Înălțarea Domnului este o sărbătoare fundamentală în calendarul creștin ortodox, marcând ascensiunea lui Iisus Hristos la cer, la 40 de zile după Înviere. Această zi, plină de semnificație teologică, este cunoscută în popor și sub numele de Ispas. Sărbătoarea nu doar comemorează un eveniment crucial din viața lui Hristos, ci și aduce în prim-plan tradiții și obiceiuri specifice, care îmbogățesc spiritualitatea românească.
Ce este Înălțarea Domnului și când se sărbătorește
Înălțarea Domnului este una dintre cele mai însemnate sărbători creștine ortodoxe. Ea marchează momentul în care Iisus Hristos s-a ridicat la cer în văzul ucenicilor Săi, la 40 de zile după Înviere. Această sărbătoare are o rezonanță profundă în credința creștină, simbolizând finalul misiunii pământești a Mântuitorului și începutul vieții Sale veșnice în glorie, la dreapta Tatălui.
În calendarul ortodox, data acestei sărbători este variabilă, fiind celebrată întotdeauna într-o zi de joi, la 40 de zile după Paște. În tradiția populară românească, această zi este cunoscută și sub numele de Ispas. Legenda spune că Ispas ar fi fost un martor al Înălțării Domnului, un cioban care, ascuns după stânci, a privit minunea.
De Înălțarea Domnului, credincioșii participă la Sfânta Liturghie și la slujbe speciale. Este o zi dedicată pomenirii eroilor neamului, în toate bisericile oficiindu-se slujbe de pomenire pentru cei care s-au jertfit pentru credință, libertate și patrie. În această zi, creștinii se salută cu formula „Hristos S-a înălțat!”, la care se răspunde „Adevărat S-a înălțat!”, mărturisind credința în Înălțare și unitatea dintre credincioși.
Ce se face de Înălțarea Domnului – Tradiții și obiceiuri populare
Pe lângă semnificația religioasă profundă, Înălțarea Domnului este marcată de o serie de tradiții și obiceiuri populare, transmise din generație în generație. Aceste practici, specifice culturii românești, aduc un plus de culoare și spiritualitate sărbătorii.
În ziua Înălțării Domnului, credincioșii ortodocși respectă tradiții și obiceiuri transmise de-a lungul generațiilor. Participarea la slujba religioasă este un element central al sărbătorii. Enoriașii merg la biserică pentru a lua parte la Sfânta Liturghie și pentru a asculta Evanghelia care descrie evenimentul Înălțării.
Pomenirea celor adormiți este o practică importantă. Mulți credincioși se îndreaptă spre cimitire pentru a aprinde lumânări la mormintele celor dragi și pentru a le împodobi cu flori. De asemenea, este obiceiul să se ofere pomană, dăruindu-se ouă roșii, cozonac, pască și alte alimente specifice de Paște, în memoria celor trecuți în neființă.
În anumite zone ale țării, se mai păstrează obiceiul cocorului sau zburătorului. Copiii creează păsări din hârtie, pe care le lansează în aer, imitând simbolic ascensiunea lui Iisus Hristos către ceruri. Un alt obicei semnificativ este sfințirea plantelor de leac. Credincioșii aduc la biserică frunze de nuc, ramuri de tei și alte plante cu proprietăți vindecătoare, pentru a primi binecuvântarea preotului.
În ajunul sărbătorii, gospodinele se ocupă de curățenia casei și pregătesc bucate alese. Agățarea leușteanului la porți și ferestre este un obicei menit să protejeze locuința de influențele negative. În unele regiuni, se practică un ritual special legat de animale: se taie un mic fragment din vârful cozilor vitelor și se îngroapă într-un mușuroi de furnici, cu speranța de a atrage belșugul asupra gospodăriei.
Ce se împarte de Înălțarea Domnului – Obiceiuri de pomană și caritate
Pe lângă participarea la slujbe și respectarea tradițiilor, Înălțarea Domnului este un moment propice pentru a ne aminti de cei mai puțin norocoși și pentru a oferi ajutor. Obiceiurile de pomană și caritate sunt o parte integrantă a acestei sărbători.
De Înălțarea Domnului, tradițiile de pomenire a celor adormiți și actele de caritate ocupă un loc important. Împărțirea de ofrande pentru sufletele celor răposați este o practică esențială. Oferirea de ouă roșii, simbol al Învierii lui Hristos, este un obicei des întâlnit. Alături de acestea, se dăruiesc cozonac, pască, pâine caldă, brânză, caș, ceapă verde, vin și rachiu.
Aceste alimente tradiționale sunt aduse la biserică pentru a fi sfințite înainte de a fi oferite ca pomană. Se crede că, prin acest gest, sufletele celor adormiți vor primi hrană și băutură în drumul lor spre cer. Prepararea colivei, un amestec de grâu fiert, miere și nuci, este un obicei specific, simbolizând nemurirea sufletului și învierea morților.
În anumite zone, se mai obișnuiește să se împartă haine sau obiecte personale care au aparținut celor decedați. Acest act are o dublă semnificație: reprezintă o formă de ajutorare a celor nevoiași și, totodată, se crede că sprijină sufletul celui trecut în neființă în călătoria sa spirituală.
