Fabrica, construită în anii ’70-’80, este deținută în prezent de compania Euro Tyres Manufacturing SRL, care a intrat în faliment la sfârșitul lunii ianuarie 2025, după aproape șapte ani de insolvență. Anterior, la finalul anului trecut, Yokohama Rubber a transmis o scrisoare de intenție pentru achiziționarea activelor Euro Tyres Manufacturing, inclusiv platforma industrială de peste 19 hectare.
Activele fabricii au fost scoase la vânzare prin negociere directă, cu posibilitate de supraofertare, iar prețul de pornire a fost stabilit la 35 milioane de dolari plus TVA. Oferta include terenul de 19 hectare, 38 de clădiri industriale și administrative, hale de producție, echipamente și instalații de fabricare a anvelopelor. Euro Tyres Manufacturing a încheiat anul 2023 cu pierderi de aproape 30 de milioane de lei, la o cifră de afaceri de doar 623.000 de lei, și un efectiv mediu de 31 de salariați. Înainte de intrarea în insolvență, în 2018, compania a avut rulaje de zeci de milioane de lei și peste 600 de angajați.
Yokohama Rubber, cu venituri anuale de peste 7 miliarde de dolari și un profit de peste jumătate de miliard de dolari în 2024, este un conglomerat industrial fondat în 1917, deținând fabrici pe toate continentele, dintre care opt în Japonia. Listată la Bursa din Tokyo, compania are ca principal acționar Nomura Asset Management, care controlează aproape 11% din capital.
Fabrica de anvelope a fost înființată în 1978 prin decret al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, iar lucrările au fost finalizate în 1983, cu echipamente japoneze. După Revoluție, a fost redenumită Rotras, privatizată și preluată de Tofan Group, fiind ulterior listată pe platforma Rasdaq a Bursei de Valori București. În 2005, Rotras a intrat în insolvență, iar în 2006 în faliment.
În 2007, producătorul de anvelope a fost achiziționat de o firmă americană a omului de afaceri Shimon Laber și rebotezat Euro Tyres Manufacturing. Cu un nou proprietar, fabrica a fost repornită în 2009, fiind angajați circa 400 de oameni. În 2012, un vehicul juridic offshore înregistrat în Insulele Virgine Britanice, Eurotyre SA, a acordat un împrumut de 197 milioane de dolari către Euro Tyres Manufacturing, devenind ulterior acționar majoritar.
Potrivit datelor oficiale, Eurotyre SA este deținută de miliardarul ucrainean Ihor Kolomoiski și de partenerul său Ghenadi Bogoliubov. Kolomoiski, unul dintre cei mai bogați oameni din Ucraina, a fost implicat în finanțarea postului TV care a produs serialul „Slujitorul poporului”, ce l-a adus în prim-plan pe actualul președinte ucrainean, Volodimir Zelenski. În prezent, Kolomoiski este investigat de Serviciul de Securitate al Ucrainei pentru fraudă și spălare de bani.
În 2018, Euro Tyres Manufacturing a intrat din nou în insolvență, iar în 2020 a primit aprobarea pentru un plan de reorganizare. Totuși, în 2024, compania nu a mai putut susține plățile către creditori, iar în ianuarie 2025, ANAF a obținut intrarea acesteia în faliment. Pe parcursul reorganizării, fabrica a achitat o creanță de peste 10 milioane de lei către sucursala cipriotă a PrivatBank, cea mai mare bancă din Ucraina înainte de naționalizare.
Inițial, PrivatBank a pretins de la Euro Tyres Manufacturing o creanță de peste 1 miliard de lei, reprezentând credite de 213 milioane de dolari acordate unor vehicule juridice offshore controlate de Kolomoiski și Bogoliubov. În 2019, instanțele românești au anulat ipotecile pe activele fabricii, iar creanța a fost ștearsă în 2020.
În decembrie 2023, Euro Tyres Manufacturing avea datorii totale de aproape 45 milioane de lei, cei mai mari creditori fiind Eurotyre SA (16,7 milioane de lei) și Alton Media Group LLC (16,4 milioane de lei). ANAF a cerut falimentul pentru o creanță restantă de 5,55 milioane de lei, în timp ce administratorul special al companiei și Alton Media Group LLC au solicitat amânarea pentru a permite finalizarea negocierilor cu Yokohama Rubber.
În ședința de judecată, administratorul judiciar a susținut că oferta japonezilor este serioasă, dar necesită timp pentru finalizarea procedurilor administrative, precum bilanțul de mediu și aprobarea Comisiei de investiții străine. Instanța a respins amânarea, argumentând că debitorul a solicitat eșalonarea datoriilor abia la începutul anului 2025, după o amânare anterioară.
