Caisele (Prunus armeniaca L.) aparțin familiei Rosaceae. Fructul este cultivat în diverse regiuni ale lumii, din Siberia până în Africa de Sud și din China și India până în țările din Orientul Mijlociu.
Semințele sau sâmburii de caise sunt o sursă bună de uleiuri cu componente bioactive, cum ar fi acizii grași, tocoferolii, terpenoizii și compuși fenolici cu puternică activitate antioxidantă, anticancerigenă, antimicrobiană și antiinflamatorie.
Conform unei recenzii din 2022, sâmburii de caisă conțin diverși nutrienți, inclusiv: proteine, fibre, carbohidrați, flavonoide. Cercetarea sugerează că sâmburii de caisă pot avea potențial antioxidant și pot reduce riscul eliberării de radicali liberi în organism. Cu toate acestea, o altă recenzie din 2023 sugerează că riscurile amigdalinei din sâmburii de caise pot depăși orice beneficii.
Principalul risc al consumului de sâmburi de caise provine tocmai din conținutul de amigdalină. În organism, această substanță poate fi transformată în cianură de hidrogen, considerată și o puternică otravă care poate provoca simptome de intoxicație acută, precum greață, amețeli, dureri de cap, dificultăți respiratorii sau chiar deces în cazuri extreme. EFSA a emis în 2016 un avertisment conform căruia un adult nu ar trebui să consume mai mult de 1-2 sâmburi de caise amare pe zi, iar copiii ar trebui să evite complet consumul acestora. Sâmburii dulci de caisă, mai puțin obișnuiți, conțin cantități semnificativ mai mici de amigdalină, însă nu sunt complet lipsiți de risc.
Consumul de sâmburi de caise este un subiect complex și adesea înconjurat de mituri. Deși conțin compuși naturali cu potențial benefic, riscurile asociate cu amigdalina și posibilitatea intoxicării cu cianură fac ca acești sâmburi să nu fie recomandați ca supliment alimentar sau tratament alternativ, mai ales în cantități mari.
Uleiul obținut din sâmburi de caise este utilizat atât în alimentație, cât și în cosmetică, însă și în privința acestuia sunt de făcut anumite precizări. Uleiul purificat din sâmburi de caisă este utilizat ca aromă în alimente. Nu există suficiente informații fiabile pentru a ști dacă uleiul de sâmburi de caisă nepurificat sau virgin este și el sigur. Uleiul de sâmburi de caisă procesat doar parțial poate conține cianură.
Amigdalina este un compus natural care, odată ingerat, se poate transforma în cianură, o substanță toxică pentru organism. Amigdalina a fost promovată, mai ales în anii 70, ca o „vitamină” (B17), pretinzându-se că are efecte anticancerigene. Deși unele studii in vitro (pe celule, în laborator) au sugerat o posibilă acțiune împotriva celulelor tumorale, aceste rezultate nu s-au confirmat în mod convingător în studii clinice pe oameni.
Dacă în ceea ce privește sâmburii de caise există numeroase controverse și autoritățile din domeniul sănătății atrag atenția asupra riscurilor date de consumul amigdalină, caisele au însă cu adevărat o mulțime de beneficii asupra organismului. Sunt apreciate nu doar pentru gustul lor plăcut, ci și pentru bogăția de vitamine, minerale și antioxidanți pe care o oferă.