În zilele noastre, unele parohii organizează acțiuni caritabile de amploare cu ocazia Înălțării Domnului, oferind mese calde persoanelor defavorizate sau strângând fonduri pentru diverse cauze sociale. Aceste inițiative reflectă spiritul de compasiune și solidaritate caracteristic acestei sărbători.
Sărbătoarea Înălțării Domnului – Zi liberă și comemorarea eroilor
Sărbătoarea Înălțării Domnului nu este doar o sărbătoare religioasă, ci și un moment de reflecție asupra istoriei și identității naționale. În România, această zi are o dublă semnificație, fiind și Ziua Eroilor.
Înălțarea Domnului, sărbătoare importantă în calendarul creștin ortodox, este marcată cu cruce roșie. În România, această zi are o semnificație specială, fiind declarată sărbătoare religioasă și zi națională de comemorare a eroilor. Astfel, Înălțarea Domnului este zi liberă pentru angajații din sectorul public și privat.
O particularitate a sărbătorii în România constă în faptul că ea coincide cu Ziua Eroilor, un moment de omagiu adus celor care s-au jertfit pentru țară. În toate bisericile ortodoxe se oficiază slujbe speciale de pomenire pentru eroii români care și-au dat viața de-a lungul istoriei. La monumentele dedicate eroilor se desfășoară ceremonii militare și religioase, însoțite de depuneri de coroane și jerbe de flori.
Un moment solemn are loc la ora 12:00, când clopotele tuturor bisericilor ortodoxe răsună în semn de omagiu pentru cei care au luptat pentru apărarea patriei. Catedrala Națională din București, având hramul principal Înălțarea Domnului, este un punct central al comemorărilor din această zi.
Rugăciuni și practici spirituale de Înălțarea Domnului
Pentru a ne conecta mai profund cu semnificația spirituală a acestei zile, putem recurge la rugăciuni specifice și practici care ne înalță sufletește.
De Înălțarea Domnului, credincioșii ortodocși se angajează în slujbe și practici spirituale dedicate acestui eveniment biblic important. Participarea la Sfânta Liturghie este fundamentală, deoarece include citirea Evangheliei care relatează momentul Înălțării Domnului.
O rugăciune specifică acestei zile este: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care Te-ai înălțat de la noi la cer și ai șezut de-a dreapta Tatălui, nu ne lăsa pe noi orfani, ci trimite-ne pe Duhul Tău cel Sfânt, Mângâietorul. Întărește-ne în credință și ne învrednicește să urmăm calea Ta cea dreaptă, ca să ne înălțăm și noi la cele cerești. Amin.”
În multe biserici ortodoxe, preoții oficiază și o slujbă specială pentru pomenirea eroilor. De asemenea, vizitarea cimitirelor și decorarea mormintelor cu flori este o practică spirituală comună. Oamenii aprind lumânări și înalță rugăciuni pentru cei adormiți, crezând că sufletele lor se ridică spre cer odată cu Hristos.
Mulți credincioși aleg să postească în ajunul sărbătorii și să săvârșească fapte de milostenie, considerând că aceste acțiuni îi pregătesc sufletește pentru a primi harul divin în ziua de Înălțare.
Superstiții și interdicții de Înălțarea Domnului
Ca orice sărbătoare importantă, Înălțarea Domnului este însoțită de o serie de superstiții și interdicții, care reflectă credințele populare și respectul față de sacralitatea acestei zile.
De Înălțarea Domnului, se respectă anumite superstiții și interdicții populare. O superstiție frecvent întâlnită este legată de persoanele care trec în neființă în această zi: se crede că sufletele lor ajung direct în Rai, fără a mai fi supuse Judecății de Apoi.
În această zi, se evită munca câmpului sau efectuarea de treburi gospodărești dificile, deoarece se spune că acestea pot atrage ghinionul. De asemenea, este interzis să se împrumute obiecte din casă, în special sarea, pentru a nu alunga norocul din gospodărie.
În ceea ce privește animalele, se crede că nu este bine să se mulgă vacile. În unele zone, există obiceiul de a pune leuștean la porți și ferestre pentru a proteja casa de spiritele malefice.
Deși multe dintre aceste credințe își au rădăcinile în tradițiile populare vechi, ele sunt încă respectate de mulți credincioși, fiind parte din obiceiurile specifice sărbătorii de Înălțarea Domnului în România.
Semnificația actuală a sărbătorii de Ispas
Înălțarea Domnului, sau Ispasul, rămâne o sărbătoare importantă pentru români, îmbinând credința, tradițiile și comemorarea eroilor. Această zi ne invită să reflectăm asupra valorilor spirituale și naționale, dar și să ne amintim de importanța compasiunii și a ajutorului oferit celor din jur. Prin participarea la slujbe, respectarea obiceiurilor și faptele de caritate, putem trăi cu adevărat spiritul acestei sărbători și să ne conectăm cu semnificația ei profundă.
Știri Ispas și Gabriel Ispas de ultimă oră:
- Gabriel Ispas, fost secretar de stat în MEN, avertizează cu privire la constituționalitatea ordonanței privind autorizația ISU pentru acreditarea școlilor de stat.
- Știri despre Catia Ispas.
- Judecătoarele Lia Savonea și Adriana Ispas, de la instanța supremă, au decis că trebuie desființată o decizie importantă.
- Înălțarea Domnului: tradiții și obiceiuri pentru creștini.
