Cu o vechime de cel puțin 120.000 de ani, acest câmp hidrotermal unic ar putea conține elemente cheie privind originea vieții pe Pământ și posibil, pe alte planete. Descoperit în 2000, este cel mai îndelung funcțional sistem de ventilație hidrotermal descoperit.
Spre deosebire de alți vulcani subacvatici care se bazează pe magma fierbinte, acest sistem se bazează pe reacții chimice ce transformă apa de mare și mantaua terestră în hidrogen, metan și hidrocarburi, totul în absența oxigenului și a luminii.
În acest peisaj mineral subteran, viața nu doar că există, ci prosperă. Hidrocarburile produse hrănesc comunități microbiene adaptate unui mediu extrem.
Bacterii specializate viețuiesc pe coloanele de calcit, iar printre structurile subacvatice se află melci, crustacee, și ocazional, crabi sau anghile. Temperaturile interioare ajung până la 40 °C, mai moderate față de „black smokers”, vulcani submari ce emit minerale bogate în fier și sulf.
Totuși, „Orașul pierdut” produce cantități mult mai mari de hidrogen și metan, esențiale pentru susținerea vieții. Cel mai impresionant turn din Lost City, denumit Poseidon, atinge peste 60 de metri înălțime.
Aproape de acesta, un perete de rocă oferă un spectacol subtil cu fluide ce par a forma structuri elegante, similare unor mâini întinse. Această regiune fascinantă, luminată de vehicule operate de la distanță, oferă insight-uri valoroase despre apariția vieții.
Hidrocarburile produse aici provenind din reacții chimice subacvatice, nu din fotosinteză, prezintă un interes deosebit pentru studiul vieții în medii extreme, asemănătoare cu cele de pe Enceladus sau Europa, sateliți ai lui Saturn și Jupiter, scrie incredibilia.ro.
William Brazelton, microbiolog, a sugerat că ecosisteme similare ar putea exista sau au existat pe Marte. În 2024, un eșantion de rocă de peste 1.260 de metri a fost extras din câmpul hidrotermal, un record ce ar putea dezvălui condițiile în care viața terestră a apărut acum miliarde de ani.
Totuși, „Orașul pierdut” este amenințat. Din 2018, Polonia a primit permisiunea de a explora adâncimile înconjurătoare, fapt ce a generat îngrijorare în rândul cercetătorilor.
Chiar și fără resurse economice valoroase, activitățile miniere riscă să destabilizeze acest echilibru fragil prin dislocarea sedimenteleor și poluarea chimică.
Astfel, experții solicită includerea câmpului în patrimoniul UNESCO pentru protecție împotriva exploatării industriale, fiindcă în ciuda longevității sale, acest loc unic ar putea fi rapid periclitat de activitatea umană.
