Arheologii de la INRAP (Institut National de Recherches Archéologiques Préventives) au dezgropat recent rămăşiţele unei biserici medievale, îngropate de mult timp sub pavajul „celui mai vechi templu protestant păstrat în Franţa”, potrivit Le Figaro.
Construită între 1601 şi 1607 pe fundaţiile bisericii Saint-Martin din Montbéliard, clădirea, clasificată ca monument istoric, a făcut obiectul unor „lucrări majore de restaurare” începând din 2021, când au fost descoperite „elemente arhitecturale trompe-l’œil” – decoraţiunile originale ale templului, explică pentru Le Figaro Adrien Vuillemin, şeful cercetării arheologice de la INRAP Bourgogne Franche-Comté.
„În urmă cu doi ani, am efectuat investigaţii în cimitirul adiacent (închis şi transferat în 1542, n.r.)”, spune Adrien Vuillemin. „La momentul respectiv, am observat un zid deosebit pe pavajul clădirii. În acel moment, în 2022, un studiu al Pieţei Saint-Martin din Montbéliard, la aproximativ zece metri sud de templu, a dezvăluit mai multe înmormântări, inclusiv una datată între 1302 şi 1411. Am revenit pentru o săptămână în noiembrie 2024, apoi două săptămâni în ianuarie anul trecut, pentru a monitoriza lucrările de instalare a încălzirii”, continuă specialistul în Evul Mediu, Epoca Modernă şi Epoca Contemporană. Cercetătorii Inrap au săpat apoi şanţuri în pavajul templului pentru a efectua un studiu arheologic.
Atunci au dat peste rămăşiţe din altă epocă. Rămăşiţele unei biserici care fusese uitată sub podeaua clădirii din secolul al XVII-lea. Înainte de a deveni un loc de cult pentru comunitatea protestantă din acest cartier din Montbéliard, templul a fost o clădire catolică. „Săpăturile noastre ne-au permis să documentăm data construcţiei, pe care o estimăm în jurul secolului al XI-lea”, explică Adrien Vuillemin. Responsabilul săpăturilor subliniază că biserica Saint-Martin făcea parte din „Faubourg contemporan de Montbéliard” şi era frecventată de o „populaţie defavorizată”.
Săpăturile recente au scos la iveală mai multe descoperiri. Prima este planul bisericii Saint-Martin, care dezvăluie diferitele transformări ale locului de-a lungul secolelor. A doua: un cor lat de 6 metri şi lung de peste 5,50 metri. Două noi lespezi funerare, similare celor descoperite în cimitirul adiacent, au fost de asemenea dezgropate în biserică. De asemenea, alte trei au fost descoperite de-a lungul peretelui sudic al templului, în exteriorul clădirii. Potrivit lui Adrien Vuillemin, a fost mai precis „excavarea unei podele din pietricele rotunjite, una dintre cele mai vechi din sit”, care ne-a permis să identificăm perioada de construcţie a bisericii Saint-Martin.
„Biserica a suferit lucrări în secolul al XV-lea”, între 1490 şi 1491, conform textelor, explică cercetătorul. Este foarte probabil ca aceste lucrări să fi urmat unui incendiu care a avut loc cu ceva timp înainte. Stigmatele sunt vizibile pe faţa interioară a peretelui sudic al bisericii”, notează el. A fost descoperită rocă încălzită. Pereţii de nord şi de vest au fost reconstruiţi, dar nu şi acesta. Este o mică surpriză, deoarece acest incendiu nu este documentat. Nu ştim dacă a distrus doar biserica sau dacă a afectat şi cartierele din jur.
Aproximativ un secol mai târziu, biserica restaurată, dar „inadecvată”, a fost înlocuită cu un templu protestant „de două ori mai mare”. Locul, dedicat cultului catolic, a fost transformat într-un loc de întâlnire pentru comunitatea protestantă, care era mai mare la acea vreme, chiar cu câţiva ani înainte de construirea templului. „Montbéliard era un principat german aflat sub dominaţia Sfântului Imperiu Roman”, dezvăluie Adrien Vuillemin. Cercetătorul adaugă că ducele de Württemberg, Frédéric 1, care era şi conte de Montbéliard, „a îmbrăţişat protestantismul” şi a construit la Saint-Martin cel mai vechi templu funcţional din Franţa. Acesta avea să fie unul dintre cele mai mari proiecte ale sale.
Astăzi, templul este încă în curs de restaurare. La redeschidere, ar trebui să primească din nou credincioşi, a căror „comunitate este încă activă” în cartierul Saint-Martin, potrivit lui Adrien Vuillemin. În ceea ce priveşte rămăşiţele bisericii, acestea ar trebui să rămână aşa cum sunt. Inrap adaugă pe site-ul său că „studiile de specialitate” şi „analizele radiocarbon […] vor permite precizarea etapizării acestui sit cu un potenţial arheologic remarcabil”.
