Unele forme de cancer la copii au caracteristici biologice care le influenţează direct răspunsul la tratament. În anumite cazuri, modificările genetice care stau la baza bolii pot face celulele tumorale mai uşor de controlat prin terapiile existente.
Cercetători din Japonia arată că o formă de leucemie acută limfoblastică cu celule B (B-ALL) la sugari, determinată de rearanjări ale genei NUTM1, este diferită de alte tipuri ale bolii şi are o sensibilitate crescută la tratament.
Studiul, realizat de echipe de la Universitatea din Osaka, Institute of Science Tokyo şi Universitatea din Tokyo, a fost publicat în revista Blood.
Rearanjările genomice apar atunci când segmente de ADN sunt relocate incorect, ceea ce duce la formarea unor proteine anormale şi poate favoriza apariţia cancerului.
Într-un procent semnificativ de cazuri de B-ALL la sugari, gena NUTM1 este implicată în astfel de rearanjări, cel mai frecvent prin fuziune cu gena BRD9, care codifică o proteină din familia bromodomenelor. Deşi aceste proteine sunt frecvent implicate în cancerele asociate cu NUTM1, mecanismul prin care fuziunea BRD9-NUTM1 contribuie la apariţia leucemiei nu era clar.
Pentru a clarifica acest aspect, cercetătorii au analizat date genomice şi clinice de la pacienţi cu B-ALL şi au studiat efectele acestei fuziuni genetice în modele experimentale, inclusiv la şoareci şi în linii de celule precursoare hematopoietice.
Rezultatele au arătat că leucemiile cu rearanjări NUTM1 prezintă un profil distinct de activitate şi reglare a genelor, caracterizat în special prin scăderea metilării ADN, un mecanism chimic care controlează activarea şi inactivarea genelor.
De asemenea, genele de fuziune care implică NUTM1 favorizează dezvoltarea leucemiei prin stimularea diferenţierii celulelor B, adică maturarea celulelor imune în limfocite B, şi prin creşterea duratei de viaţă a celulelor sanguine.
Un aspect esenţial este că leucemiile cu fuziunea BRD9-NUTM1 s-au dovedit extrem de sensibile la chimioterapie, spre deosebire de alte forme de B-ALL asociate cu rearanjări genetice frecvente.
Autorii studiului arată că aceste caracteristici moleculare specifice explică de ce pacienţii cu această formă de leucemie au rezultate clinice mai bune.
Datele obţinute sugerează că tratamentul ar putea fi ajustat la o intensitate mai redusă pentru aceşti pacienţi, fără a compromite eficienţa terapiei.
În acelaşi timp, analiza funcţională a proteinei rezultate din fuziunea BRD9-NUTM1 ar putea contribui la identificarea unor noi ţinte terapeutice în viitor.
