Declarațiile au fost emise la scurt timp după atacurile masive ale Israelului asupra infrastructurii nucleare și militare iraniene și după ce au fost uciși mai mulți generali ai Gărzilor Revoluționare (IRGC) chiar în cartierele lor private din Teheran și Isfahan.
Partidul Iranului Nou (Iran Novin), apropiat de familia regală Pahlavi, a emis un apel oficial pentru formarea unui Front Unit al Opoziției Iraniene, chemând la coagularea forțelor pro-iraniene — monarhiști, republicani, federaliști, liberali — pentru a profita de slăbiciunea regimului.
„Aceasta nu este o confruntare între Israel și poporul Iranului, ci un război împotriva regimului lui Ali Khamenei, o dictatură anti-iraniană, anti-semită și anti-umană”, se arată în declarație. Formațiunea îl urmează pe prințul Reza Pahlavi și consideră că momentul actual este o ocazie istorică pentru a înlocui regimul teocratic cu un guvern național legitim.
Grupările kurde, în special Partidul Libertății Kurdistanului (PAK), PJAK și Partidul Democrat al Kurdistanului Iranian (PDKI), sprijină în mod explicit atacurile israeliene și cer declanșarea unei revolte populare în regiunile kurde iraniene. PJAK, ramura iraniană a PKK, a lansat un apel pentru o „revoluție națională” care să răstoarne ordinea centralistă și patriarhală și să deschidă calea unei republici democratice federale. În același ton, PDKI afirmă că actuala criză este rezultatul politicilor expansioniste ale regimului și că doar înlăturarea completă a acestuia poate salva Iranul de la dezastru.
La rândul său, organizația militantă sunnită Jaysh al-Adl, activă în regiunea Balochistan, a proclamat că „voința lui Dumnezeu” le oferă oportunitatea de a elibera poporul iranian de sub dictatura teocratică. Gruparea și-a exprimat sprijinul pentru o insurecție generalizată, în paralel cu intensificarea ofensivei militare externe.
Într-o poziție distinctă, Partidul Comunist al Iranului condamnă atât regimul islamic cât și Israelul, denunțând conflictul ca fiind unul între „două state fasciste religioase”. Potrivit CPI, acest război servește ambițiilor de hegemonie regională și interesele marilor puteri, nu eliberării populației. Comunicatele subliniază pericolul ca războiul să fie folosit ca pretext pentru suprimarea protestelor populare interne și pentru menținerea actualei ordini sociale și economice.
Deși fragmentată ideologic, opoziția iraniană pare unită de o concluzie comună: regimul de la Teheran se află în cea mai slabă poziție din istoria sa, iar actualul conflict cu Israelul oferă o fereastră unică pentru declanșarea unei schimbări politice radicale. Fie că vorbesc despre o monarhie constituțională, o republică federală, sau o revoluție democratică de stânga, vocile opoziției converg către o idee: sfârșitul Republicii Islamice ar putea fi mai aproape ca niciodată.
