Astronomii au descoperit o nouă planetă potenţial locuibilă, situată la aproximativ 146 de ani-lumină distanţă, care are dimensiunea Pământului şi condiţii similare cu cele de pe Marte.
Planeta, numită HD 137010 b, orbitează în jurul unei stele asemănătoare Soarelui şi se estimează că este cu 6% mai mare decât Pământul.
O echipă internaţională de oameni de ştiinţă din Australia, Marea Britanie, SUA şi Danemarca a identificat planeta folosind date strânse în 2017 de misiunea extinsă a telescopului spaţial Kepler al NASA, cunoscută sub numele de K2.
Dr. Chelsea Huang, cercetător la Universitatea din Queensland de Sud (USQ) din Australia, a declarat că planeta are o orbită similară cu cea a Pământului, de aproximativ 355 de zile.
Cercetătorii consideră că planeta are „aproximativ 50% şanse să se afle în zona locuibilă” a stelei pe care o orbitează.
„Ceea ce este foarte interesant la această planetă de dimensiunea Pământului este faptul că steaua sa se află la doar 150 de ani-lumină distanţă de sistemul nostru solar”, a declarat Huang, unul dintre coautorii cercetării.
„Următoarea cea mai bună planetă din jurul unei stele asemănătoare Soarelui, situată într-o zonă locuibilă, [Kepler-186f], se află la o distanţă de aproximativ patru ori mai mare şi este de 20 de ori mai slabă”.
Dr. Sara Webb, astrofizician la Universitatea Swinburne, care nu a participat la cercetare, a declarat că descoperirea este „foarte interesantă”, dar că sunt necesare mai multe rezultate pentru a clasifica planeta candidată ca exoplanetă confirmată.
„Există doar un singur tranzit detectat, iar în mod obişnuit, în ştiinţa planetară, vorbim despre un standard de referinţă de trei detectări”.
Faptul că planeta este similară cu Pământul este o posibilitate interesantă, dar Webb a spus că ar putea fi şi „ceva numit super-bulgăre de zăpadă. În esenţă, o lume mare, îngheţată, care are potenţial multă apă, dar o mare parte din ea este îngheţată”.
Deşi planeta „este foarte aproape în schema generală a galaxiei noastre”, Webb a spus că „dacă am încerca să ajungem acolo, ne-ar lua zeci de mii, dacă nu sute de mii de ani, călătorind la vitezele actuale pe care le putem atinge”.
Cercetarea a fost publicată săptămâna aceasta în Astrophysical Journal Letters.
