Trump a declarat, într-un ton iritat, că este „foarte dezamăgit” de Putin și a amenințat cu tarife vamale de 100% asupra importurilor rusești, în cazul în care Rusia nu încetează ostilitățile. Dar, dincolo de retorică, piețele financiare rusești au reacționat cu optimism: indicele bursei din Moscova a crescut vizibil, semn că amenințările lui Trump nu au fost percepute drept reale sau iminente.
Volumul exporturilor rusești către Statele Unite s-a situat anul trecut la doar 3 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă mai puțin de 1% din exporturile totale ale Rusiei. În acest context, anunțul lui Trump privind impunerea de tarife nu produce îngrijorare la Kremlin. Mai mult, amenințarea cu tarife secundare asupra țărilor care importă petrol rusesc, o armă economică cu adevărat potențială, a fost întâmpinată cu scepticism, în special pentru că printre principalii cumpărători se numără aliați ai SUA precum Japonia și Turcia, dar și economii emergente strategice precum India și China.
Or, în condițiile în care Trump încearcă să își întărească relațiile comerciale cu India și amenință deja cu suprataxarea produselor chinezești, este puțin probabil ca Washingtonul să deschidă simultan două fronturi comerciale majore. În plus, destabilizarea pieței petroliere globale ar avea consecințe directe asupra prețurilor interne din SUA — un risc politic major într-un an electoral.
În tot acest joc geopolitic, singura capitală care pare să fi câștigat teren este Beijingul. În aceeași zi în care Trump lansa avertismentele sale, președintele Xi Jinping îl primea pe ministrul rus de externe Serghei Lavrov, reafirmând că „sprijinul reciproc” dintre China și Rusia este esențial. În declarațiile oficiale, Beijingul a calificat planurile americane privind noile tarife drept „sancțiuni unilaterale ilegale”.
Această poziționare nu este nouă. China a menținut un echilibru retoric pe tema războiului din Ucraina, dar faptele arată o implicare mai concretă. Beijingul furnizează Rusiei echipamente cu dublă utilizare — civile și militare — cum ar fi cabluri optice rezistente la bruiaj pentru drone sau nitroceluloză pentru muniții de artilerie. Există chiar indicii că sistemele chineze de apărare aeriană Silent Hunter ar fi fost deja testate în teatrul de război ucrainean, iar NATO suspectează că muniții chineze ar putea fi transferate prin Coreea de Nord.
Relația dintre Rusia și China a devenit, astfel, una din ce în ce mai dezechilibrată în favoarea Beijingului. Dacă în trecut Moscova își revendica influența în Asia Centrală, în prezent Beijingul este cel care propune inițiative regionale alternative, cum ar fi Global Security Initiative — o formulă care exclude atât SUA, cât și Rusia, și care se extinde din fosta Asie Sovietică până în Africa și America Latină.
În Cuba, China finanțează deja 55 de centrale solare, în timp ce în Africa sponsorizează programe de instruire pentru forțele de ordine. Până și țări ca Laos sau Georgia își adaptează politicile la noile realități economice impuse de Beijing. Banca Națională a Georgiei a anunțat, zilele trecute, că explorează posibilitatea aderării la sistemul chinez de plăți interbancare CIPS — alternativa chineză la sistemul SWIFT, din care Rusia a fost exclusă.
În acest context, este greu de susținut că Trump poate constrânge China să „pună presiune” pe Putin. Din contră, orice recunoaștere a rolului-cheie al lui Xi Jinping nu face decât să legitimeze și mai mult poziția Beijingului în noua arhitectură globală.
Deși se vorbește adesea despre o „axă a răului” care unește Rusia, China, Iranul și Coreea de Nord, în realitate cooperarea este mai degrabă oportunistă și marcată de tensiuni ascunse. O notă internă a serviciilor ruse, scursă recent în presă, sugera că spionajul chinez se intensifică chiar în interiorul „aliaței” cu Federația Rusă. În replică, autoritățile chineze își supun angajații întorși din Rusia unor teste cu detectorul de minciuni — o măsură rar aplicată în mod public.
Totuși, Beijingul continuă să joace pe termen lung. Pentru China, războiul din Ucraina este un instrument strategic: el erodează capacitatea de reacție a Occidentului, izolează Rusia economic și militar, și oferă Chinei o poziție dominantă în parteneriatul bilateral. După retragerea Visa și MasterCard, majoritatea plăților în Rusia se fac deja prin UnionPay — sistemul bancar chinez. Telefoanele, mașinile, aplicațiile — totul vine din China.
Un nou echilibru global
În octombrie anul trecut, Donald Trump critica dur administrația Biden pentru apropierea dintre Moscova și Beijing și promitea că el „va reuși să-i despartă”. În realitate, prin recunoașterea rolului decizional al Chinei în conflictul din Ucraina, Trump nu face decât să confirme că epoca ordinii unipolare americane se apropie de final. Iar în acest nou peisaj multipolar, este Beijingul — nu Washingtonul — cel care dictează regulile.
Zvonurile potrivit cărora Xi Jinping ar plănui să îi invite pe Trump și Putin la Beijing, cu ocazia aniversării a 80 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, sunt simbolice: ele arată că liderul chinez se consideră nu doar mediator, ci arhitect al unui nou tip de echilibru global.
Rămâne de văzut dacă acest echilibru va fi mai „drept și rațional”, așa cum declară Xi, sau doar o versiune rebranduită a unei lumi dominate, de data aceasta, de interesele Chinei.
