintre locuitorii celor 16 sate ale Albacului se confruntă deja devin, de luni, şi mai serioase.
La Albac, două şcoli s-au desfiinţat: una în satul După Pleşe, cealaltă în satul Dealu Lămăşoi.
Erau şcoli cu câte patru copii, din acelea despre care ministrul Daniel David a spus, în repetate rânduri, că nu mai pot funcţiona aşa.
„Nu pot să ajungă microbuzele acolo”
Aşa că s-a decis ca cele două unităţi, care funcţionau practic în vârf de munte, să fie închise, iar copiii, puţini la număr şi şcolari de clasele „zero-patru”, să fie relocaţi la şcoala mare, la Liceul Tehnologic „Ţara Moţilor” din Albac.
Uşor de zis, greu de făcut. Teoretic, din satele în care şcolile au fost desfiinţate şi până la liceu e o distanţă de 4-5 kilometri. Numai că, ceea ce pare relativ simplu la şes, e tare dificil la munte, unde drumurile sunt abrupte şi neasfaltate.
„În timpul iernii sau când condiţiile meteorologice sunt rele, microbuzele nu pot să ajungă acolo, sus, să ia copiii. Plus că pe un tronson nu este asfalt acolo, să ştiţi. Nici la şcoală nu s-a ajuns cu microbuzele, era şcoală pentru zona aia de acolo. (…) Când este vremea frumoasă, microbuzul poate merge, dar doi kilometri copiii vor veni pe jos, să ştiţi, nu avem ce face, vor veni până la microbuz, şi de acolo microbuzul îi preia şi îi aduce la liceul tehnologic”, povesteşte pentru News.ro, primarul din Albac, Marius Jan Trif.
Edilului îi vine greu să înţeleagă cum după promisiuni că şcolile vor rămâne cum sunt, lucrurile s-au schimbat, din senin.
„S-au desfiinţat de tot. Cu toate că am fost la prefectură, Prefectura a fost de acord să nu le desfiinţeze, mi-a dat un an-doi. Prefectura a fost de acord cu noi să nu desfiinţeze, a fost comisia. A fost la inspectoratul judeţean şcolar. Inspectorul general cu inspectorul adjunct a fost de acord, dar Consiliul de Administraţie, la hei-rup, le-a desfiinţat pe amândouă. Ce spun zic mai mult?”, spune edilul.
Despre profesori, ştie că şi-ar fi găsit ore în alte părţi.
Copii prea mici pentru a sta la internat
Liceul tehnologic din comună are internat, dar cum să ţii un copil de şase, şapte sau chiar opt ani la internat? E perioada când toţi au nevoie de părinţi.
„Copiii-s mici, sunt clasele zero, a întâia, ştiţi? Copiii, dacă erau mai mari, era altă poveste. Avem şi internat şcolar, la liceu, dar un copil de grupa 0, sau de clasa a treia nu poate sta în internatul şcolar, pentru că nu se poate pregăti, nu se poate spăla fără părinţi”, spune edilul.
Marius Jan Trif atrage atenţia asupra altei probleme: sunt copii ai căror părinţi trăiesc din creşterea animalelor, deci posibilităţi prea multe să le asigure un trai bun şi un drum uşor către şcoală, nu prea sunt. Acolo, cel mai bine se urcă cu maşini cu tracţiune 4×4.
„Şi părinţii, aici e altă poveste. La noi nu sunt venituri în zonă. Creşterea animalelor, subvenţie de la APIA, atâta. Restul… nimic! De unde? chiar acum am povestit cu o mămică de la şcoala După Pleşe şi mă întreba: cum face cum transportul copiilor? Sunt pante mari, nu-şi asumă nimeni să urce pe pantele alea să vină cu copilul? N-avem nici un jeep 4×4 să mergem acolo”, adaugă edilul.
El mărturiseşte că a sperat ca măcar un an-doi şcolile, pentru care Primăria plătea chirie unor persoane fizice pentru a funcţiona în imobile deţinute de acestea, să nu se închidă.
„Noi nu am vrut, măcar un an, doi, dacă mai rămâneau, era bine, că copiii creşteau mai mari şi altcumva puteau ajunge”, adaugă primarul.
O zonă frumoasă, care riscă depopularea
Marius Jan Trif e la primul mandat de primar, dar a lucrat peste trei decenii în administraţie şi spune că ştie despre ce e vorba.
„Ca primărie, ca primar, nu vrei să desfiinţezi şcolile. Ştiţi, la Albac condiţiile… e tare greu de ajuns la şcoală, în centru. Şi dacă e asfalt, pe timp de intemperii nu poate ajunge microbuzul, că nu e 4×4. Noi suntem vitregiţi de soartă, în Munţii Apuseni, sunt frumoşi Munţii Apuseni, dar dacă stai mult aici, îţi dai seama”, spune edilul.
Trif atrage atenţia că, prin măsuri precum cea de desfiinţare a şcolilor de la După Pleşe şi Dealu Lămăşoi, comune precum Albac riscă depopularea.
„Oamenii o să caute să se mute la oraş, să-şi poată duce copiii la şcoală. Şi tot comuna suferă, tot cei care rămân au de pierdut. E frumos în Apuseni, dar zona noastră, ca infrastructură, a fost lăsată în urmă, să ştiţi. Asta e viaţa!”, concluzionează, cu amărăciune, edilul.
