Decizia preşedintelui Donald Trump de a ataca Venezuela, de a-l aresta pe preşedintele acesteia şi de a conduce temporar ţara marchează o schimbare radicală pentru un politician care mult timp i-a criticat pe alţii pentru că au exagerat cu afacerile externe şi care a promis să evite implicarea în probleme externe, comentează Reuters.
Viziunea sa privind implicarea SUA în Venezuela, schiţată sâmbătă într-o conferinţă de presă, a lăsat deschisă posibilitatea unor acţiuni militare suplimentare, a implicării continue în politica şi industria petrolieră a acestei ţări şi a „prezenţei militare pe teren”. Termenul sugerează o desfăşurare militară de tipul celor pe care preşedinţii le evită adesea de teama de a nu provoca reacţii politice negative pe plan intern.
„Vom conduce ţara până când vom putea face o tranziţie sigură, adecvată şi judicioasă”, a spus Trump.
El nu a dat prea multe indicii cu privire la cât de departe este dispus să meargă pentru a obţine controlul asupra Venezuelei, unde principalii colaboratori ai lui Maduro par să fie încă la putere.
„RĂZBOAIELE ÎN CARE NU NE IMPLICĂM NICIODATĂ”
Chiar şi la inaugurarea celui de-al doilea mandat, în ianuarie anul trecut, Trump le-a spus susţinătorilor săi: „Vom măsura succesul nostru nu numai prin bătăliile pe care le câştigăm, ci şi prin războaiele pe care le încheiem şi, poate cel mai important, prin războaiele în care nu ne implicăm niciodată”.
De atunci, Trump a bombardat ţinte în Siria, Irak, Iran, Nigeria, Yemen şi Somalia, a aruncat în aer zeci de bărci suspectate de trafic de droguri în Marea Caraibelor şi Oceanul Pacific şi a făcut ameninţări voalate cu invadarea Groenlandei şi a Panama.
Dar atacul nocturn asupra Venezuelei a fost cea mai agresivă acţiune militară externă a sa de până acum, lovind capitala Caracas şi alte părţi ale ţării şi capturându-l pe preşedintele Nicolas Maduro şi pe soţia sa pentru a fi judecaţi la New York pentru trafic de droguri.
Aceste evoluţii au contrazis speranţele unor republicani că preşedintele se va concentra mai mult pe preocupările interne ale alegătorilor – accesibilitatea la servicii, sănătatea şi economia.
Trump a declarat în conferinţa de presă că intervenţia în Venezuela este în conformitate cu politica sa „America First”.
„Vrem să ne înconjurăm de vecini buni. Vrem să ne înconjurăm de stabilitate. Vrem să ne înconjurăm de energie”, a spus el, referindu-se la rezervele de petrol ale Venezuelei.
MARJORIE TAYLOR GREEN: MIŞCAREA MAGA „S-A SĂTURAT SĂ FIE IGNORATĂ”
Dar miza politică emergentă a fost surprinsă într-o postare pe reţelele sociale a reprezentantei SUA Marjorie Taylor Greene, republicană din Georgia, care s-a despărţit de Trump din cauza a ceea ce ea a numit îndepărtarea lui de retorica „America First” de limitare a aventurilor externe. Ea demisionează din Congres săptămâna viitoare.
„Asta este ceea ce mulţi dintre susţinătorii MAGA credeau că au votat, pentru a pune capăt. Ce greşeală am făcut!”, a scris ea.
Invitată duminică la NBC News, reprezentanta a criticat din nou acţiunea preşedintelui Donald Trump de a lovi Venezuela şi de a-l înlătura pe liderul acesteia, Nicolás Maduro, spunând că aceasta trădează promisiunea „America First” şi că mişcarea MAGA „s-a săturat să fie ignorată”.
Greene a sugerat că nu crede că SUA l-au înlăturat pe Maduro pentru a opri fluxul de droguri din Venezuela, afirmând că, dacă ar fi fost aşa, administraţia ar fi urmărit cartelurile mexicane. Ea a declarat în emisiunea „Meet the Press” de la NBC că, deşi nu îl susţine pe Maduro, „aceasta este aceeaşi strategie a Washingtonului de care suntem atât de sătui”.
Ea a adăugat că înlăturarea lui Maduro nu serveşte poporului american, ci, de fapt, serveşte marile corporaţii, băncile şi directorii din industria petrolieră. „Aşadar, critica mea se îndreaptă către administraţia Trump, care a făcut campanie sub sloganul „Make America Great Again” (Să facem America din nou măreaţă) – despre care credeam că pune America pe primul loc, a punctat ea.
Greene a mai spus că oamenii care au votat pentru alegerea preşedintelui Donald Trump ar trebui să „conteze”.
„MAGA are propria listă de duşmani, iar duşmanii lumii nu se află pe lista lor de duşmani, iar ei sunt sătui să fie ignoraţi”, a spus Greene.
