O mutație minoră în creierul uman ar fi putut modela evoluția Homo sapiens.
Cercetările recente sugerează că o singură schimbare genetică ar fi influențat semnificativ evoluția Homo sapiens, diferențiind specia noastră de neanderthalieni și denisovieni. Studiul, realizat de cercetători de la Institutul de Științe și Tehnologie din Okinawa și Institutul Max Planck, investighează rolul unei enzime cerebrale esențiale în cogniție și comportament.
Enzima adenilosuccinat liaza (ADSL) este implicată în sinteza purinelor, componente vitale ale ADN-ului, ARN-ului și altor molecule metabolice. Homo sapiens prezintă o variantă modernă a ADSL, diferită de cea a neanderthalienilor și denisovienilor printr-o substituție minoră de aminoacid: valină în loc de alanină, la poziția 429. Această diferență, aparent minoră, modifică subtil stabilitatea enzimei.
Cercetătorii au introdus gena modernă ADSL în șoareci de laborator și au observat o reducere ușoară a activității enzimei, ceea ce a condus la acumularea anumitor molecule în creier. Testele comportamentale au arătat că femelele purtătoare ale genei moderne au fost mai rapide și mai eficiente în obținerea unei recompense, sugerând o posibilă îmbunătățire a luării deciziilor sau a reacției în situații de competiție.
Studiul a identificat și o a doua mutație, într-o regiune non-codificatoare a genei ADSL, care a redus și mai mult activitatea enzimei la nivel cerebral. Această scădere moderată pare să fi fost favorizată de selecția naturală, oferind un avantaj evolutiv fără a provoca deficiențe grave.
Analiza genomurilor hominizilor antici arată că nici neanderthalienii, nici denisovienii nu prezentau aceste mutații, ceea ce indică apariția lor după separarea evolutivă a Homo sapiens, dar înainte de migrația speciei din Africa. Cercetătorii susțin că aceste modificări ar fi putut contribui la flexibilitatea comportamentală, strategiile de supraviețuire și cooperarea socială a oamenilor moderni.
Deși nu se poate atribui succesul evolutiv al Homo sapiens exclusiv acestor mutații, studiul deschide o nouă perspectivă asupra modului în care modificări subtile ale metabolismului cerebral ar fi putut influența comportamentul și evoluția speciei noastre.
