Ar putea părea o contradicție, dar nu este decât relansarea unui plan care a dus la programul „lucrătorului-oaspete” din anii avântului economic de după război. În perioada 1955–1973 Germania De Vest (Federală) a căutat să-și refacă economia atrăgând forță de muncă mai ales din Turcia, dar și din Italia, Portugalia și Iugoslavia. Totuși, a făcut asta fără să țină prea mult cont de nevoile oamenilor care veneau.
Repetarea acelui experiment și a tensiunilor sociale pe care le-a creat ar fi, în acest moment, un demers și mai grav.
Așa-zisul Wirtschaftswunder (miracolul economic) a dus la o creștere economică-record și la o reducere a forței de muncă. Acum economia Germaniei este în recesiune, dar are o nevoie disperată de oameni care să acopere serviciile publice de bază. În primul rând e nevoie de ei pentru a ajuta la finanțarea numărului crescând al pensiilor.
Având în vedere că Germania a devenit totodată și kilometrul-zero al sensibilității populației față de imigrație, mai ales după riposta dată cu zece ani în urmă politicii porților deschise a Angelei Merkel față de refugiații sirieni, merită să urmărim cum se strecoară Berlinul prin hățișurile problemei. Până acum Merz a predat cursuri de masterat pe tema lucrurilor care nu trebuie făcute.
Pe de o parte cancelarul conservator alimentează retorica de dreapta potrivit căreia migrația este o amenințare la adresa țării. Pe de altă parte, el vorbește în calitate de portavoce a lumii germane a afacerilor și pledează pentru cât mai mulți lucrători străini.
„Avem nevoie de imigranți calificați care să ne ducă spre progres”, a declarat Merz în această lună, cu ocazia unei ceremonii în onoarea lui Özlem Türeci și Uğur Şahin – doi imigranți turci din perioada de pionierat a vaccinurilor anti-Covid de la BioNTech. El a mai adăugat că “ideologiile” împotriva imigrației reprezintă o amenințare la adresa prosperității Germaniei, “ba chiar mai rău, îngustimea acestor vederi ne amenință ordinea liberală”.
Numai că guvernul său a transmis tocmai semnalul pe care el pretinde că îl deplânge. Germania și-a continuat noua politică de respingere a azilanților de la frontierele sale, deși o instanță a hotărât că demersal este ilegal și încalcă legislația UE. Criza legată de respingerea azilanților de la frontiere survine în ciuda faptului că numărul refugiaților e în scădere – până prin luna aprilie 2025, cifrele se reduseseră aproape la jumătate comparativ cu cele de anul trecut.
Cel de-al doilea aspect al strategiei anti-imigrație a lui Merz este acela de a pune capăt unei așa-zise ‘turbo-naturalizări’, care le oferă noilor veniți șansa ca, după numai trei ani în anumite cazuri, să depună cereri pentru a căpăta pașaport german.
Dar obținerea cetățeniei și restrângerea regulilor vizând migrația nu au nimic de-a face una cu cealaltă. Trecerea frontierei în cazul unui migrant ilegal ar putea fi un act de disperare, dar uneori și de oportunism. Primirea unui pașaport german necesită cel puțin existența unei reședințe legale, dar și un remarcabil număr de acte.
Procedura mai rapidă e încă și mai discreționară, ea fiindu-le rezervată persoanelor care au depus eforturi excepționale de integrare, cum ar fi conversație în germană la nivel avansat, plata anumitor taxe și implicarea în comunitate, de exemplu, ca voluntar în organizații de binefacere sau în cluburi sportive.
Eliminarea acestei rute – intrată în vigoare abia în iunie 2024 – ar avea un impact foarte mic. Anul trecut, doar aproximativ 7% dintre azilanții care au primit cetățenie germană depuseseră o “cerere accelerată”, potrivit biroului federal de statistică Destatis.
Dar demersurile lui Merz întăresc opinia potrivit căreia Germania este invadată de noi sosiți. Acest aspect îi dă apă la moară AfD-ului (Alternativa pentru Germania – partid de extrema dreaptă, n. red.), un partid aflat aproape de locul al doilea în sondaje și care a pledat pentru deportarea a mii de oameni, inclusiv a unora în relații cu imigranți care dețin deja cetățenia germană.
Controlul intrărilor este legitim, dar asemenea politici de amploare alimentează xenofobia și nu potolesc îngrijorările cetățenilor mai neliniștiți. În plus, și pe plan politic, avantajul e limitat.
Sursa: The Guardian, în traducerea Rador Radio România