RISCUL UNUI IMPAS ÎN ALEGERI
Atenţia continuă acordată de Trump afacerilor externe oferă democraţilor un motiv pentru a-l critica înaintea alegerilor parlamentare de la jumătatea mandatului prezidenţial, prevăzute în noiembrie, când controlul asupra ambelor camere ale Congresului se va decide probabil în urma câtorva curse electorale. În prezent, republicanii controlează ambele camere cu o majoritate mică, ceea ce îi oferă preşedintelui o mare libertate de acţiune pentru a-şi pune în aplicare agenda.
„Să fiu clar, Maduro este un dictator ilegitim, dar lansarea unei acţiuni militare fără autorizarea Congresului, fără un plan federal pentru ceea ce va urma, este imprudentă”, a declarat liderul minorităţii din Senat, Chuck Schumer, într-o discuţie cu reporterii.
Trump a depus eforturi pentru a pune capăt mai multor conflicte externe, inclusiv în Ucraina şi Gaza, în timp ce îşi făcea lobby pentru Premiul Nobel pentru Pace. Însă acţiunile militare ale SUA tind să atragă mai mult atenţia publicului şi, din punct de vedere istoric, au implicat un risc politic mai mare pentru preşedinţi şi partidele lor.
Sondajele au arătat că, înainte de atac, perspectiva unei acţiuni militare a SUA în Venezuela era nepopulară, doar unu din cinci americani susţinând folosirea forţei pentru a-l destitui pe Maduro, potrivit unui sondaj Reuters/Ipsos din noiembrie.
DEZBATERE REPUBLICANĂ DESPRE POLITICA EXTERNĂ
Marco Rubio, principalul diplomat şi consilier de securitate naţională al lui Trump, a sunat mai mulţi membri ai Congresului sâmbătă dimineaţa, în încercarea de a atenua opoziţia faţă de acţiunea militară.
Mike Lee, un senator proeminent cu tendinţe libertariene, a pus iniţial la îndoială acţiunea militară a administraţiei fără o declaraţie de război sau autorizaţie pentru utilizarea forţei militare, dar a scris pe X că a ajuns la concluzia că operaţiunea se încadrează probabil în autoritatea preşedintelui, după ce a vorbit cu Rubio.
Reprezentantul republican Thomas Massie, un critic frecvent al lui Trump, a scris într-o postare pe X că avertismentul lui Trump în ceea ce priveşte noi atacuri asupra Venezuelei „nu pare deloc în concordanţă” cu prezentarea pe care Rubio i-a făcut-o lui Lee. „Dacă această acţiune ar fi constituţională, procurorul general nu ar fi scris pe Twitter că au arestat preşedintele unei ţări suverane şi pe soţia sa pentru deţinere de arme, încălcând o lege americană din 1934 privind armele de foc”, a arătat Massie într-o postare.
SUA „SE VOR ÎMPLETICI”
Pentru un preşedinte care s-a diferenţiat în mod constant de „neoconservatorii” republicani de la sfârşitul secolului al XX-lea, politica externă a lui Trump a dezvoltat similitudini izbitoare cu cea a predecesorilor săi.
În 1983, sub fostul preşedinte Ronald Reagan, SUA au invadat Grenada, susţinând că guvernul de la acea vreme era ilegitim, o afirmaţie pe care Trump a făcut-o şi în ceea ce îl priveşte pe Maduro.
În 1989, fostul preşedinte George H.W. Bush a invadat Panama pentru a-l destitui pe dictatorul Manuel Noriega care, la fel ca Maduro, era căutat în SUA pentru trafic de droguri. În acel caz, SUA l-au instalat pe înlocuitorul lui Noriega.
Elliott Abrams, care a fost trimisul SUA în Venezuela în primul mandat al lui Trump, a declarat că nu crede că preşedintele îşi asumă un risc politic intern prin înlăturarea lui Maduro şi că „are o mare libertate de acţiune atât timp cât soldaţii americani nu mor”. Dar el a recunoscut: „Nu ştiu ce înseamnă să conduci Venezuela”.
„A făcut ceea ce trebuia înlăturându-l pe Maduro”, a spus Abrams, membru senior al grupului de reflecţie Council on Foreign Relations. „Întrebarea este dacă va face ceea ce trebuie în sprijinirea democraţiei în Venezuela”, a adăugat el.
Brett Bruen, fost consilier de politică externă în administraţia Barack Obama, a declarat că SUA ar putea fi acum implicate în supervizarea unui proces complex de tranziţie.
„Nu văd nicio versiune scurtă a acestei poveşti”, a declarat Bruen, acum şef al Global Situation Room, o firmă de consultanţă în afaceri internaţionale. „SUA se vor implica în Venezuela, dar vor avea de înfruntat şi noi probleme legate de vecinii săi”, subliniază expertul.
